Ce mai creez

Cum să-ți repari ochelarii

Cum să-ți repari ochelarii

Port ochelari de la vârsta de șase ani. Fără ei nu prea recunosc oamenii, nu văd să citesc, nu văd la calculator etc. Deci e “nasol”.

Îmi fac ochelarii la vreo doi ani, căci se deteriorează ramele (ăsta-i motivul principal de obicei).

Acum o lună mi-am refăcut ochelarii de vedere și cei de soare. Am mereu o pereche de ochelari de soare cu dioptrii. Am încercat acum niște ani și heliomații și nu mi-au plăcut, e mult mai ok cu o pereche diferită.

Zilele trecute eram în Italia. Urma să stau un total de zece zile și era abia ziua trei când mi-am dat seama că noua mea pereche de ochelari de vedere nu mai avea o perniță care stă pe nas. Ochelarii stăteau strâmbi și deja aveam o rană pe nas.

Am început să caut peste tot, disperat, pernița căzută și șurubelul aferent care ține pernița. Am avut norocul să găsesc pernița (puțin deformată) – probabil călcată în picioare – dar nu și șurubelul aferent, care-i foarte-foarte mic.

Soluția

Deci cum poți să pui pernița înapoi dacă nu găsești șurubelul aferent?

Soluția pe care am găsit-o eu nu este deloc genială, dar ține bine-bine. O scobitoare. Bagi capul scobitorii în gaura șurubelului. Scobitoarea trebuie învârtită în sensul acelor de ceasornic, așa cum s-ar fi învârtit și șurubul, ca să țină bine. Odată învârtită, scobitoarea va intra tot mai bine și mai adânc.

Apoi, cu grija maximă, scobitoarea trebuie ruptă (vezi poza de mai sus).

Reparația a ținut perfect, deși am fost constant panicat că o să pice iar pernița și nu-i voi da seama.

În 19 ani, de când port ochelari cu pernițe, niciodată nu mi s-a întâmplat să-mi cadă șurubul acela. Nu știu cum s-a putut întâmpla acum, cu niște ochelari noi, abia făcuți.

Atenție, ține prea bine!

Ajuns în București m-am dus la firma de unde mi-am cumpărat ramele și unde mi-am făcut ochelarii. Am garanție. Le-am explicat situația și am cerut un set nou de pernițe + șurub, desigur, cu montaj inclus.

Mi-au zis că durează 30 de minute. Am revenit după o oră ca să mi se spună următoarele: “Nu putem scoate scobitoarea pe care ați băgat-o acolo.”

Le-am râs în față. Cum e posibil?

Țin să menționez că fusesem cu ochelarii și în duș, deci probabil că scobitoarea se udase bine și se fixase ca lumea acolo. N-am vrut să fac o prostie, dar chiar n-aveam altă soluție.

A trebuit să mă cert oleacă cu doamnele de acolo ca să le conving că se poate repara și, dacă nu se poate, mă duc acasă și scot singur scobitoarea, numai să-mi dea un șurubel.

“Nu vă putem da un șurubel.”

Recunosc, m-au enervat.

După oleacă de agitație s-au străduit mai tare și scobitoarea a ieșit. Acum am ramele noi zgâriate (vopseaua e puțin luată) și lentila este puțin stricată (lângă perniță).

Concluzii

Dacă pierzi șurubelul de la perniță, scobitoarea este magică. Pe mine m-a salvat. N-aveam nicio optică în zona în care eram în Italia. :(

Și niciodată-niciodată-niciodată să nu vă faceți ochelarii la nesimțiții de la KLARMANN. Am avut numai probleme cu ei.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

3 comentarii

  • Reply
    Cinezee
    01/09/2016 at 16:26

    ptr o ochelarista care sunt , geniala ideea ta , nu mi-ar fi trecut deloc prin cap , multam fain de ambele ponturi .

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Mihai Gabriel
    02/09/2016 at 17:53

    Puțin amuzantă povestea, îmi place cum ai prezentat-o.

    O mică remarcă, no hate, nu există „calumea”, varianta corectă este „ca lumea” indiferent de context :).

    Baftă în continuare.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 1 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      04/09/2016 at 14:57

      Tnx. Fixed. :)

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    Vezi alte comentarii:

    Comentează