Blog in vlog si vicevercea

După 153 de zile de YouTube

Screen Shot 2016-04-11 at 22.16.34

Acum 153 de zile, pe 10 noiembrie 2015, am decis că vreau să-l copiez pe Casey Neistat și să mă apuc de un vlog zilnic (de luni până vineri, căci la mine weekendul este sfânt).

Nu aveam niciun scop clar, nu știam ce presupune un program de editare, nu știam cât ar trebui să filmez într-o zi ca să am “destul material” pentru 7-8 minute de vlog pe zi … nu știam nimic. Știam doar că vreau să încerc să fac video zilnic, cumva ca să trag de mine, să fiu mai activ…

Cum am început?

La început am filmat cu telefonul meu: un iPhone 5S de 16 GB. Un telefon bun, care filmează excelent, dar a cărui memorie nu era de ajuns. Filmam jumătate de zi, scoteam laptopul, goleam telefonul și abia apoi puteam să mai filmez jumătate de zi.

Iar cel mai enervant era faptul că nu puteam să las telefonul pe jos, să trag cadre cu mine de la distanță.

Editarea am făcut-o pe laptopul meu: un MacBook Air din 2013, foarte bun … dar nu pentru editare video. După ce că habar n-aveam să editez, habar n-aveam să folosesc Final Cut-ul … totul era super-sacadat, totul se randa super-încet …

La primul vlog – cel de aici – am lucrat la editare vreo 4 sau 5 ore.

După o perioadă scurtă am decis că vreau să-mi cumpăr o cameră de filmat cu care să mă mișc mai repede, care să aibă destulă memorie bla bla – și de Black Friday am luat un Canon cu 400 de lei. O săpunieră decentă.

Seară de seară ajungeam acasă și mă așezam la laptop. Îmi puneam căștile și editam cel puțin 2-3 ore. Randarea mai dura între 20 și 40 de minute. Upload-ul pe YouTube încă 20 de minute. Seară de seară eram super-entuziasmat, chiar dacă aveam doar 200 de vizualizări.

Apoi am decis că trebuie să–mi iau un calculator mai performant, pe care să pot edita fără să sacadeze… Cam 2-3 săptămâni am făcut research atent: nu eram decis dacă să-mi iau tot un Mac sau altceva. Nu știam dacă să comand ceva de afară sau din România. Mă interesasem chiar să văd dacă pot să-mi fac un fel de credit la eMag și ce implică asta. (eu care sunt împotriva creditelor de când mă știu).

Cumva s-au aliniat planetele și în decembrie mi-am cumpărat un iMac. Nu-i cel mai performant, dar este nou și este mult mai puternic ca laptopul. Am dat pe el o avere. Și-am riscat oleacă să n-am bani de chirie și cadouri pentru luna lui Moș Crăciun.

De luni până vineri am făcut un video pe zi din viața mea. Cu bune, cu rele, cu certuri, cu bucurii … uneori m-am plâns în fața camerei, alteori am povestit chestii care mi s-au părut interesante, uneori mi-am prezentat familia, uneori prietenii – am făcut de toate. Și niciodată nu m-am “plictisit” de vlogging.

În ianuarie, de ziua mea, am primit o cameră super-super-faină – un Canon G7X, aproximativ două mii și ceva de lei. 40 de prieteni au contribuit la cameră si atunci am simțit o “presiune” pe umerii mei: cum aș putea vreodată să nu mai fac acum videouri?! :)

Constanța contează … dar uneori …

Când am ajuns pe la vlogul 80 lucrurile s-au schimbat. Am avut o zi în care n-am filmat nimic. Fusese o zi proastă. Proastă rău-rău. Eram deprimat de-a dreptul.

Aveam mai multe opțiuni:

1. să fac un vlog deprimat. (nu voiam asta)

2. să mă forțez să fac un vlog despre alt subiect ignorând faptul că-s deprimat (dar simțeam că-s un ipocrit dacă fac asta și mi-era și super-greu să ies din starea de depresie)

3. să rup lanțul de vloguri legate și să sar o zi.

Și, din păcate, am rupt lanțul de vloguri legate, zilnice, și am avut o zi fără vlog.

Vreo doi oameni m-au sunat a doua zi să mă întrebe ce-i cu mine, dacă sunt ok. Chestia asta m-a impresionat. :)

După ce am scăpat un vlog motivația mea de a publica vloguri zilnic s-a dus și apoi, tot mai des, am găsit “scuze” să nu public zilnic. Astfel că în ultima perioadă am publicat vloguri la câteva zile, rareori așa cum am început, cu unul pe zi.

Cantitate sau calitate?

Discuția e complexă: toată lumea își dorește calitate. Degeaba fac eu un vlog pe zi dacă nu-i nimic interesant în el, nu?

Pe de cealaltă parte este foarte greu să ai ceva interesant de zis sau de arătat chair în fiecare zi. Trebuie, cumva, să te forțezi, să tragi de tine, să ieși din casă, să-ți faci timp să faci lucruri noi chiar și în cea mai banală zi. De ce? Pentru că ți-ai propus să filmezi în fiecare zi un vlog.

În fond, asta-i absolut genial: viața mea este mult mai agitată, sunt mai energic, săptămânal fac lucruri noi ca să am ce filma, caut experiențe noi pentru mine ca să pot arăta ceva privitorului. E un fel de win-win situation: plec de la ideea că vreau să am ce filma, dar am și eu experiențe noi.

Dar uneori dai greș. De multe-multe ori mi-am zis: “Ce vlog prost am azi… mai bine nu-l public…” și am ajuns să-l public și să primesc comentarii pozitive.

Am învățat astfel că anumite lucruri din viața mea par banale pentru mine, dar sunt interesante pentru alții.

Și chair dacă, într-adevăr, mereu voi prefera să am calitate în loc de cantitate, totodată trebuie să recunosc că dacă nu mi-aș fi propus să am “un vlog pe zi”, probabil că aș fi avut mult mai multe zile în care n-aș fi filmat nimic, zicându-mi în gând: “Eh, mă ocup mâine.”

Cine se uită la mine?

Când am început să fac vloguri nu mi-am propus să ajung la niciun număr anume de abonați sau de vizualizări. Dacă în alte contexte mi-aș propune tot felul de target-uri, în vlogging, pe YouTube, nu mi-am propus nimic… Am făcut totul cu plăcere, dorind să am mai multe vizualizări, desigur, dar fără să țin cont prea mult de ele.

Am început cu 2-3 sute de vizualizări per vlog. După primele 30-40 de vloguri ajunsesem la 800 de vizualizări per video publicat. După vlogul 70 eram la paroximativ 1500 de vizualizări per vlog… Iar acum la fiecare vlog publicat strâng peste 2000 de vizualizări.

Mult? Puțin? Habar n-am.

Dar știu că nu există zi … REPET: nu există zi … în care să ies din casă și să nu mă salute un străin. Uneori e un șofer, alteori e un biciclist … și, mai nou, uneori sunt puști de școală generală.

Eu sunt pe internet de vreo 10 ani. În aprilie 2007 am fost “viral” atunci când am fost exmatriculat. Am fost prin presă. Am fost vizibl. Am blogul ăsta de 10 ani. M-am implicat de-a lungul timpului în multe-multe activități și am vorbit în fața multor oameni. De-a lungul anilor am cunoscut mulți oameni care mi-au zis că “au auzit de mine” sau “mă știu de pe internet” … Dar niciodată n-am fost salutat pe stradă de străini zilnic. Zilnic. Zilnic.

În 153 de zile simt că am “strâns” mai multă vizibilitate făcând 100 de vloguri decât am strâns în 10 ani de blogging. Ceea ce cred că-i mare lucru.

100 de vloguri > 10 ani de scris pe internet > 3-4 ani de vorbit în fața oamenilor la tot felul de evenimente

Și care-i publicul, totuși?

Nici până în ziua de azi nu mi-este foarte clar cine se uită la mine. Știu doar că din ziua 0 a vlogului mi-a fost teamă de faptul că se vor uita la mine doar copii de 12 ani. Nu voiam să am un public format doar din copii. Deși nu mă deranjează copiii, voiam neapărat să știu că pot să mă adreseze oamenilor de vârsta mea, antreprenorilor, bla bla … Celor cu care aș avea ceva de vorbit.

Statisticile de la YouTube nu-s de încredere, din câte am înțeles. Astfel că nu mă prea pot baza pe ele. Dar dacă aș merge pe ele: 70% din publicul meu este de sex masculin și în 60% din cazuri are vârsta de 18-25 ani. Am și public “mai adult”, spre 40, dar și public mai tânăr, sub 18. Dar, precum ziceam, YouTube nu-i de încredere.

Dacă judec după oamenii care-mi scriu, oamenii cu care discut, oamenii care mă salută pe stradă… aș zice că am fix publicul pe care mi-l doresc: oameni de vârsta mea, mici sau viitori antreprenori, copii din generală sau liceu care-mi scriu că mă admiră și că învață chestii de la mine și, culmea, chiar și oameni de 30-40+ ani care apreciază poveștile pe care le spun – precum cea cu Cristian.

Câți bani am făcut în 153 de zile de YouTube?

Partea asta cu banii mereu a fost tabu, așa că am decis să vorbesc și despre ea.

Există două mari surse de venit când faci videouri pe YouTube:

1. Reclamele YouTube.
2. Parteneriatele/reclamele externe.

Din reclamele YouTube, pe care le-am activat în decembrie, am făcut până azi 25 de dolari. Virtuali. Pe care nu pot încă să-i accesez pentru că suma-i prea mică.

Din parteneriate și reclame pentru alte companii, colaborări cu agenții de publicitate și alte combinații am reușit să fac APROAPE 1000 de euro. Din care aproape jumate s-a dus în “costuri” – adică uneori am împărțit banii cu alți oameni care m-au ajutat.

Ca să rezum: în 153 de zile și multe ore de muncă pot să spun că n-am prea făcut bani. Momentan n-aș avea nicio șansă să trăiesc doar din vlogging sau YouTube. Dar, oricum, nu mi-am propus asta niciodată… :)

Cert este că…

Cert este că mi-a luat 153 de zile să învăț să editez video, să filmez, să fac rost de niște aparatură și să-mi vând această abilitate pe bani. Lucru care mie mi se pare super-wow, având în vedere că alții consideră că trebuie să faci o facultate ca să ajungi să deprinzi o abilitate pe care apoi să o vinzi.

În martie 2016 am avut “ocazia” să folosesc tot ceea ce am învățat făcând vlogging pentru ceva 100% comercial. Și asta am făcut. Și a fost incredibil de fain să-mi demonstrez că … tocmai am învățat ceva ce-mi poate aduce bani într-un timp atât de scurt.

Concluzii…

După 153 de zile de YouTube și 100 de vloguri pot să spun că-s mai energic ca niciodată, în ciuda faptului că dorm mai puțin ca niciodată…

Simt că am un public mai mare ca niciodată și sunt tot mai vizibil în mediul online.

Simt că zona asta video va crește iar “blogul” rămâne un loc “sfânt” – așa cum este în clipa asta (aici, pe blog, am ajuns să notez lucrurile cele mai serioase).

La început mi-am propus doar să ajung la 100 de vloguri și habar n-am când a trecut timpul atât de repede… Sunt 100% convins că voi continua să fac video, dar nu mi-este încă foarte clar cât de des și sub ce formă.

Totul a început ca un exercițiu … și a fost un exercițiu pe cinste! :)

Vorbind doar matematică…

Primul vlog – 10 noiembrie 2015
Vlogul 100 – 11 aprilie 2016
— 153 de zile.

A durat 153 de zile pentru că n-am făcut vloguri în weekend și pentru că am avut zile în care am fost deprimat. :)

Pe lângă cele 100 de vloguri, am mai urcat pe canal alte 12 video-uri în această perioadă. Câteva episoade din Trei Idei, câteva videouri fără nicio legătură cu nimic, un “documentar” despre o excursie bike polo … Tot felul.

Din cele 112 videouri urcate în cele 153 de zile, doar 1 video a fost viral. În doar câteva zile a ajuns la 100 de mii de vizualizări și a fost prin presă. Azi are 150 de mii. Și a fost doar o bucată dintr-un vlog de-al meu, scoasă cumva din contextul vlogului. Iată aici viralul.

Tot în cele 153 de zile am adunat 4300 de abonați noi. Aveam deja vreo 1000 de abonați când m-am apucat de vlogging. 1000 făcuți în câțiva ani de prezență minimă pe YouTube.

Azi fac în fiecare zi 10-20-30 de abonați.

Cel mai vizualizat vlog este “O mașină smart” și are 10 mii de vizualizări.

Dar nu este vlogul meu preferat, sau cel la care consider că am muncit cel mai mult.

Îmi place mult mai mult vlogul cu mama mea

Sau videoul cu 25 de lecții de viață...

Și dacă vrei să vezi rezumatul video al acestui text…

Uite-l sub formă de vlog:


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

1 comentariu

  • Reply
    Dragos
    14/04/2016 at 12:54

    Bravo! Te ,,urmaresc” , te citesc de cativa ani, cam de cand au inceput lucrarile pe Pantelimon. Ma bucur ca ai trecut la un alt nivel si ca aduci celor scrise si fotografiate de tine si aceste momente inedite. Exprimi prin aceste filmulete, vlog-uri, mai mult decat am putea sa o facem noi. Felicitari!

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 1 Thumb down 0

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează