Bălării

HTC ChaCha a ajuns în România şi cu această ocazie am şi eu unul de oferit. Deci concurs!

HTC ChaCha a ajuns în România şi cu această ocazie am şi eu unul de oferit. Deci concurs.Azi dimineaţă am fost la Orange Concept Store, la lansarea HTC ChaCha-ului. Înainte să merg m-am uitat pe net la nişte poze cu telefonul. Auzisem numa’ vorbe bune, dar în poze mi se părea că arată groaznic.

Concluzia mea după 2 ore de HTC ChaCha? Pozele alea sunt foarte irelevante. Eu sunt îndrăgostit de noul meu HTC ChaCha pe care-l am în teste o vreme. Dumnezeule, e atât de deştept!

Bun, să revenim.

Deci HTC ChaCha, această minunată invenţie lansată datorită siteului Facebook, s-a lansat azi, 28 iunie, şi-n România în exclusivitate la Orange, care are o ofertă super tare până la 31 august 2011: HTC ChaCha la 49 € (TVA inclus) împreună cu un abonament nou Panteră 20 şi o opţiune “My Smarphone” începând de la 5 euro pe o perioadă de 2 ani.

Şi sfatul imediat pe care vi-l dau: PROFITAŢI DE OFERTĂ!

E primul meu telefon HTC, primul meu telefon Android… şi vă zic, e minunat.

Date tehnice scurte şi, zic eu, interesante (asta aşa, acum, scurt, dar revin într-o săptămână cu un review full):

– foloseşte Android 2.3.3
– are buton special de “Facebook”
– e foaaaaaarte rapid!
– are cameră foto de 5 mp
– tastatura QWERTY seamănă leit cu cea de la BlackBerry (cea mai bună tastatură QWERTY ever!)
– permite sincronizarea contactelor cu Facebook şi Gmail (genial!)

Pe scurt: e cel mai bun instrument pentru a fi perfect activ în social media. Şi eu, repet, sunt îndrăgostit.

Şi da, am un HTC ChaCha de dat ca premiu unuia dintre voi!

Povesteşte-mi (lăsând un comentariu) despre o situaţie neaşteptată în care ai avut nevoie de acces rapid la Facebook. … şi desigur, un HTC ChaCha te-ar fi salvat.

Nu vreau comentarii kilometrice, ci comentarii scrise în limba română, preferabil cât mai amuzante şi bine scrise. Nu-mi pasă dacă-i ficţiune. O poveste scrisă bine o să câştige chiar dacă e ficţiune! :)

Pe 7 iulie aleg cea mai tare poveste Facebook-related. Autorul povestioarei primeşte un HTC ChaCha.

Simplu, nu?

Baftă! Şi revin curând cu review-ul complet. Dar vă jur, merită 100% mobilul ăsta.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

221 comentarii

  • Reply
    Alina Marinescu
    06/07/2011 at 16:46

    As putea face atatea lucruri daca as castiga acest telefon, dar consider ca nu exista atata spatiu in cat sa pot lista totul asa ca ma limitez la faptul ca as putea lucra de acasa deoarece laptopul meu a decedat.
    Daca am noroc castig, daca nu cel ce va castiga sa se bucure sanatos de ChaCha.

  • Reply
    angry bird
    06/07/2011 at 18:14

    Facebook-ul este cea mai tare inventive da la pizza incoace si este uimitor cate lucruri poti face pe el si din cate belele te poate scoate .El mia fost foarte de folos cand la mine acasa s-a creeat o confuzie si am crezut ca parintii au plecat din oras dar de fapt sau dus sa faca provizii si dupa aia sa plece. Eu am dat un super party la mine acasa cand am intrat pe facebook si am vazut statusul mamei mele ‘’ Inca putin si am plecat !‘’ mi-au trecut toti fiorii pe sira sipinarii deoarece la mine acasa erau 32-36 de personae si un dezastru de neimaginat. Atunci ne-am sincronizat cativa sau dus sa o incetineasca la intrare in casa pe motiv ca stau si ei de vorba la umbra altii sa ma ajutate sa fac curatenie si restu supravegheau statusul mamei mele deoarece ea isi actulizeasa contul la fiecare semafor la care sta ( asa vrea ea sa se apropie mai mult de mine crede ca daca foloseste retelele de socializare si vorbeste ca mine o sa fie cool , expresia ei preferata este ‘’beton ‘’ doar ca o foloseste cam des si in situatii complet nepotrivite ) .Pacat ca nu am fost destul de rapizi si tot ma prins acasa cu o turma de oameni dar am scapat doar cu o mustrare usoara deoarece ia-m spus ca au venit pentru un proiect contra drogurilor si reusisem sa facem curatenie . Daca voi castiga telefonul va asigur ca o sa mai fie multe petreceri si voi avea grija de acum incolo fara sa ma mai duc la calculator .
    Eu mai aveam nevoie de conexiune rapida la Facebook cand ma-m blocat intr-o toaleta pulbica stiti voi dinaia de pe strada verde si ‘’toxica’’ datorita telefonului meu caruia nu ii mai merge difuzorul mi-ar fi fost de folos sa chem pe cineva de pe facebook sa ma ajute umpik.Dar totul s-a terminat cu bine si eu am iesit in timp util pentru a nu intarzia la lectia de chitara si cel mai important am scapat cu viata :D .

  • Reply
    Bellatryx
    06/07/2011 at 18:15

    Pai, saptamana trecuta a fost ziua unei best friend, si trebuia sa-i urez la multi ani pe FB, dar cand sa intru surpriza… imi picase netul! cu siguranta daca a fi avut un CHAcHA as fi avut acces rapid pe Fb

  • Reply
    mihaela D.
    06/07/2011 at 18:24

    Cea mai mare nevoie de facebook am avut odata cand am mers in club si il vazusem pe fat frumos, eram indragostita de el de ani buni, il stiam dupa nume dar el nu ma cunostea!daca as fi avut un ChaCha la mn in momentul respectiv cu siguranta intram pe facebook si ii spuneam ca nu trebuia sa o mai caute pe Ileana Cosanzeana ca e chiar in fatza lui!

  • Reply
    Rusu
    06/07/2011 at 20:34

    Se intampla vara trecuta, in Vama Veche. Si nu, n-a fost o situatie pe viata si pe moarte, dar nici pe departe n-a fost. Asaaa. Pe cand ma aflam eu singur pe o terasa din Vama si-mi asteptam prietenul ce urma sa vina dupa ce facea o baie in mare, ce credeti ca-mi fu dat ochilor sa vad? O ditamai vidanja. Care facea eforturi supraomenesti sa ia curba pe straduta din fata terasei,.. Duhoarea, urletele musteriilor, mormaielile lucratorilor de pe vidanja, toate se impleteau intr-un vacarm urias. Dar credeti ca m-a crezut cineva cand le-am povestit? Sau ca macar prietenul meu a inghitit povestea? Nee. O postare pe facebook ar fi fost dovada suprema. Dar nu era cazul, caci nu aveam nici urma de HTC la mine.

  • Reply
    Alex
    06/07/2011 at 21:00

    Mi-ar fi trebuit facebook pe telefon cand mi-am rupt mana in 2004. Aveam o poza juicy de pus :P

  • Reply
    Radu
    06/07/2011 at 21:12

    Hop si eu :)

    Intamplarea urmatoare a avut loc acum 2 ani, pe 14 august, undeva in Franta, mai exact in Paris. Pe prietena mea o chema (inca o cheama) si Maria, deci a doua zi urma sa fie ziua ei de prenume. Lucram amandoi la aceasi companie, eu pe un job fulltime, ea pe un internship lejer de vara.

    Ea era acasa, eu eram la birou, ma pregateam sa plec. Apele ce curgeau pe mine nu se datorau 100% caldurii malefice, ci si faptului ca nu ii cumparasem nimic. Nu punem noi mare accent pe sarbatorile astea, dar romanticul din mine mi-a soptit ca ar trebui sa ii iau ceva, ca doar suntem in marele Paris.

    Mai eram la birou doar eu cu o colega, o unguroaica. Am iesit amandoi pe usa, ea a inchis biroul, dupa care am iesit din cladire. In capul meu era o furtuna de creier, doar doar mi-o veni ideea unui cadou perfect. S-a prins colega ca sunt pus pe ganduri mari, asa ca m-a intrebat ce am. I-am spus pe scurt toata povestea, cand, ce sa vezi, a zambit si mi-a zis: “I know what she wants”. Eu, suspicios de fel meu pe dusmanul neamului: “Really?”. Ea: “Yes, I saw her status on Facebook. It was in Romanian, but you know I speak a bit Romanian. She wants a french cabbage. Varza, nu?” Am cascat urechile, am intrebat-o de 3 ori daca e sigura, de 3 ori mi-a spus ca da si daca nu o cred sa verific. A coborat la metrou, iar eu am ramas in loc, putin pe ganduri. O varza? WTF, vorba francezului. “Ia sa merg inapoi sa verific ce-a scris”, zic eu. Fac cale intoarsa doar ca sa imi dau seama ca inamicul a plecat cu cheia. Internet Cafe nu aveam pe langa mine, iar lanterna de la al meu Nokia 1100 imi mancase toata bateria, neputand sa verific astfel Facebook-ul pe telefon, sa vad ce o facuse sa isi doreasca o varza. Mancare aveam in frigider.

    Subconstientul meu romantic m-a incurajat, amintindu-mi ca ne luam doar cadouri simbolice, asa ca asta am facut. I-am luat o varza. I-am rupt frumos petalele urate, am invelit-o intr-o folie de cadou (pe care am dat mai mult decat pe varza) si am plecat acasa fericit ca am scapat de o grija si ca o sa-mi fac prietena fericita cu proaspata varza frantuzeasca.

    Intru pe usa, ii zic la multi ani pentru a doua zi (trebuia sa plecam in weekend si nu avea rost sa car varza cu mine) si ii inmanez frumusetea de cadou (care chiar arata bine, desi incepuse sa miroasa). “O minge de plaja?”, intreaba ea. “Nu”, zic eu zambind. “Un glob de cristal?”, mai incearca ea o data. In gandul meu, “Vrei sa te apuci de ghicit acum?”, asa ca am zis “Nu, deschide-l”.

    L-a deschis si a tacut. “O varza?”, intreaba cu o patrime de glas. “O varza”, zic eu, zambind iar, dar cu o jumatate de gura. “Aaa”, zice ea, “e ceva inauntru. Stai sa iau cutitul.” M-am inrosit putin la fata si am deschis browserul in acelasi timp, sa ii caut statusul. Subconstientul a inceput sa fredoneze cantecul cu “Suie Iancu pe statuie”, in timp ce eu citeam ce postase: “Unde gasesc o vaza frantuzeasca clasica, sa le iau la ai mei?”. N-am mai zis nimic. Ma uitam doar la ea cum facea praf varza pe care eu cu atata atentie o alesesem si ma gandeam la o scuza buna. Dar buna rau.

    N-a apucat sa termine de sfasiat cadoul, ca i-am zis: “Ei, glumeam. Am luat varza sa mancam in seara asta. Ti-am luat de fapt un bilet la Disneyland pentru weekendul viitor.”, zic eu cu jumatate de glas. “Ma gandeam eu ca glumesti”, zice ea. “Hai sa o gatim acum, oricum am taiat-o”, imi zice ea si ma pupa de multumesc.

    In noaptea aia am comandat pe Internet 2 bilete la Disneyland.

  • Reply
    Suzanne
    06/07/2011 at 21:17

    Se intampla acu’ aproape doi ani, prin vara. Eram la inceputurile mele cu tehnologia mobila, abia umblasem pe un Symbian mai potent si imi facusem si cont pe Facebook, din dorinta de a-mi regasi colegi si prieteni din copilarie. In primii mei ani de socializari aveam o groaza de cunostinte pentru ca, pe vremea inceputurilor anilor ’90, copii fiind, ne jucam mai toata ziua pe-afara, mai ales in vacante.
    Evident ca Facebook s-a dovedit o cyber unealta magica in a-i pune laolalta pe cat mai multi dintre ei. Curioasa din fire, am reinfiripat legaturi si am inceput sa iesim “in gasca”, pe masura ce descopeream pasiuni commune. Asa de bine au mers lucrurile pe macadamul glumelor si al destainuirilor, incat creierasul meu s-a trezit cu niste muguri de idei necurate pe traseul plin de gropi al sinapselor. Scanteia? Sa pun la cale o relatie intre un prieten regasit si o fosta colega de liceu. Eram si eu de curand “hooked up” si m-am agatat de ideea ca double date-urile sunau interesant si poate, cu timpul, vindecam si cucuiele antisociale ale prietenului de atunci. Ei bine, amicul regasit era foarte dornic sa treaca pe 2.0 de la stadiul “single” si mi-a dat impresia ca era dispus sa cunoasca multe alternative. Ca sa fiu convingatoare, i-am trimis profilul de Facebook al fostei mele colege (unde avea vreo 2 poze cu ea si restul cu bichonul ei maltez, de altfel amicul si el pasionat de miniaturi din astea dragalase, au vorbit putin “pe privat” si am stabilit o intalnire in 4, dup’ ce ne-am scremut sa ne mulam dupa programul ei structurat in ture.
    Cateva detalii de background: colega de liceu, umanista cu exercitiu la memorat papagaliceste fiecare virgula din caietul curat ca o oglinda si purtat cu coperte de plastic ca in clasele de copacei ce abia-si duc ghiozdanele. In afara de asta, bun simt in doza considerabila, calmitate, o silueta filiforma desfasurata armonios pe o inaltime potrivita, ce sa mai, un O urmat de K putea sa-i fie tatutat pe frunte.
    Revenind la fluxul evenimentelor : am ajuns mai devreme, ne-am asezat la o masa si am comandat primul rand de refreshments. Amicul renuntase la tricoul clasic pentru a-si plasa o varianta mai multata (noroc ca-l ajuta fizicul!) si cam abuzase de limba vacii care-l linsese generos pe scalp. In rest, ne antrena cu glume si radea zgomotos. Dupa vreo 10 minute, ma duc la toaleta unde ma intalnesc cu mandra care se “improspata”: intr-o rochie fucsia (sau siclam, roz Barbie puternic pentru cei mai putin trendy )), scurta de 2 palme, niste margele immense turcoaz, o pereche de sandale cu toc si mult sclipici in machiaj. Nimic de nevazut pe meleagurile noastre pana aici! Numai ca rochia lasa la vedere niste butuci uniformi de la glezne pana in sold, un abdomen de pe care muschii pareau sa fi fugit la pescuit si vreo 30 de kg in plus fata de cum o steam eu. Ca sa vezi: pozele de pe Facebook erau de acum ceva ani ca-i placusera mult si i le facuse nu stiu cine! Daca as fi avut pe vremea aceea un HTC Cha Cha, le-as fi trimis repede baietilor o poza cu ea, atasand textul : “mancati pamantul repede!” In schimb, aveam telefon fara sistem de operare, asa ca amicul meu si-a inghitit toata placerea pentru Zeppelin, Pink Floyd si Yes in valurile de ropot clubist pe care colega mea le cerea cu disperarede la DJ-ul pub-ului, dand pe gat si cateva shot-uri ca sa alunece mai bine…Ce e drept, si el arata prea spoit asa cum era impanat, dar dupa vreo doua randuri, a revenit la starea normala.
    Si a fost pe canapeaua aia rosie din imitatie de piele pe care m-am intins la un moment dat ca sa nu-mi scape nimic, un meci demn de Tipatescu si Catavencu. Am gasit-o pe colega mea lipsita de tona de timiditate cu care o stiam dotata si agatata, la propriu la un moment dat, de ceafa amicului care nu stia cum sa mai alunece spre noi sau cum sa-si lege sireturile.
    Dupa episod, cel mai greu mi-a fost sa ma fac ca nu vad o tona de apeluri sau mesaje si sa-l dau pe amicul meu impacat cu fosta ca sa evit explicatii inutile. Iata ca Facebook poate fi deceiving de dragul aparentelor in lipsa unui Cha Cha, iar oamenii se mai schimba.

  • Reply
    Ana
    06/07/2011 at 21:28

    Totul a inceput cand am dat attending pe facebook la un party psy,imi gasesc un prieten,ne echipam,ne mobilizam si intr-un final plecam spre respectiva petrecere.Plecam din bucuresti si trebuia sa ajungem undeva langa Brasov,facem autostopul,ne iau diversi oameni si intr-un final ajungem intr-o comuna din Brasov,acum problema era ca noi uitaseram locatia party-ului,asa ca ne gandim ca nu avem altceva de facut decat sa luam comuna la pas,pe ulitele ei nu era nimeni,nici o masina nu trecea,cainii latrau in nebunie,iar noi am mers ,am mers pana am dat un loc unde era galagie,agitatie,muzica,ooo si ce muzica. Ne facem curaj si intram in discoteca satului,ne gandim ca mai bine acolo decat afara unde nu este nimeni.Cum intram aproape toate privirile se indreapta spre noi,eu eram foarte colorat imbracata,aveam dreduri iar prietenul meu avea parul afro,destul de mare,destul de afro.Ne asezam destul de timizi la o masa si observam cum cativa dintre ei vin spre noi,atunci ne-am panicat putin,nu ne venea sa credem ca o sa murim pe ritmurile lui Guta,cum le explic eu alor mei asta.Eh pe scurt oamenii s-au dovedit a fii foarte de treaba,ne-au facut cinste cu alune si bere,au povestit,mi-au dat sfaturi in amor:D,ne-au spus ca ei petreceau in cinstea unui amic care pleca zilele urmatoare in Italia,dupa berile baute noi asa ne-am bucurat pt. omul ala,asa cum ne bucuram pt. un prieten vechi:)).Dupa un anumit timp,auzind povestea noastra,cum noi ne ratacisem,cum amicii nostrii care erau la party-ul psy nu aveau semnal si nu puteam vorbi cu ei ca sa ne spuna unde sa ajungem,unul din cei din discoteca se ofera sa ne duca l cu masina prin imrejurimi poate poate gasim party-ul,noi acceptam sa ne urcam la el in masina,ne gandim ca pan` la urma astia is oameni buni,ne-au luat bere si alune,ce naiba.Dupa jumatate de ora sau mai mult de cautat party-ul,exact cand ne gandeam ca o sa ne intoarcem in disoteca si acolo o sa stam pana la ziua,ochim in intunericul de afara o alta masina care mergea foarte incet,scoatem capetele pe geam si incepem sa tipam la aia,sa ii intrebam unde mjerg ei,nu cumva merg la party?!!Cei din masina alaturata fiind foarte foarte relaxati,nu stiau de ce suntem noi asa agitati,si au fost foarte de treaba si nu ne-au intrebat nimic cand noi ne-am urcat neinvitati in masina lor si ii grabeam catre party-ul respectiv.Spre dimineata ajungem la acel party,atunci deja era foarte tarziu,foarte frig,muzica nu foarte buna,noi eram foarte obositi,asa ca am gasit un alt prieten si cum am ajuns am adormit in Dacia lui rosie cu scaune imblanite.Atunci mi-as fii dorit extrem de mult sa am telefon cu facebook sa pot afla locatia si sa ajungem mai repede.Dar macar a fost o experienta faina:)…a da si pe drum spre casa,ne-am oprit la un magazin din sat,am luat o apa si o nuga,apa a fost buna si rece iar in nuga mi-a zburat un dinte,a fost epic:))

  • Reply
    Ilinca-Ruxandra Tone
    06/07/2011 at 21:41

    Sa ma pun si eu pe scris…eram la petrecerea unei prietene in Centrul Vechi. Am stat toata seara cu ea pe telefonul ei pe facebook ca sa isi citeasca mesajele de “la multi ani”.Lumea petrecea, noi eram cu ochii pe telefon non-stop. Dupa ceva pahare, am ajuns sa fac o vizita si pe la baie, nu inainte de a ma zavori bine inauntru, cum fac mereu din obsinuinta (si poate si dintr-o doza de paranoia). M-am dus sa ma spal pe maini si fix atunci a sunat prietenul meu, cu care m-am pus pe vorbit fara intrerupere. Dar cand sa ies din baie, usa nu se mai deschide. Si imping si trag… si nimic. Am incercat sa o sun pe sarbatorita sau sa ii dau macar mesaj, dar tot ce mai aveam erau niste MB de net, care s-au consumat oricum pana am ajuns pe facebook. Am inceput sa ma panichez pentru ca sunt claustrofoba, dar pana la urma au intrat doi petrecareti mai insistenti si mai cu muschi peste mine si am iesit. M-am speriat ingrozitor si de atunci il caut pe Fat-Frumos HTC ChaCha sa ma scoata din turnul meu alias closet:))

    • Reply
      Ilinca-Ruxandra Tone
      06/07/2011 at 21:44

      si imi cer scuze pentru foamea grava de diacritice.

  • Reply
    Alex
    06/07/2011 at 21:41

    Facebook este super tare deoarece te ajuta sa imparti lucruri importante pentru tine cu cei importanti tie ,sa tii legatura chiar si cu cei mai vechi prieteni si sa iti faci noi prieteni.

    Am avut nevoie de Facebook cand ma prins doamna diriginta pe hol si ma dus la C.D.I. ma facut seful clasei si ma bagat la nustiu ce dezbatere a scolii atunci in momentul acela asi fi dar orice sa ma scape cineva ar fi fost foarte usor ciocani la usa si spui ‘’Buna ziua ma trimis doamna directoare sa il chem pe ……….. la ea in birou’’ si gata .Daca aveam acces rapid la facebook de pe un HTC cha cha asi fi rugat pe cineva sa ma scoata de acolo sau macar sa ma ajute ca nu stiam nici macar despre ce este vorba nesimtita aia de diriginta ma bagat acolo si a plecat . Daca asi fi avut un HTC cha cha mi-ar fi fost mult mai usor sa scap de orice belea deoarece eu stiu ca ma pot baza pe preitenii mei si ei stiu ca si ei se pot baza pe mine. FACEBOOK ESTE CEA MAI TARE RETEA DE SOCIALIZARE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  • Reply
    sandy
    06/07/2011 at 21:46

    Povestea mea este că am devenit dependentă cronic de Facebook. Cum așa? Păi era o vreme când am realizat că Twitterul e prea scurt și blogul e prea lung. Îmi era aiurea să scriu pe blog 5 rânduri iar pe Twitter nu încăpeau. Așa am ajuns să iubesc Facebook-ul. Puteam să îmi scriu o idee fără să prescurtez cuvinte și nu trebuia să fac ditamai postarea pentru o idee.

    Gata cu introducerea!

    Povestea este că de câte ori merg pe stradă vad situații care țin de ineditul zilnic. Uneori mi le scriam într-un sms și le postam când ajungeam la un PC. Dar zău, e frustrant.

    Ce înțeleg prin lucruri inedite pe stradă?

    “ora 12: 20 – Un moș își curăță automobilul de frunze cu o pensulă micuță de pictat

    ora 12: 30 – În tramvai se așează pe un scaun o batranică cu un cațeluș îmbrăcat și îngrijit. Băbuța scoate din sacoșă un preșuleț de rafie și îl asează în poală. Cațelușul răspunde la comandă și sare în brațele bătrânicii și priveste cuminte pe geam.

    ora 12: 44 – O aurolacă din autobus strigă de e geam la o alta din stație: Hei, Merinda! Merinda!(ăsta fiind numele ei) Apoi…aroma de semințe.”

  • Reply
    Klein
    06/07/2011 at 22:04

    Klein seduction technique no.1
    The Facebook Superstar…

    Step 1. Go into a club relaxed and go to the bar.

    Step 2. Find a hot chick. Make eye contact and act excited. say hello confidently, pretending that she is supposed to know you.

    Step 3. When she acts surprised, ask her if she know who you are.

    Step 4. Give her you’re name. When she says that she never heard about you, ask her if she has Facebook.

    Step 5. Tell her to go to her fb account. (This is where the HTC ChaCha comes in) When she notices you are very popular (having a like page with over 1000 likes (all of them invented accounts or something. It isn’t that hard people!)), she will fall for you.

    Step 6. The rest is easy ;) Have fun :D

  • Reply
    Suciu Dragos
    06/07/2011 at 22:16

    Ceva foarte real. Calatoream intr-o zi cu trenul, era foarte frumos afara si stateam linistit in compartiment cand dintr-o data ce sa vezi? Doamne, un soarece in compartiment? Cine a mai vazut una ca asta? Pe moment nici nu am stiut cum sa reactionez, intr-un fel a fost amuzant dar in altul nu. Dupa cateva momente vroiam sa intru pe Facebook sa le povestesc tuturor ce am vazut dar din pacate nu am in dotare un astfel de gadget.
    Ariel? Tu ce crezi, avea soarecele bilet? :)

  • Reply
    ramona
    06/07/2011 at 22:32

    Eram la o pomenire de 40 de zile intr-un sat. Media de varsta era undeva la 50, 60 de ani si toate persoanele vorbeau despre moarte si cum ea o sa ajunga pe la toti. In plus, faceau ritualuri ciudate pe care nu le intelegeam. As fi avut nevoie de HTC ChaCha sa intreb pe Facebook de ce plimba oamenii aia un pom plin cu haine, dulciuri, maturi si sapun jumatate de sat si cand o sa ajunga moartea si la mine. Asa,… am ramas cu intrebari pana in ziua de azi. :)

    Cu alta ocazie, am ajuns in Iasi si as fi vrut sa ma vad cu un fost coleg de facultate. Nu aveam un numar de telefon, dar daca as fi avut HTC ChaCha i-as fi scris pe Facebook sa ne intalnim. Oricum, cand am ajuns acasa am vazut ce-si pusese la status in timp ce eu eram in Iasi: ‘Sunt in Bucuresti’. :)

  • Reply
    Mada
    06/07/2011 at 22:40

    merg cu autobuzul si ce sa vezi? dau de insusi mark zuckerberg! nu stiam cum sa intru in vorba cu el, sa ii zic de facebook, alea alea, da’ ma gandesc ca daca “din intamplare” aveam un telefon htc chacha cu buton de facebook la indemana, aveam ce vorbi cu el! :))

  • Reply
    Teo
    06/07/2011 at 22:41

    Sunt un technology addicted aflat in tineretile dependentei – cand eram eu in liceu inca se copia de pe caietul lipit pe spatele colegului, de pe gume, fituici, banci, sticle sau servetele de sandvisuri si apelurile costau ceva mai mult, asa ca as putea spune ca fac parte din generatia „beep”), dar contul pe Facebook a schimbat sensul fluxului de informatii pentru mine. Ce bine ar fi fost sa fi avut un smartphone cu e HTC Cha Cha atunci cand m-am asezat flamand la coada unei shaormerii din Bucuresti, cu o foame gigant agatata de mine pe la 3 dimineata – I dare you sa gasiti altceva, exceptand Mc, la ora aia – fara sa stiu ca tovarasul meu taximetrist atipea pe buda la sfarsitul unui concert de tunuri, dupa ce mancase mai devreme din acelasi loc. Solidar, isi postase suferinta pe Facebook, dar eu eram surd neavand cu ce telefon sa aud asa stire. HTC Cha cha, where have you been all my life? )) Inevitabil, am urmat eu la mancat furazolidon cu supa!
    Sau unde era smartphone-ul meu HTC cand mi-au ridicat astia masina, bietul matiz bugetar, de l-au zgariat rau, infundand chiar tabla pe el? (era prea mare, ce sa zic, iulici!) Am un tovaras avocat lipit cu scotch de monitor sau telefon si, furnizand imaginile pe FB, cu certitudine mi-ar fi spus sa fac proces verbal de constatare a damage-ului in loc sa ma milogesc de ei s-o lase jos ca sa nu platesc recuperearea, adica vreo 1000 lei. Ce e drept, in explozia emotiilor predominant furioase, nici macar nu m-am gandit sa-i dau un telefon!
    Tot asa, unde era butonul albastru week-end-ul trecut cand amici carora nu le am numarul in agenda voiau sa vina la Bestfest, dar au fost descurajati de preturile practicate, vreo 300 lei oficiali pe abonament, cand am gasit eu acolo pe deal unu’ disperat sa vanda un pumn de invitatii cu 50 de lei? Am inghitit in sec ca eu am dat mai mult si am zbarnait telefonul dupa dornici sa navigheze inspre Tunari cu linia „speciala” RATB pe care o poti vedea in zare, insa orbesti cand te uiti la ea descoperind ca invalmaseala care te calca in picioare iti furnica ochii…Sa fi gasit un Cha Cha in buzunarul stang, as fi pus pe FB un clip de zile mari, facut la 3 dimineata cu noi asteptand autobuzul in lanul de grau la Bestfest si omorandu-ne bunul simt pentru un centimentru in sanul lui. Sa fi ras toti cunoscutii de stirea calda cand un Citaro supraincarcat de bestfestisti care s-au luat in brate unuii pe altii ca sa mai faca loc, refuza sa porneasca, desi usile se inchideau, din cauza ca, presate de gabaritul depasit, pernele de aer nu se ridicau. Se auzea peste tot „e de la mici, ba de la bere”, se radea de situatie, iar controlorul – era unul „special” in fiecare masina, montat acolo ca sa cumparam bilete de 1.5 lei – a inceput sa ne ceara biletele, doar doar sa gaseasca un motiv sa mai dea jos din noi. Surpriza pentru RATB: dupa prima data in istorie, cele 120 de suflete, dupa socolteala mea, aveau bilet!
    Ce-am cautat printre degete un HTC Cha Cha o jumatate de ora mai tarziu cand faceam swing dupa miscarile unui alt autobuz, care incerca sa intoarca, lipindu-ne de usa din fata pe unde puteam avea acces, asteptand sa deschida usile si balansandu-ne stanga-dreapta, fata-spate, ca niste lebede bete, intr-atat incat am crezut ca soferul face misto de noi! Dar nu, avea fata schimonosita de frica saracu’, sa nu-si murdareasca masina cu vreunul dintre noi si, in miscarile lui gratioase pentru a-si face loc sa intoarca, a lovit o Corsa parcata.
    Concluzia: HTC Cha Cha + FB = best gadget ever invented!

  • Reply
    Mihai
    06/07/2011 at 22:41

    Ma aflam la intalnirea bobocilor.Vorbisem cu multi pe mess,iar aici parea mult mai greu.Trebuia sa-ti amintesti de toti iar deodata a venit o boboaca la mine,foarte zambareata spunandu-mi “Buna,sunt inna!”.Ma uitam destul de dubios la ea,habar n-aveam cine e,din politete am aruncat si eu un “Buna” lipsit de entuziasm pe langa al ei.Toata ziua am stat si m-am intrebat cine era aceea inna iar cand am ajuns acasa si am cautat pe facebook am vazut ca era o tipa cu care chiar vorbisem zilnic doar ca la avatar avea ochelari de soare si o poza foarte editata in care tenul ei inchis era foarte foarte alb.Dupa incidentul cu salutul ii mai dadusem si mesaj sa vad pe unde e,clar un HTC cha cha ma salva de toate dilemele si de cele 5787287857 de complicatii.

  • Reply
    Andrei
    06/07/2011 at 23:13

    Era decembrie 2011. Frig de crapau pietrele.
    Ma intorceam de la munca, pe jos (masina imi murise la 2 strazi departare), cand deodata ma trezesc cu un mascat (a nu se intelege jandarm) ce imi iesi in cale. Amenintandu-ma cu un pistol ma intreba daca am net pe telefon, pentru ca trebuie sa intre urgent pe Facebook. Terifiat si abia vorbind ii spun ca am un ChaCha, castigat 6 luni mai devreme la arielu pe blog. Imi lua telefonul, isi facu treaba apoi mi-l dadu inapoi. Ba imi si multumi pentru cat de repede se miscase. Dupa ce facebook-istu pistolar se facu nevazut, nici n-am mai trecut pe la politie, ci am scris repede povestea pe Facebook.
    Scuzati fabulismul exagerat dar am o imaginatie bogata :).

  • Reply
    monica
    06/07/2011 at 23:16

    Mai am 45 de minute pana pe 7 iulie. Deci scriu repede si scurt caci imi doresc mult un HTC.

    De Paste, am fost acasa la Tulcea. In noaptea de Inviere am fost la o bisericuta din Oraselul Copiilor, cu niste prieteni.
    Primarul din Tulcea, inventiv de fel, s-a gandit sa nu mai cheltuie bani cu instalarea si dezinstalarea instalatiilor de Craciun din Orasel. Ca atare, le-a lasat functionabile.
    Dupa ce oamenii au luat lumina traditionala, coborau in grupuri pe aleea principala cu lumanarile in mana si treceau pe sub instalatiile de Craciun, cu Mos Craciun, saniute, fulgi si clopotei. Mi-am dorit mult atunci un telefon destept cu care sa fac o poza si sa o pun pe Facebook. Fara fotografie, eram sigura ca nu ma va crede nimeni!

  • Reply
    iulian
    06/07/2011 at 23:42

    eram pe un bloc cu 10 etaje cu niste prietenii si savuram niste bere cand am vazut la alt bloc niste fete care faceau plaja tot pe bloc… Asa ca m-am gandit sa anunt lumea care vrea sa ii vada sa vina pe blocul meu pentru a le vedea… O bere era intrarea..pana la urma ne-am adunat ceva lume

  • Reply
    angela
    06/07/2011 at 23:44

    cred ca as posta foarte rapid pe facebook cand as castiga un Htv ChaCha la acest concurs si as dori sa le impartasesc si prietenilor acest lucru :D

  • Reply
    mircea
    06/07/2011 at 23:45

    cred ca as posta non-stop pe facebook cand as avea o boala cu transmitere prin contact si ar trebui sa stau in carantina…m-as plictisi maxim

  • Reply
    Badoiu Simona Andreea
    06/07/2011 at 23:47

    Pai…imi amintesc faza de acu’ ceva timp…cand exact vineri seara mi s-a stricat netul(intre timp sora mea plecase intr-o excursie in Italia,iar de vorbit pe telefonul mobil era foarte scump la cate trebuia sa imi povesteasca-de obicei vorbim foarte mult pe facebook(prin mesaje)si eram sigura ca de data asta imi lasase o gramada-).Pentru ca urma weekend-ul presimteam ca o sa ma plictisesc(am un obicei ciudat la fiecare cateva minute intru pe facebook,iarasi ies,iarasi intru…la fel si cu alte retele de genul asta).
    Am sunat sa- mi dau internetul la deranjamente…si raspunsul???”Voi anunta un coleg de pe teren pentru ca vad ca la dvs nu ajunge semnalul,iar reparatia se va face in urmatoarele 72 de ore incepand de acum”…in momentul ala in mintea mea era ceva de genul…”72???e o gramada!!??!!”.
    Eram foarte suparata,aveam nervi imensi si ma invarteam peste tot…nu stiam ce sa fac.
    In sfarsit,luni pe la ora pranzului primesc un telefon:”Ia vedeti…merge internetul??”…am verificat si…”Supeeerr”…eram foarte fericita si imediat am intrat pe facebook…am dat de gramada de mesaje si cereri de prietenie.Atunci am realizat ca un HTC ChaCha mi-ar fi fost de mare ajutor…butonasul ala magic…Il iubesc!

  • Reply
    Simona Ionescu
    06/07/2011 at 23:47

    Bun. Sa vedem… Sfarsit de clasa a11a, ora de sport. Profa nu mai servea ora, dar noi da. Ma simteam o diva in colantii mei negri mulati, ma jucam orice prin sala numai pentru ca tipii din jurul meu sa zica “wow”. Eram in stare sa fac si o demonstratie de ChaCha, ca sa fim in tema :). Ajung cu spatele la cei ‘scutiti’ care, dupa un moment de liniste, izbucnesc intr-un ras isteric. Bineinteles ca eu nu ma simteam in niciun caz victima, eram constienta ca sunt admirata de toti, insa pana in momentul in care o colega isi gaseste rasuflarea sa-mi zica: “ti s-au rupt colantii!”. Ingrozita, pun repede mana pe fund si imi dau seama ca DA! Colantii mei de 10 lei, aveau o gaura ca de un pumn in zona fundului, lasand la vedere o pereche de chiloti cu dantela. Nu sunt introdusa bine in situatie, cand un coleg, posesor de HTC striga: “hahaaa acum te vede tot facebook-ul”. In momemtul acela imi pun repede un hanorac la brau si ma iau la bataie cu baiatul pentru a-mi da telefonul ca sa sterg poza. Bineinteles ca puterea mea de diva esuata nu m-a ajutat cu nimic; ajunsa acasa, am vazut poza sub care un liceu intreg radea si am reusit sa scap de ea abia dupa ce devenisem celebra. Sunt sigura ca daca ii luam telefonul din mana, in momentul urmator poza disparea de pe facebook, iar acum nu mai mergeam cu capul plecat prin fata colegilor de liceu. Sfarsit :)

  • Reply
    Mihaela
    06/07/2011 at 23:56

    Zilele trecute ma aflam intr-o statie de troleibuz. La un moment dat, un sofer neatent s-a izbit in masina din fata lui. A fost o simpla tamponare, fara victime, dar masina care a produs accidentul era una sport, foarte joasa. In urma impactului bara din fata a masinii sport a intrat sub spoilerul masinii tamponate.

    Intamplator s-a nimerit sa treaca prin zona un echipaj de politie, care foarte amabil a vrut sa dea o mana de ajutor la degajarea si fluidizarea traficului. Din pacate, in urma impactului descris mai sus, cele doua masini parca se sudasera.
    Au urmat momente demne de cascadorii rasului, in care cei doi politisti se urcasera pe capota masinii sport, facand un fel de balans pentru a o elibera. Faza cu politistii dansand pe masina intr-o intersectie mi s-a parut foarte amuzanta, drept pentru care am scos telefonul si le-am facut o poza.

    Profund deranjat de gestul meu, unul dintre politisti a venit la mine si m-a legitimat. Cum nu aveam buletinul la mine, in locul amenzii am acceptat sa sterg acea poza compromitatoare.

    Atunci mi-as fi dorit sa am un telefon destept pentru ca as fi trimis poza direct pe Facebook, iar la „perchezitie” n-ar fi fost nici o problema daca politistul imi stergea poza din telefon. Ar fi ramas pe Facebook

  • Reply
    alexandru
    06/07/2011 at 23:58

    eram intro zi si kutam pe net “concursuri online”,cand deodata vad un concurs la care premiul cel mare era un HTC ChaCha si m-am gandit sa povestesc cum mi-as dori sa-l castig eu pt k eu nu am bani sa-mi ieu un telefon cu care sa intru mereu pe facebook sau pe alt site de socializare.Asta e nu toti avem norocul sa-si faca cineva mila de noi sa ne ofere un astfel de telefon ….pakt…chiar aveam nevoie de el…cu regrete alex

  • Reply
    L
    07/07/2011 at 01:21

    Eram pe tren si mai aveam cel putin 5 ore de pierdut pana la destinatie. Terminasem cartea. Citisem revista. Scot telefonul. Incep sa fac curatenie in contacte. Apoi in mesaje. Stergand, dau peste mesaje dinainte vacantei de vara de la o colega de facultate foarte zambareata. Citesc vreo 2 dintre ele si, brusc, sar din starea de plictiseala. Ma gandesc sa o sun sa vad ce mai face, dar suna ocupat. Mai incerc inca de vreo 2 ori. Apoi iar dupa jumatate de ora, de data aceasta imi intra direct casuta vocala. Ma las batut, constient ca am depasit cu mult limita de „prea insistent”. Ajung acasa tarziu dupa o zi lunga petrecuta pe drum. Ma culc. A doua zi dau o raita pe facebook sa vad ce se mai misca. 18 prieteni au postat pe peretele colegei zambarete. Ieri fusese ziua ei. Daca as fi avut noul HTC cu buton pt facebook sunt sigur ca dupa apel i-as fi verificat profilul, doar butonul e la vedere. In felul asta nu as fi inceput relatia cu actuala sotie printr-o minciuna: „Pai…da, te sunasem ieri sa-ti zic la multi ani”. :)

  • Reply
    Elena
    07/07/2011 at 01:57

    Povestea e asa: m-am regasit cu un prieten din copilarie pe facebook instant de unde el descoperea metallica iar eu experimentam cu rujurile mamei. Click info, poze, chat si instant anii dintre noi s-au comprimat :)

    Aveam lumea de povestit asa ca am facut schimb de numere in aceeasi zi. . . insa eu eram pe vodafone, iar el pe orange, asa ca am ramas pe facebook mobile; nu am dat niciodata atatea mesaje de pe mobil intr-o singura zi..si noapte :)

  • Reply
    Florin
    07/07/2011 at 02:06

    Am vrut sa particip la un concurs pe net(descoperit intamplator). Vroiam sa castig. O conditie obligatorie era: sa trimiti un friend request la organizatori in cel mai scurt timp pentru a intra in tragerea la sorti. Am amanat. Era vineri. Am plecat la Sinaia. La miezul noptii ma plimbam si mi-am amintit de concurs(probabil de la aerul rece de munte). Mi-am amintit si deadline-ul: vineri ora 23.59. Era deja 00.02. O noua zi incepuse. Uau! Era cat pe ce…Daca as fi avut un HTC ChaCha, acum eram un castigator. Chiar daca nu castigam premiul cel mare, luam macar o mentiune. Pentru ca cel mai important este sa participi. Chiar si cu un acces rapid la Facebook dintr-un loc racoros aflat pe Valea Prahovei. Mai precis Sinaia, strada Dreptatii nr.1, conform Google Maps. Ce bine ca nu eram singur in noaptea aia…

  • Reply
    Denisa
    07/07/2011 at 04:23

    Helou!

    Pe scurt suna asa:

    Eram cu o buna prietena pe drumul catre maternitate, deoarece urma sa nasca la un spital privat, asa ca am vrut sa o insotesc sa vad evenimentul live:)

    Pe drum, ma suna o alta prietena care stia ca particip la concursuri interesante pe fbook, si imi spune ca tocmai a descoperit unul cu tema:
    prima fotografie cu un nou-nascut facuta in sala de nasteri si postata pe pagina noastra de fbook, va castiga marele premiu: scutece pt copil pt 1 an si bilete la Disneyland pt castigatorul concursului.

    O intreb pe prietena mea daca e de acord sa-l fotografiez pe bebe, imediat dupa ce il vor infasa si sa trimit poza la concurs, insa nu apuca sa.mi raspunda ca i se rupe apa. Mergem in sala de nasteri, eu deja aveam emotii, organismul ei era aproape pregatit, iar medicul a spus ca nu va mai dura mult pana bebe va veni pe lume.
    Dupa vreo 2 ore de asteptare, in care eu ma gandeam care e unghiul potrivit, cum sa pice lumina etc… sunt chemata in salon de o asistenta, deoarece chiar atunci venea pe lume copilasul. :)

    Am plans un pic de bucurie si am felicitat mamica, dar eu eram cu gandul la concurs:d Ma si vedeam la Disneyland!

    Prietena a spus ca totul a fost ok si ca nu.i vine sa creada ca a scapat asa usor, iar eu abia asteptam sa fac poza cu pricina, asa ca am alergat dupa asistente, rugandu.le sa fac si eu doar o poza, ca e urgent.:d

    Am reusit!… si acum repede repede sa o trimit, ca cine stie cati copii se nasc in momentul asta… sa nu mi.o ia inainte:d

    Insa brusc imi dau seama, ca eu nu am un telefon suficient de performant, pt a putea trimite instant fotografia facuta pe facebook, intreb repede in stanga si in dreapta, poate are cineva, insa toata lumea da din umeri: ce e aia Facebook pe telefon? Exista asa ceva? Si la ce foloseste?

    Dupa cateva incercari nereusite, ma dau batuta, ma intorc la prietena mea si la cel mic si ii povestesc tarasenia.

    Ea ma inveseleste si imi promite ca vom merge la Disneyland impreuna cu cel mic, cand acesta se va face mare…insa in momentul ala, eu ma gandeam…ce frumos ar fi fost daca as fi avut un telefon care sa-mi permita acea functie…mi-as mai fi implinit inca un vis din copilarie! :)

  • Reply
    Suciu Florin
    07/07/2011 at 07:26

    Hmm….in ultima perioada am devenit destul de dependent de Facebook….incat ma ajutat in multe situatii..
    Era o zi de liceu frumoasa si era chiar ultima zi in care trebuia predate cele 4 eseuri la engleza….ma trezesc…nimic normal…am impachetat totul…si merg spre scoala, pe drum realizez ca uitasem compunerile si dac nu le aduceam la data limita (care era atunci ) ma inzestra profa cu o frumoasa lebada ( 2)….dar ce era de facut? aveam prima ora engleza si nu imi permiteam sa intarzii…dar nici sa ma prezint fara eseuri…in final imi amintesc de obiceiul profesoarei de a sta pe facebook…ea spune ca ne supravegheaza dar sa fim seriosi ca dansa e si mai addicted decat noi elevii…si am intrat pe facebook de pe mobil si ca de obicei profa era on la 8 fara 15 dimineatza…ma adresez:
    Eu: Buna Ziua!
    Dansa: Buna Dimineatza Florin!
    vai ce tampit sunt….era dimineatza du’hh
    Eu: Ce faceti doamna profesoara? ( sarcastic)
    Dansa: Poi…acum va corectam lucrarile de data trecuta…
    Eu in mintea mea: ” da pe frasu…numa facebook ai in cap”
    Dansa:…din pacate nu ajung azi la scoala si lucrarile care leati avut de predat…raman pe data viitoare.
    Eu: Offf pacat….am avut grija sa nu le uit acasa…dar le aduc data viitoare :D
    Deci in concluzie Facebook-ul ma ajutat sa nu innnebunesc la cat de strict sunt eu… Thank you |Facebook and Thank you HTC Cha Cha ♥

  • Reply
    Liush
    07/07/2011 at 09:43

    Chimia nu degeaba
    S-a inventat, se vede treaba,
    Caci tam-nesam se infiripa
    Fluturi veseli si-ntr-o clipa
    Stomacul ti-e inundat
    De un neam inaripat.
    Ce te faci cand ti se pune
    Pata pe-un flacau de lume
    Care bea-n exagerare
    Si memorie nu are?
    Simplu, HTC-ul i-l testezi
    La bauta-l butonezi
    Te prefaci extaziata
    Si pac, te postezi pe data.
    Cu voi doi la tete a tete
    Fara explicatii si antet.
    Asa a vedea si el
    Ce-a mai combinat si zel
    Mare va avea sa te revada,
    La picioare sa iti cada.
    Ei, eu n-avui HTC
    Asa ca nu-ntreba de ce
    Nu mi se intampla mie
    Asa o minunatie.

  • Reply
    Mara
    07/07/2011 at 09:43

    Uniti in cuget si-n simtiri, cand vine vorba de odraslele lor, parintii de pe toate meridianele par sa-si spuna la unison acelasi lucru: “Las’ sa stea acasa, ca de calca prin baruri apai eu l-am facut, eu il omor!”. Cum intr-o seara, acum cativa ani buni(intre timp m-am facut independenta)vroiam eu sa evadez de acasa de la ai mei la prietenii care ma asteptau de ceva vreme in bar, ghiciti cum am fost prinsa. Am fost batuta cu propriile arme. M-a pus saracia sa-i fact cont pe Facebook la taica-meu. Ocazie cu care chiar a inceput sa-i placa. Si uite-asa, vazand ca nu sunt pe facebook intre ora 11 pm – 2am, a dedus cum ca odrasla evadase. Ei, de-as fi avut un telefon din acela cu acces la FB, altfel statea treaba. M-as conversam cu taica-meu, de parca as fi stat in camera…

  • Reply
    Elena
    07/07/2011 at 10:43

    Mioriţa
    varianta modernă

    De sus, de pe deal
    Iată, vin la vale
    Pe o îngustă cărare
    Trei telefoane…
    Toate cu ecran tactil.
    Dar sunt diferite
    Şi de bodyguarzi păzite
    Ca să nu le fure
    Hoţii din pădure
    Că-s telefoane bune,
    Au ecran mare,
    Mare cât un soare
    Fac poze frumoase,
    Clare şi luminoase.
    Touchul te scuteşte
    De apăsat butoane,
    Au şi internet,
    Ba chiar şi un set
    De căşti colorate
    Pentru a asculta
    Melodiile preferate.
    După cum am spus,
    Sunt trei telefoane :
    Două sunt LG-uri
    Şi altul HTC-ChaCha
    Iar cele de la LG-Life’s Good,
    Măi, se vorbiră
    Si se sfătuiră
    Să rămână treze
    Până-o să-nsereze
    Ca să-l decodeze
    Pe-ăsta frumuşel,
    Ca să-l facă pe el
    Să piardă garanţia.
    Căci HTC-ul e cel mai bun
    Are Wi-Fi Internet,
    Mândru şi cochet,
    Camera foto de 5MP,
    Sistem de operare Android
    Şi cel mai important…
    Buton de facebook integrat.
    Iar cu tastatura Qwerty
    Se scriu mesaje clare,
    Lungi şi cuprinzătoare.
    Însă HTC-ul e norocos
    Căci bodyguardul cel voios,
    Îndată, auzind discuţia,
    Pe FACEBOOK s-a logat
    Şi l-a avertizat
    Printr-un scurt mesaj privat.
    Drăguţule HTC,
    Dă-ţi caştile încoace
    Că-i vai de mine
    Şi umbră de tine.
    Stăpâne, stăpâne,
    Ai grijă,
    Că de trei zile-ncoace
    LG-urilor
    Gândul rău nu le dă pace.
    Ascultă la mine,
    Fuga-i ruşinoasă,
    Dar e sănătoasă.
    Hai sa fugim!
    Peste munţi şi văi…
    Pe-un picior de plai,
    Pe-o gură de rai,
    Printre brazi şi păltinaşi.
    O să facem poze
    Floricelelor roze,
    Şi-o să vedem
    Păsărele mii
    Şi stele făclii!

  • Reply
    envi
    07/07/2011 at 10:50

    fii atent: prietena mea e innebunita dupa fotografie. cu timpul, eu fiind primul, ultimul si, uneori, singurul jurat, am deprins cateva reflexe in ale fotografiei. mai ales cel care spune ca intotdeauna sa ai pregatit aparatul/telefonul la tine pen’ca nici nu stii de unde sare instantaneul vietii tale…

    ok. o alta legenda mai urbana spune ca tot ceea ce vrei e langa tine, niciodata sa nu cauti prea departe.

    si de aici incepe: ne certaseram putin. ceva mai mult de o ciondaneala, dar nimic grav. eu, cand o patesc la modul asta, prefer sa o iau la sanatoasa, singur, la plimbare, cu niste casti in urechi. nu m-am oprit departe. m-am asezat undeva pe niste trepte, in curtea scolii generale de la mine din orasel. ma gandeam la… nimic. imi soptea niste reggae in urechi si umblam pe telefon. fara obiective, doar umblam…

    crede-ma ca, dintr-o data, n-am facut decat sa ridic privirea. am vazut o usa. o usa darapanata, crapata, uitata de lume, vopsea si pasi de om. deodata, ambele “proverbe” cu care am inceput povestioara s-au sincronizat: un instantaneu fascinant foarte aproape de mine! l-am pozat! l-am gandit ca fiind calea prin care puteam sa-i dau un “ghiont” doamnei. cu o fotografie simpatica, ce sigur i-ar fi placut, i-as fi spus sa-mi deschida usa, la figurat dar si la propriu, trimintandu-i o fotografie fascinanta a unei usi prafuite, si sa reparam nimicul ala de ne separa.

    stii… poza inca o am. ea insa n-a vazut-o. as fi vrut sa o fac frumos pana la capat, s-o urc pe facebook, pe peretele ei. o usa intr-un perete, iti dai seama ce romantic…?! n-a fost sa fie. imi era efectiv ciuda s-o ingrop intr-un banal MMS, se darama toata povestioara. inca am poza. si crede-ma: dac-as pune mana pe htc-ul cha cha de la tine, i-as uploada-o instantaneu pe perete pentru ca merita si acum un gest romantic din partea mea pentru acea micuta dar enervanta ciondaneala dintre noi…

    iti promit si screen :)

  • Reply
    Roby
    07/07/2011 at 10:56

    am vrut sa ma laud cu o gagica la o fosta prietena care se lauda ca are facebook dar nu am avut cum…un ChaCha ar fi fost comod…scurt si la subiect

  • Reply
    Vlad
    07/07/2011 at 12:09

    stai plictisit la lucru incercand sa nu te uiti la ceasu ce refuza sa’si miste limbile:). nu ai acces la net ca nu e bine sa irosesti timpu companiei. ah, de’as avea un ChaCha sa ma dau pe facebook si sa organizez o intalnire dupa lucru, sa adun lumea sa iesim. pfff, merit telefonu asta numa ptr. timpu care il petrec la birou privat de facebook. yea..fa’mi viata mai usoara si placuta:P

  • Reply
    Stefanya
    07/07/2011 at 12:48

    Vrei sa razi? Ei bine o sa-ti povestesc cea mai tare faza cu telefonul mobil. Acum un an, am mers intr-o tabara la muntii Bugegi, Pana aici totul e bun frumos, domnul director, insotitorul nostru a organizat o intrecere. Eram impartiti in 6 grupe de cate 4 copii si mergeam prin padure. Cei care se intorceau cu cel putin 3 veverite prinse inapoi la corturi castigau toate dulciurile celorlalti, Domnul director nu a luat in considerare ca un copil ramanea fara echipa( chiar daca sotia e profesoara de mate el e varza) Eu am fost acel copil, nu pentru ca nu m-a vrut nimeni ci pentru ca in momentul cand s-au facut echipele eu foloseam toaletaimprovizata. Am ramas in echipa cu profu…tot mergand noi prin padure(el avea putina tuiculita prin cap) a vazut o veverita in copac. A incercat sa-l imite pe Tarzan si s-a uitat in copac dupa ea. Bineinteles ca nu a reusit sa o prinda ba chiar a si cazut si si-a rupt un picior. Eram foarte departe de tabara si nici nu stiam sa ma intorc singura…profu tipa si ma ingrozea. Se astepta ca eu sa-l ridic de jos si sa-l ajut sa mearga???? Slabe sanse..mirosea a alcool de la o posta. Macar asa stiam ca niciun animal salbatic nu se va atinge de noi. Atunci mi-a picat fisa: copii lui tocmai venisera din America. Era la noi la ora cand i-au lasat un cadou: un telefon nou. Stiam ca telefonul are net deoarece si taty avea unul la fel. Am cautat in rucsacul lui, am luat telefonul si am intrat pe facebook. Stiam ca acolo pot gasii pe oricine caut. Am vorbit cu o matusa de a mea ce a contactat imediat niste salvatori…cand au venit acestia au remarcat ca nu eram deloc departe de tabara…eram la o dostanta de aproximativ 1 kilometru. Off, daca as fi stiut nu l-as fii suportat atatea ore pe profuu…………….Tuturor celor care le-am povestit asta au ras pana la lacrimi…sper ca te vei distra si tu…!!!!!!!!!!!!!

  • Reply
    Monica
    07/07/2011 at 17:08

    Pick me, pick me, pick me :D

  • Reply
    olteanu irina
    07/07/2011 at 17:17

    Vreau sa ies in oras, cand imi amintesc ca am nevoie de numarul de telefon al persoanei cu care trebuia sa ma intalnesc. Am uitat sa-l salvez in telefon, dar imi amintesc: il am notat undeva intr-o conversatie privata pe facebook. Vreau sa deschid computerul, dar constat ca tocmai a cazut curentul. Trebuie sa plec in maxim cinci minute si nici smartphone nu am. Macar asta m-ar fi salvat. Nu-mi ramane decat o varianta: sun un prieten. Il rog sa se logheze pe contul meu si sa-mi dicteze numarul de telefon. Am rezolvat fix la timp sa mai incui si usa dupa mine.

  • Reply
    andreea
    07/07/2011 at 17:54

    Povestea tragi-comica a mea a inceput cand tata a invatat ce este facebookul, eu nemaifiind acasa, in Bacau sa-i domolesc instinctul de cercetare a noilor retele de socializare, instinct pe care il imblanzisem inainte sa plec la facultate. Astfel, m-a sunat mama intr-o disperare intr-un weekend, in care eu normal eram la munte cu iubitul meu, unde desigur si conexiunea la telefonia mobila era proasta, nemaivorbind de inexistenta conexiunii la internet, ca tata si-a deschis cont de facebook si nu stie cum sa ma gaseasca sa imi dea add. In acel moment m-am panicat extrem de tare, pentru ca tata nu il mai suporta pe iubitul meu, iar in mintea lui noi doi nu suntem impreuna. Daca in momentul acela as fi avut un HTC Cha Cha, poate nu as mai fi fost nevoita sa imi sun intr-o disperare sora, duminica dimineta, ca sa imi intre pe FB sa stearga pozele in care apar impreuna cu prietenul meu, ca mai apoi sa il sun pe tata sa ii explic cum ma poate gasi pe FB ca sa devenim prieteni.

  • Reply
    Enigel
    07/07/2011 at 18:07

    Imi place sa particip la concursuri on line si atunci folosesc FB, fara sa trisez. Uneori ma uit cum altii castiga, ma intreb cum de au obtinut nenumarate voturi sau comentarii la mesaje banale sau stupide de-a dreptul, dar tot nu ma lecuies!

  • Reply
    rory
    07/07/2011 at 19:17

    Cand lucrezi 10 ore pe zi, la cei aproape 1000 de prieteni pe FB dupa 6-7 ore nu le mai poti vedea postarile. Cu Htc Chacha (fata de vechiul meu telefon “functions free”) am putut intra pe FB de la servici, fara sa mai stau cu grija ca…ma concediaza seful ca socializez pe timpul si banii lui. Adica, pe criza asta si la somajul care e…daca vrei FB si nu ai HTC, mai bine stai in banca ta!

  • Reply
    Alina
    07/07/2011 at 21:09

    facebook este bun este si rau depinde cum il consideri…un design la acest blog nu ai dori?

  • Reply
    meme
    07/07/2011 at 23:41

    Uite si povestea mea

    Intamplarea urmatoare a avut loc acum 2 ani, pe 14 august, undeva in Franta, mai exact in Paris. Pe prietena mea o chema (inca o cheama) si Maria, deci a doua zi urma sa fie ziua ei de prenume. Lucram amandoi la aceasi companie, eu pe un job fulltime, ea pe un internship lejer de vara.

    Ea era acasa, eu eram la birou, ma pregateam sa plec. Apele ce curgeau pe mine nu se datorau 100% caldurii malefice, ci si faptului ca nu ii cumparasem nimic. Nu punem noi mare accent pe sarbatorile astea, dar romanticul din mine mi-a soptit ca ar trebui sa ii iau ceva, ca doar suntem in marele Paris.

    Mai eram la birou doar eu cu o colega, o unguroaica. Am iesit amandoi pe usa, ea a inchis biroul, dupa care am iesit din cladire. In capul meu era o furtuna de creier, doar doar mi-o veni ideea unui cadou perfect. S-a prins colega ca sunt pus pe ganduri mari, asa ca m-a intrebat ce am. I-am spus pe scurt toata povestea, cand, ce sa vezi, a zambit si mi-a zis: “I know what she wants”. Eu, suspicios de fel meu pe dusmanul neamului: “Really?”. Ea: “Yes, I saw her status on Facebook. It was in Romanian, but you know I speak a bit Romanian. She wants a french cabbage. Varza, nu?” Am cascat urechile, am intrebat-o de 3 ori daca e sigura, de 3 ori mi-a spus ca da si daca nu o cred sa verific. A coborat la metrou, iar eu am ramas in loc, putin pe ganduri. O varza? WTF, vorba francezului. “Ia sa merg inapoi sa verific ce-a scris”, zic eu. Fac cale intoarsa doar ca sa imi dau seama ca inamicul a plecat cu cheia. Internet Cafe nu aveam pe langa mine, iar lanterna de la al meu Nokia 1100 imi mancase toata bateria, neputand sa verific astfel Facebook-ul pe telefon, sa vad ce o facuse sa isi doreasca o varza. Mancare aveam in frigider.

    Subconstientul meu romantic m-a incurajat, amintindu-mi ca ne luam doar cadouri simbolice, asa ca asta am facut. I-am luat o varza. I-am rupt frumos petalele urate, am invelit-o intr-o folie de cadou (pe care am dat mai mult decat pe varza) si am plecat acasa fericit ca am scapat de o grija si ca o sa-mi fac prietena fericita cu proaspata varza frantuzeasca.

    Intru pe usa, ii zic la multi ani pentru a doua zi (trebuia sa plecam in weekend si nu avea rost sa car varza cu mine) si ii inmanez frumusetea de cadou (care chiar arata bine, desi incepuse sa miroasa). “O minge de plaja?”, intreaba ea. “Nu”, zic eu zambind. “Un glob de cristal?”, mai incearca ea o data. In gandul meu, “Vrei sa te apuci de ghicit acum?”, asa ca am zis “Nu, deschide-l”.

    L-a deschis si a tacut. “O varza?”, intreaba cu o patrime de glas. “O varza”, zic eu, zambind iar, dar cu o jumatate de gura. “Aaa”, zice ea, “e ceva inauntru. Stai sa iau cutitul.” M-am inrosit putin la fata si am deschis browserul in acelasi timp, sa ii caut statusul. Subconstientul a inceput sa fredoneze cantecul cu “Suie Iancu pe statuie”, in timp ce eu citeam ce postase: “Unde gasesc o vaza frantuzeasca clasica, sa le iau la ai mei?”. N-am mai zis nimic. Ma uitam doar la ea cum facea praf varza pe care eu cu atata atentie o alesesem si ma gandeam la o scuza buna. Dar buna rau.

    N-a apucat sa termine de sfasiat cadoul, ca i-am zis: “Ei, glumeam. Am luat varza sa mancam in seara asta. Ti-am luat de fapt un bilet la Disneyland pentru weekendul viitor.”, zic eu cu jumatate de glas. “Ma gandeam eu ca glumesti”, zice ea. “Hai sa o gatim acum, oricum am taiat-o”, imi zice ea si ma pupa de multumesc.

    In noaptea aia am comandat pe Internet 2 bilete la Disneyland.

  • Reply
    Rusen Gheorghita-Georgian
    08/07/2011 at 00:04

    Telefonul asta mi-ar fi fost foarte util acum cateva zile cand le povesteam unor prieteni la un suc despre o tipa super tare pe care as vrea sa o cuceresc, binenteles ei nu o cunosteau si nu aveau de unde sa stie cum arata fata, iar cel mai simplu mod de a le-o arata era sa intru pe minunatul meu telefon HTC Cha-Cha pe Facebook.

  • Reply
    Daniela Zaharia
    10/07/2011 at 23:49

    si castigatorul ?????????

  • Reply
    alcato
    22/08/2011 at 16:53

    facebook merge ca pe ceas sub ceas, pe display! :)

  • Reply
    Scriilex
    01/08/2016 at 22:33

    Stiti de la telul acesta ca si un fel de muzica sau ton de apel care are ca si un om mic care rade?cum se num ca vreau sa o caut spunetimi va rog ms

  • Vezi alte comentarii: 1 2 3 4

    Comentează