Interesant

Interviu cu Mya și Sorin, Small Academy

Interviu cu Mya și Sorin, Small Academy

La începutul acestei veri am început o colaborare cu Banca Transilvania prin care fac interviuri video cu diverși oameni faini ai Bucureștiului Întreprinzător. Adică cu oameni curajoși care-și fac business-uri chiar aici, în capitala României.

În total voi lua 16 astfel de interviuri. Momentan am publicat cinci astfel de interviuri chiar aici, pe canalul meu de YouTube, într-un playlist special.

Ultimii curajoși pe care i-am cunoscut sunt chiar Mya și Sorin Țărmure, oamenii din spatele Small Academy, a căror afacere nu se rezumă doar la o “afacere”, ci la un întreg mecanism de educare a celor mici.

Pentru ca interviul video pe care l-am făcut mi s-a părut prea “succint” și mulți oameni mi-au cerut să dezvoltăm pe viitor aceste interviuri, iată-l aici dezvoltat:

1. Când, cum și de ce în București?

Sorin: În primul rând, noi ne-am născut și am crescut în București, aici am primit o educație și credem că oricine poate avea o carieră de IT-ist în București, drept dovadă că firme foarte mari au birourile aici (Adobe, Microsoft, HP, Oracle, Ubisoft). Dincolo de o carieră în IT, putem, totodată, să creștem start up-uri frumoase și aici și astfel să ajutăm oamenii din comunitate. În România există 21,3 de firme mici şi mijlocii la o mie de locuitori, media în UE fiind de 42,7 de firme. Adică suntem pe ultimul loc.

Mya: Din păcate, universitățile din România pregătesc programatori, nu antreprenori, oameni care nu sunt neapărat focusați să “give something back to the community”, să rezolve probleme, să satisfacă nevoi. Cu timpul, am ajuns la concluzia că nu este nevoie să te muți în afară ca să fii fericit și să ajuți la construirea unei lumi mai bune. Atunci când ai o miză care merge dincolo de rațiuni financiare/politice, cred că locul și timpul sunt doar niște simple coordonate pe care le faci să lucreze în favoarea ta.

2. Cel mai tare moment ca antreprenor de București?

Mya: Cel mai tare moment a fost cel în care am realizat că atât părinților cât și copiilor le place la nebunie ce facem. Am avut copii care au plâns pentru că nu voiau să plece de la curs, copii care au mai vrut încă o săptămână la școala de vară, grădinițe și școli particulare care ne contactează pentru că vor să facem parte din activitățile lor extracuriculare, părinți care ne recomandă și revin la cursurile noastre. Este foarte rewarding atunci când îi mulțumești pe oameni, când chiar simți că ajuți și clădești ceva. Și acesta este doar începutul dacă ne raportăm la cei aproape 3 milioane de copii între 5 și 16 ani, care sunt în targetul nostru.

Sorin: Avem constant grijă să luăm feedback atât de la părinți, cât mai ales de la copii. De la cei între 5 și 7 ani este mai dificil să luăm feedback despre activitățile pe care le-au îndrăgit la curs. Nu ne putem uita doar la cuvinte. Nu putem ști cu siguranță că ceea ce facem e bine. Însă copiii au tendința de a spune verde în față ceea ce nu le place, spun când nu își mai doresc ceva sau când se plictisesc. Ne bucurăm că nu am auzit asta până acum.

Interviu cu Mya și Sorin, Small Academy

3. Ce vă motivează să continuați?

Mya: Deși atunci când am demarat Small Academy awareness-ul și educația părințiilor, școlilor și grădinițelor erau mici, am început să observăm niște schimbări în bine. Începem să avem un dialog. Ambele părți înțeleg fenomenul și beneficiile pe care le aducem, se implică activ și vin cu idei. Este foarte mulțumitor atunci când oamenii îți arată recunoștință, te face să te simți mai bogat, lucrurile capătă un sens. Și nu doar cu părinții sau școlile avem acest tip de relație, ci și cu cei cu care colaborăm.

Noi folosim cele mai noi gadget-uri la activitățile noastre. Kano, de exemplu, unul din cele mai mari start up-uri din Europa, face un kit educativ: un calculator și un monitor care se asamblează de către copii și pe care ei pot programa. Am avut cu ei un call zilele trecute, în care ne-au cerut părerea despre produsele pe care vor să le lanseze pentru că le-a plăcut foarte mult modul în care am integrat gadget-urile în educația copiilor. Sunt foarte încântați de proiectele pe care le facem, așa că vor să le dea ca exemplu la nivel global.

Sorin: Părinții ajung să vadă dincolo de “un curs opțional”. Părinții încep să înțeleagă faptul că analfabetismul digital este ceva care începe să existe și va exista cu siguranță 20 de ani de aici încolo. Potrivit unui studiu, România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește competențele digitale. De exemplu, am avut o bunică ce atunci când a venit să își ia nepoțelul de la curs și-a făcut fac cruce văzând imprimanta 3D. La polul opus, avem și părinți care se implică activ. De exemplu, am avut un tătic la școala de vară care a fost foarte angrenat în construirea unui generator electric, invenția pe care copiii au ales-o într-una din săptămâni, încât și-a dorit să facă parte din echipă, venind cu idei despre cum poate fi construit.

4. Fă-i pe oameni să se îndrăgostească de Small Academy :)

Sorin: Cred că cel mai important atuu al nostru nu sunt cursurile în sine. Mai sunt și alții care au cursuri similare. Am venit însă cu ceva în plus. Pornind de la experiența acumulată în dezvoltarea aplicațiilor cu milioane de utilizatori/zi sau a proiectelor de tip IoT, îi ajutăm pe copii să aibă un mindset global, să vadă că dincolo de ceea ce inventează sau programează, e o nevoie ce trebuie acoperită. Îi ajutăm să ducă un proiect de la început până la sfârșit, îi învățăm să itereze și să ceară feedback.

Proiectele pe care le facem implică cunoștințe din foarte multe domenii: matematică, fizică, electonică, programare, design, logică, engleză etc. Nu iPhone-ul, ci o cură pentru cancer schimbă cu adevărat lumea. Iar pentru asta e nevoie de lucru în echipă la nivel multidisciplinar.

Mya: Ne place să credem că suntem mereu up-to-date și în trend, ancorați în vremurile pe care le trăim și în viitor. Încercăm să îi expunem pe copii la cele mai noi metodologii, platforme, gadget-uri. De exemplu, atunci când Apple a lansat iPhone 7, a lansat și Swift Playground, o platformă care îi învață pe copii să programeze. Fast farward, în limbajul de programare Swift developerii creează aplicații pentru iOS la acest moment. Așa că ne-am gândit cât de cool ar fi să introducem Swift Playground la cursul de programare. Așa că l-am introdus la nici 24h de la momentul lansării. Dincolo de activități și proiecte punctuale, ne propunem să îi învățăm pe copii un mindset de start-up. De exemplu, conceptul grupei mari de la școala de vară a fost ca în fiecare săptămână fiecare echipă să-și aleagă invenția pe care să o construiască. În echipă, au făcut brainstorming de produs, folosind metodologia dotmocracy au votat care invenție este cea câștigătoare, s-au gândit la feature-urile prototipului (nice to have and mandatories), au făcut research ca să afle de unde își pot procura materialele necesare, au implementat, au testat, au reparat bug-uri și tot așa.

Interviu cu Mya și Sorin, Small Academy

5. Care au fost hop-urile întâmpinate în înființarea academiei?

Sorin: Drumul de la idee până la înființare. Doi ani de research, în care am pivotat de la o aplicație la cursuri practice, pentru că ne doream să aducem o schimbare în modul în care copiii percep tehnologia: din consumatori, în creatori. Și nu e vorba doar de soft, care e oarecum simplu de făcut, ci de “obiecte”, nevoi rezolvate etc.

Mya: Inițial am vrut să lansăm o aplicație pentru copii prin care să îi apropiem într-un mod constructiv de tehnologie. Ne-am dat seama că știm prea puține informații despre ce nevoi au copiii și părinții. Ne doream ceva mai mult, care să aibă rezonanță și să aducă o schimbare majoră, ceva uman. Și cred că cel mai important, ne-am dat seama ce ne dorim cu adevărat. Tehnologie este mult prea puțin spus, în zilele noastre nu mai este suficient doar să știi să folosești un calculator și să codezi noaptea pe un ecran negru.

6. De ce ar trebui toți copiii să vină la cursuri de robotică?

Sorin: Pentru a îi ajuta să se pregătească pentru profesiile viitorului. Nu știm acum care vor fi acestea – putem doar să facem presupuneri. Un mindset asertiv la schimbare, la adaptare, la a fi “la zi” cu tot ceea ce ne înconjoară, la a încerca să rezolvăm problemele celor din jurul nostru, îi va ajuta cu siguranță să concureze cu inteligența artificială, cu roboți sau orice alte sisteme care ne vor lua locurile de muncă, așa cum le știm acum.

Mya: Până în 2020 vor dispărea 5 milioane de job-uri și 2.1 milioane de alte job-uri noi vor fi create. Vorbim despre o nouă lume, în care nu vom mai avea șoferi, curieri, muncitori necalificați. Noi chiar am început un demers educativ și de awareness în acest sens și publicăm periodic articole pe website-ul nostru small.academy în care povestim despre câte o profesie care va apărea în viitor sau meserii care vor dispărea. Cine s-ar fi gândit vreodată că “trainer de roboți” este mai mult decât un nume haios ce pare desprins din The Jetsons?

Interviu cu Mya și Sorin, Small Academy

7. Ce roboțel i-ar fi cel mai util Bucureștiului?

Mya: În primul rând, cred că un robot, de unul singur, nu poate avea un prea mare impact, nu poate schimba în bine viața unui întreg oraș. Ar trebui să vorbim, mai degrabă, de un sistem sau de o armată de roboți.

La prima vedere, aș fi tentată să spun că ar trebui să fie un sistem ce ar “rezolva” traficul din București. Asta ar presupune să vorbim despre semafoare inteligente și despre managementul automatizat al flotelor de transport în comun. Asta nu e foarte complicat de făcut, atâta timp cât există voință la nivel central. Un astfel de sistem nu ar mai lăsa loc de promisiuni electorale sau de coloane oficiale care nu sunt tocmai oficiale, pentru că un sistem automatizat are reguli clare și nu are teama că își poate pierde job-ul.

Sorin: Cred, însă, că Bucureștiul are nevoie de altceva. De niște roboți care să ne aducă aminte că suntem oameni… Pare paradoxal, dar grija zilei de mâine sau stresul de la muncă i-au transformat pe mulți dintre bucureșteni în “semi-roboți”. Un automat de cafea care ți-ar zâmbi sau care ți-ar spune Bună dimineața, un automat de cartele de metrou care ar aprecia modul în care te-ai îmbrăcat azi sau care ți-ar ura succes la birou, un citat drăguț pe care să îl primești și care să te motiveze să îți urmezi visele, ne-ar ajuta să ne aducem aminte că fiecare dintre noi are nevoie de aprecierea celor din jur, de recunoaștere. Și în cele mai multe dintre cazuri este atât de simplu să le oferim asta celorlalți. Genul ăsta de roboți ne dorim să construim la Small Academy!

Și aici interviul video


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

Comentează

Vezi alte comentarii:

Comentează