Biciclete

4 moduri de a pedala în București

Ovidiu, autorul textului, și familia sa pe un motor. Căci îi plac și motoarele.

Sînt mai multe moduri de a pedala. Le iau pe rînd, fără pretenția că voi acoperi tot…

1. Modul „plimbare”.

Mergi numai pe vreme bună! Modul ăsta presupune să mergi încet, să nu depășești cu mult viteza pietonilor, să aștepți culoarea verde la semafor, să traversezi pe lîngă bicicletă acolo unde nu e bandă dedicată, adică REGULAMENTAR.

Cel mai bun mod de a merge prin oraș dacă nu ai nimic de rezolvat, doar pentru plăcerea de a da din pedale. Dar pentru asta poți folosi parcurile.

Trotuarele sînt pentru pietoni, nu pentru bicicliști. Pietonii sînt mult mai imprevizibili față de șoferi. Se opresc cînd vor, schimbă direcția fără să se uite, se întorc cînd vor, merg fără să se uite, fără să-i intereseze c-ai merge tu cu bicicleta p-acolo.

Merg cu cărucioare, cu copii – EXTREM DE IMPREVIZIBILI ȘI NEVINOVAȚI, cu cîini (care au lesă retractabilă sau fixă), cu căștile pe urechi – deci poți să zdrăngăni tu soneria de la bicicletă (dacă o ai) absolut degeaba.

2. Modul „sportiv”.

Mergi pe carosabil, nu pe trotuar. Mergi mai repede, dar nu urmărești vreo medie orară, nici nu ai oră de ajuns undeva. Ai ieșit să te antrenezi. Cel mai adesea, te îndrepți spre ieșirea din oraș pentru a pedala „la șosea”.

Încerci, pe cît posibil, să respecți toate regulile de circulație! Pericolele sînt multe, șoferi neatenți, șoferi atenți, dar care-i ignoră (cu sau fără intenție !!!) pe bicicliști, pietoni care merg pe carosabil (din varii motive), cîini (cu sau fără stăpîni), copii care îți pot ieși brusc în față după vreo jucărie, portiere deschise de șoferii sau pasagerii autoturismelor care nu se asigură – DEȘI SÎNT OBLIGAȚI ȘI VINOVAȚI DE PRODUCEREA VREUNUI ACCIDENT – ETC.

Cum eviți toate acestea? În primul rînd cu multă atenție, anticipație, cu „marja de siguranță” pe care ți-o iei.

De exemplu, nu te strecori printre mașini, nu depășești fără să te asiguri și nu depășești dacă nu oferi loc să se deschidă portierele (ori prin stînga, ori prin dreapta), claxonezi (sau strigi, în lipsa unui claxon), TE FACI VIZIBIL!

Asta e o regulă vitală! Dacă te prinde noaptea fără lumini, ești condamnat! Luminile trebuie să existe și în față și în spate, benzile reflectorizante sînt extrem de utile! De asemenea, recomand să te echipezi măcar cu o cască și cu mănuși.

3. Modul „curier”.

Din start, nu mă refer doar la curieri, ci la toți care adoptă acest mod. Au de ajuns undeva, rapid! Dar poți „eluda” cîteva reguli de circulație – NU E CORECT; DAR E INEVITABIl!

Treci pe roșu dacă nu deranjezi, te strecori printre benzi, printre coloane în mișcare, depășești tot ce poți, mergi pe carosabil, dar folosești și trotuarul acolo unde se poate, mergi TARE!

Cum faci asta? În primul rînd, pentru a ajunge aici, ai nevoie de experiență. Ai nevoie să fi trecut deja de etapa a doua pe care am prezentat-o mai sus. De asemenea, ai nevoie de o „doză de nebunie”, dar nu „inconștiență”!

Trebuie să fii foarte atent, să ai o vedere periferică foarte bună, să ai un simț al anticipației foarte bine antrenat, viteză de reacție foarte bună, capacitatea de a nu te enerva atunci cînd greșește altul – MAI ALES CĂ ȘI TU GREȘEȘTI ÎM MOD INTENȚIONAT; NERESPECTÎND REGULILE DE CIRCULAȚIE!!!

Ce este important, de asemenea? Să mulțumești cînd ți se face loc (în mers ori la semafor), cînd se pliază cîte o oglindă, cînd rămîne pe loc pietonul de pe traversare ca să treci tu, cînd închide ochii polițistul…

Nu mai spun că A TE FACE VĂZUT este o primul lucru de care trebuie să te ocupi! Prin echipament, lumini, claxon (vocal sau altfel), prin semnalizare – e foarte util să-ți arăți intențiile!

Dar, în primul rînd, trebuie să fii conștient că CINEVA TE AȘTEAPTĂ ACASĂ ÎNTREG ȘI NEVĂTĂMAT! Deci, nu „sări calul”! Fă totul în limita propriei competențe!

4. Modul „nesimțit”.

Nu respecți nici o regulă, nici un participant la trafic, strada toată e a ta, de trotuar nu mai vorbim. Ce-i aia asigurare? Să se uită ăia la mine! Ce, nu mă văd ce șmecher îs? Nu mai continui, că știi despre ce vorbesc…

Cum merg eu?

Păi, depinde de ce urmăresc. La „muncă”, evident, în modul „curier”. Sînt atent 110%, anticipez – pe cît posibil – tot ce se poate, nu forțez dacă nu merge, evit proștii și discuțiile cu ei, îmi cer iertare dacă incomodez, semnalizez foarte mult.

În primul rînd, mă asigur la toate manevrele. Am oglindă pe cască, dar întorc capul, nu mă bazez numai pe ea.

Caut să observ că ceilalți mi-au înțeles intențiile, sînt atent la mașinile oprite aiurea, care au roțile bracate, care au vreun semnalizator pornit sau farurile aprinse, mă uit după pietoni, după „pițipoance” :D …

Recunosc, nu-s „ușă de biserică”! Dar țin la viața mea și fac tot ce pot pentru a rămîne „ÎNTREG ȘI NEVĂTĂMAT” și pentru a mă întoarce după fiecare drum la familia mea!

În peste 40 de ani de pedalat prin oraș – la 7 ani am mers prima dată din Tineretului pînă în Berceni de unul singur (pentru cei care nu-s din București, e un traseu de cca 6 kilometri, dar atunci nu era traficul de acum) – am avut doar două accidente, unul din vina mea, minor, altul din vina unui șofer, minor!

Ambele s-au soldat cu roata spate îndoită, fără urmări fizice. Nu iau în calcul ca fiind accidente căzăturile pe care le-am luat din cauză de carosabil umed, șine de tramvai sau viteză. Am avut cîteva, de asemenea fără urmări.

Cît merg pe an? Cel mai mult am mers peste 10.000 de km. Acum fac măcar 3000 de km.

Scris de Ovidiu Mărieș, chiar fost curier al Tribului. Much love. <3


Dacă ți-a plăcut textul lui Ovidiu, atunci poate-ți place și videoul meu cu cele 13 reguli de supraviețuire în trafic pe bicicletă.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

Comentează

Vezi alte comentarii:

Comentează