De când pedalez pe biclă drept curier prin Tribul ajung în cele mai ciudate şi neaşteptate sedii de companii, ONG-uri şi întâlnesc oameni de toate felurile.
Astăzi cel mai mare client al nostru a avut o livrare super-urgentă la centrul de informare ONU de pe Str. Primăverii. O stradă faimoasă pentru capitală…
Fiind o comandă urgentă m-am dus s-o livrez eu, ceilalţi băieţi de pe teren fiind deja foarte ocupaţi.
La 15 minute de la ridicarea pachetului de la client ajungeam în faţă la sediul ONU. Desigur, e un loc extrem de păzit. Iar un tip pe bicicletă şi cu cârnaţi pe cap nu este uşor de trecut cu vederea. M-am dat jos de pe cal şi am întrebat badigardul (ceva jandarm) care deja ieşise suspicios din ghereta lui şi venea cu paşi repeji spre mine:
Nu vă supăraţi, unde pot să-mi las şi eu bicicleta?
Om mare, înalt, jandarm de felul său – sau ceva “soldat” – nu pot să-mi dau seama, cu o cască demnă de FBI în ureche, m-a întrebat fără să dea nici măcar ziua bună:
Aveţi treabă aici?
I-am răspuns “Pozitiv, domnule! Trebuie să las un pachet.”
Mi-a zis: “Ce-i în pachet, dă-mi să-l văd! De unde sunteţi?”
S-a uitat o clipă la el şi mi-a zis să merg la recepţie să-l las. Bicicleta mi-o lăsasem cu el.
Am întrat în clădire şi în clipa următoare mi-a sunat telefonul super-gălăgios. Am închis apelul repede ca să nu deranjez şi am pus mobilul pe masa de la recepţie. N-apuc să zic: “Bună ziua” că încep să se audă nişte sunete ciudate, puternice, prin toată clădirea.
Omul de la recepţie şi-a pus mâinile la urechi şi a tras geamul din faţa lui. Cred că era ceva geam anti-glonţ. N-am înţeles ce s-a întâmplat căci în clipa următoare m-am trezit înconjurat de soldaţi cu M16-uri îndreptate spre mine.
Ok, recunosc, n-a fost chiar aşa. Ce-a fost între aceste două linioare a fost doar imaginaţia mea. Telefonul chiar mi-a sunat şi chiar l-am pus pe tejgheaua de la recepţie. Dar n-a sunat în următoarea clipă nimic super-gălăgios şi nici recepţionerul nu a tras geamul anti-glonţ. Era doar radio-ul la care asculta ceva ştiri pe care reuşisem să-l bruiez. Mi-am cerut scuze panicat şi mi-a zis că nu-i nimic.
Am ieşit să-mi recuperez bicicleta. Cât am stat în faţă la centrul ONU (să mai dau un telefon), jandarmul/soldatul a stat şi m-a păzit extrem de suspicios.
Mereu când am ceva de livrat într-un loc atât de păzit simt că urmează să se întâmple ceva rău.
Comentează