Acum vreo oră, adică fix între 27 şi 28 septembrie 2012, stăteam la laptop şi scriam. Tipic, începuseră să se audă motoarele supra-solicitate de motociclişti parcă intenţionat.
Se întâmplă zilnic, fără excepţie. Îi înjur mereu pentru că fac gălăgie foarte mare şi uneori pur şi simplu nu pot dormi din cauza lor. E nasol să stai cu geamul la un bulevard mare…
Totuşi, de data asta, s-a auzit o accelerare de o secundă şi un bum puternic. În clipa următoare eram la geam.
Revăd în cap constant clipele în care motociclistul cu care mai era cel de pe jos ţipa şi aproape că leşina. A durat 30 de secunde să se strângă o mulţime imensă în jurul celui căzut şi cam 2 minute să vină prima salvare. 3 minute SMURD. 7-8 poliţia. (cu aproximaţie, desigur)
A murit, pe loc. Nu mişca deloc în clipa în care am ieşit la geam. Acum îi acoperit cu o folie şi de sub el foarte mult sânge.
Am văzut cum i-au venit rudele, prietenii, mulţi alţi motociclişti, presa. Sunt întristat. Aşa, doar pentru că sub geamul meu e un mort.
La venirea presei unii oameni au început să ţipe, să facă scandal, că presa n-are ce filma. Dar nu-i aşa. Poate uneori e mai important să ne amintim că putem să murim foarte uşor. Am reuşit să dăm naştere unori maşinării care ne pot ucide. Uităm asta.
Revăd acum toate clipele în care era să mă calce o maşină când pedalam. E aiurea. Puteam să am mulţi oameni în jur, o folie pe deasupra şi o baltă de sânge pe dedesubt.
E trist că uneori suntem foarte proşti. E trist că uneori, din cauza adrenalinei, nu mai suntem lucizi şi facem prostii.
Sunt trist pentru că, la o oră şi jumătate după accident şi la 40-50 de minute de când are folia de “mort” pe el, Medicina Legală nu a venit să-l ia.
Mi se pare un mod foarte aiurea de a “deprima populaţia” lăsând un mort. Dar, da, asta-i realitatea. Murim.
Îmi pare rău că a murit, dar îi sunt recunoscător că-mi aminteşte să am grijă.
Accident motocicletă şoseaua Pantelimon – 27-28 septembrie 2012. Rest in peace, fellow.
Link spre forumul motocicliştilor.
24 comentarii
rocsanab
28/09/2012 at 02:08mie mi se pare foarte trist că sunt mulţi oameni care tratează cu indiferenţă viaţa chiar dacă au fost la un pas de a şi-o pierde şi au făcut multe promisiuni în această privinţa. Iar despre cazul povestit de tine, este ceva cumplit, este realitatea în care trăim şi pe care mulţi nu o conştientizează, din grabă, naivitate, prostie.
July
28/09/2012 at 03:47E bine ca stam intotdeauna in fata laptop-ului si incercam sa ne dam cu parerea despre ce se intampla in realitate. Observ ca a inceput sa devina sport national datul cu parerea. Asa ca rog pe cei care au o parere si doar o parere s-o pastreze pentru ei. Sa ii lase doar pe cei care au vazut sau au trait experiente similare sa ne relateze povestea lui. Un sincer imi pare rau ar fi suficient, nu va mai exprimati prejudecata!!
gaby
28/09/2012 at 10:56stii….exact acelasi lucru ca si tine l-am vazut si eu, eu locuind in blocul de vis-a-vis….jucam carti cu niste prieteni si am auzit o bubuitura, initial am crezut ca i-a explodat o roata de la masina cuiva, dar cateva secunde mai tarziu l-am vazut pe baiatul acesta zacand pe partea carosabila aproape sigura ca a decedat deoarece avea capul indreptat inspre balconul meu iar cantitatea de sange de pe intreg carosabilul m-a infiorat!!! Era un baiat de 25 de ani am inteles, si nu am putut decat sa strig numarul strazii baiatului care incerca in disperare sa-si dea seama unde este pentru a-i comunica dispecerului salvarii, o scena de cosmar, mai ales ca si dupa cum bine stii 40 de min mai incolo a fost acoperit cu folia aceea si ridicat de la fata locului 2 h mai tarziu, e de inteles ca trebuiesc facute anumite masuratori dar a fost cea mai tragica imagine pe care am vazut-o vreodata iar cele mai tragice sunete erau cele ale iubitei sale care rasunau in tot apartamentul meu, cu geamuri inchise cu tot!! Dumnezeu sa-l odihneasca, si ma rog la el ca logodnicul meu sa aiba minte clara intotdeauna chiar daca nu conduce un motor, ii place viteza iar imaginea de azi-noapte sper sa-i fi adus un motiv un plus pentru care pe viitor va fi atent la motociclisti, soferi si pietoni pt ca cu totii credem ca nu ni se poate intampla noua dar cand vezi o astfel de scena te identifici fara sa vrei!
cam atat am avut de spus, Dumnezeu sa-l ierte!
costi
28/09/2012 at 18:55Dumnezeu sa il ierte…..un copil nevinovat, am petrecut 5 ani din viata cu el, am fost colegi la MEDA. Nu te vom uita niciodata. Plange sufletul in mine…cum ii ia Dumnezeu numai pe aia buni
garetbora
29/09/2012 at 01:22Cat de crud o sa ma credeti pe mine acum?? Doamne fereste de asa ceva, pentru oricine, dar necazul de multe ori nu vine daca nu il cauti, eu zic ca l-a cautat dupa cum spui tu ca auzeai in fiecare zi/seara (sau aproape in fiecare seara) ‘motoarele suprasolicitate’. Poate ca pana acum a primit o sansa, doua… sa nu pateasca nimic, dar de cate sanse avea nevoie sa isi dea seama ca e periculos sa ceea ce face atat pt el cat si pentru alti, In schimb, sacrificiul lui e o lectie de viata pentru altii…
Alex
29/09/2012 at 09:07Super baiat a fost , il cunosteam de 13 ani , a trecut si prin grele si prin bune , am fost socat cand am aflat . Dumnezeu sa il ierte ! Avea 28 ani , il chema Traian , luni era ziua lui daca nu ma insel . RIP
Corina Alexandra
23/10/2012 at 01:26Duminica a fost ziua lui. Pe 21 octombrie…n-am mai apucat sa-i fac surpriza care i-o promisesem :((…
Radu
29/09/2012 at 11:30Dumnezeu sa-l odihneasca in pace ! :'(
Acum o saptmana de la Casa Presei Libere, pe Soseauna Bucuresti-Ploiesti, am avut si eu un accident tot cu o soferita, a vrut sa schimbe banda de mers, nu s-a asigurat si m-a lovit. Motorul a suferit destule daune iar eu am scapat nevatamat datorita echipamentului moto. Nu vreau sa exagerez cu absolut nimic dar eu, personal, de orice accident masina-moto care am auzit, in 80% dintre cazuri masina a fost de vina iar conducatorul acesteia este o femeia sau taximetrist. Baga-ti-va mintile in cap si fi-ti mai atente in trafic ca neatentia voastra ne costa pe noi viata !!! Daca nu va simtiti in stare luati-o usor pe jos… ;)
monadoll
29/09/2012 at 12:18Dumnezeu sa-l odihneasca :((….. greu de crezut ca un baiat atat de tanar si atat de sufletist s-a stins doar in cateva secunde….imi pare sincer rau ca nu o sa ne mai incante cu zambetul lui cu care umplea sala si ne facea sa zimbim de fiecare data…..sincere condoleante familiei din partea salii de fitness bery…..
ana
29/09/2012 at 17:07Il chema traian si avea numai 28 de ani. DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE
catalin
29/09/2012 at 19:21Condoleante familiei.
Din pacate sunt din ce in ce mai multeaccidente moto. Soferii ar trebui sa mie mult mai disciplinati si atenti la trafic. Eu sun si sofer de auto si sunt si motociclist.
Cand sunt pe moto sunt atent pe cat posibil la toti soferii auto pentu ca mai bine ma feresc singur.
Cu toate acestea si eu am suferit un grav accident rutier pentru ca un sofer a facut un lucru la care nu ma asteptam.
Soferul denind din contrasens a virat stanga , eu nepuntand opri l-am lovit in plin. Scuza lor eu circulam cu viteza, el a apreciat ca are timp sa vireze.
Dragi conducatori auto; atentie maxima cand aveti motocilisti in perajma.
In spatele echipamentului purtat ( casca) poate fii prieten, ruda, etc si nu numai. Este un om
ania
29/09/2012 at 21:04TRAIAN asa se numeste…. se numea! Il stiu de cand s-a nascut! Am fost vecini! si prieteni! desi era mai mic decat mine!
Un copil bun si respectuos! toti vecinii si prietenii lui il plang si se roaga pentru sufletul lui tanar!
gheorghe
30/09/2012 at 12:10Si eu il cunosc pe Traian Liviu si pe prietena lui, sa fie puternica si tare ,pe el il stiu de la Meda ma tot vedeam cu el intamplator pe la magazine eu de la borsec si el de la Meda,era numai cu zambetul pe buzee:((imi pare rau ce am aflat ,Dumnezeu sa il odihneasca in pace.
Elena Jianu
02/10/2012 at 17:09Liviu… un baiat extraordinar, sufletist, un suflet sensibil si foarte intelegator. Il stiam de vreo 5 ani, eu lucez la un magazin la care el era agent la Meda. A fost “agentul” meu preferat pentru ca nu am mai intalnit pe nimeni de sex masculin cu atata sensibilitate, bunavointa, rabdare si lipsa de rautate. Era cu adevarat un baiat deosebit. Orice i se facea sau zicea, el ierta si nu tinea socoteala de nimic rau la adresa lui.
Sunt socata, lumea nu va mai fi la fel fara Liviu. Nu inteleg de ce Dumnezeu l-a luat pe EL de pe pamant… Sunt sigura ca pana si copacii pe langa care trecea, il plang.
Sincere condoleante familiei indurerate, celor 3 frati si surorii lui, parintilor lui, cat si prietenei acutale si fostei prietene. Iar mama lui sa stie ca a iubit-o foarte mult.
ghidu madalina
04/10/2012 at 20:04dumnezeu sa il odihneasca in pace .am lucrat cu el timp de 2 ani ,un baiat extraordinar din toate punctele de vedere.condoleante familiei.
Mirela
05/10/2012 at 13:41„Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul … depinde de ceilalţi. Am învăţat că nu contează ce ai în viaţă, ci pe cine ai. Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi. Am învăţat că poţi continua încă mult timp, după ce ai spus că nu mai poţi. Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc, dar nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc. Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta. Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul poate linişti durerile sufleteşti . Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede… Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit. ”
Mirela
05/10/2012 at 13:46Nu te vom uita niciodata, Liviu!
Ciprian Pardău
06/10/2012 at 00:18Acum ca ai adus vorba, stii ca am avut si eu nenumarate cazuri in care mi-o puteam fura urat in turele lungi de pedalat?
Adica, ca sa dau doar un exemplu, in ultima tura de bike – asfalt, de 140 de kilometri, pana in Bistrita si inapoi, la coborarea pasului Tihuta, era sa fiu lovit de o dubita care urca. Eu coboram in viteza, cu vreo 60-65 la ora si ala depasea pe contrasens.
Corina Alexandra
23/10/2012 at 01:46Permise luate cu spaga,cu pile si relatii etc, de persoane care nu au nici o treaba cu soferia. De ce pe o sosea atat de mare,cu 3 benzi pe sens si doar 3 autovehicule in acel moment (ei doi si “soferita”),declari la politie ca nu ai vazut si nu ai auzit nimic? De ce dupa ce nenorocesti o familie intreaga si distrugi viitorul unor tineri,nu ai puterea sa recunosti ca esti vinovata???
Deja depusesem actele pentru Prima Casa…anul viitor aveam de gand sa facem si un copil… Cand inchid ochii,am in minte imaginea cu el intins pe sosea,intr-o balta de sange,strigand din rasputeri fara sa-mi raspunda… Inca ma mai intreb de ce el? De ce eu?…
Este primul blog pe care am intrat inca din aceea seara si am ramas impresionata de cuvintele frumoase care le-ai folosit.
Sper doar sa fie bine acolo unde este,sa aiba grija de noi toti si sa ma indrume la fiecare pas,asa cum o facea cand era in viata.
Sfatul meu : pretuiti fiecare clipa,iertati,iubiti… Imi pare atat de rau ca multe persoane si-au dat seama de acest lucru dupa ce s-a intamplat aceasta tragedie.
Nici unul dintre noi nu stim cat ne este scris!!!
Odihneste-te in pace,ingerul meu!!!
Elena Jianu
28/10/2012 at 20:42Draga mea Corina, m-am rugat pentru tine, fara sa te cunosc, din clipa cand am aflat de crima, ca eu asa ii spun, nu accident, ci crima pentru ca asta este. Am crezut de la inceput ca esti o persoana deosebita pentru ca Liviu te iubea. Esti puternica si ma rog ca Dumnezeu sa-ti dea putere pana la capat, pentru ca nu doar inceputul este greu. Spui ca a trecut ceva vreme si ca te-ai obisnuit cumva cu gandul ca nu mai este, dar urmeaza alte perioade, unele la fel de grele, altele mai grele. Crede-ma ca nu vorbesc din povestirile altora… MA ROG PENTRU TINE PENTRU CA ESTI LA INCEPUT DE DRUM IN VIATA SI ASTA TE MARCHEAZA PENTRU TOT RESTUL VIETII. Astea sunt lucruri cu care suntem condamnati sa traim unii din noi. Te inteleg bine si as vrea sa stii si sa crezi ca sunt alaturi de tine atat cat pot.
Multa putere draga mea. Liviu va trai mereu in inima ta si va fi viu pentru toti cei care l-au pretuit si au vazut in el calitati care nu se mai vad prea des azi, mai ales la un baiat.
Cat despre cuvintele frumoase, cum ai spus tu, nu sunt doar cuvinte… Eu imi astern sufletul deschis in toate cuvintele pe care le spun in viata. Asa m-a facut Dumnezeu, desi de multe ori am pierdut din cauza asta.
Corina Alexandra
01/11/2012 at 22:26Nu va mai fii la fel de acum inainte…indiferent cate zile,luni,ani vor trece…Le multumesc tuturor ca au fost si sunt langa mine…
Mirela
13/12/2012 at 15:19Si eu, ma rog pentru tine, Corina…!Sa iti dea Dumnezeu multa putere sa lupti.Cu siguranta, asta ar vrea si Liviu…sa fii puternica! Si noi, colegii lui il purtam in suflet…!Nu l-am uitat, este mereu alaturi de noi…, ii simtim prezenta.
stefan
08/01/2013 at 12:11Dati-mi un vis de trait caci realitatea ma omoara!
florin blondu
18/01/2014 at 15:31Am aflat de accident pe data de 3-1-2014 ne cunosteam de mici am mancat o paine an preuna nu pot crede ca a plecat