Am plecat pân’ la Vama Veche pe biciclete şi am pedalat 300 de km în 20 de ore!

Eram într-o noapte cu Andrei (ăstamicu) prin Bucureşti şi i-am zis că ar trebui să facem ceva extrem pe bicle şi anul acesta (după ce anul trecut am ajuns în Budapesta… bine, n-am ajuns, căci am eşuat pe drum). Aşa am decis să ajungem în Vama Veche din Bucureşti.

Zis şi făcut. Am plecat cu Andrei, Călin, Levi şi Mihai (băieţi din Trib) şi 20 de ore mai târziu, după 2 căzături, 2 pene, 300 de km, un căţel călcat de mine la 40 km/h, muuuulte dealuri urcate şi coborâte … am ajuns!

Ce-i de zis? Extrem de multe! A fost o experienţă pe cinste. Mulţi ne-au zis înainte să plecăm că-i un drum imposibil de făcut într-o singură zi… Dar am dovedit contrariul. La 4:30 plecam din Bucureşti (Piaţa Sudului) ca să ajungem la 00:40 în Vama Veche. Practic, ziua trecuse, dar nu trecuseră 24 de ore, nu?

Am trecut prin nişte sate parcă părăsite. Cu 10 case, 20 de case, cu oameni care au doar căruţe… Am trecut prin sate de ţigani (care ne-au şi înjurat/alergat puţin), dar şi prin sate cu oameni care ţipau după noi “HELLO!!!”.

Viteza maximă pe care am prins-o eu (care am mers încet, pe o bicicletă cu pinion fix – juma de drum – şi un pinion liber puţin cam mare pentru coborâri alt juma de drum) a fost de 70km/h (şi da, aparatul e setat bine). Deci băieţii au prins mai mult ca mine pentru că mă întreceau lejer la coborâşuri.

La un moment dat, pe la ora 21:30, în toiul nopţii, pe o stradă pustie, lipsită de orice fel de felinar sau maşină, domnul Mihai s-a găsit să facă o pană. Şi atunci cred că mi-am dat seama cât de mult înseamnă să ai lângă tine nişte oameni super-tari. Într-un timp foarte scurt am reuşit să reparăm pana şi să dăm mai departe din pedale, deşi moralul nu era tocmai sus şi singura noastră sursă de lumină era luna… am lucrat pur şi simplu ca un ceas elveţian!

Acum îmi vine să scriu: “Aş mai face asta cu băieţii din Trib! Am învăţat nişte lucruri pe care stând degeaba în oraş nu o să le învăţ curând…”, dar îmi amintesc că pe la jumătatea drumului m-am lăudat că “Nu regret că am plecat la drum, dar jur că nu voi mai face asta niciodată!”.

Acum, că mă gândesc, chiar aş mai face-o.

Câteva date pentru alţi biciclişti: traseul a fost acesta. Aparatul a indicat ~310 km. Plecând la 4:30 din piaţa sudului, la ora 12:00 eram la bac la Silistra. Drumul e drept şi se face foarte repede, fără urcuşuri sau coborâşuri, doar o porţiune cu ceva vânt nasol (pe un pod). Partea a doua de drum (la Ostrov) e oribilă. Urcări mari şi coborâşuri abrupte… cu drumuri pietruite (piatră cubică) ce pot strica lejer cursiere. De pe la ora 14:30 până la 00:40 am pedalat pe traseul Ostrov – Vama Veche.

PS: Cu ocazia asta îl salut şi pe Cristi din Galaţi care a venit la mine prin Vamă şi mi-a zis că îmi citeşte blogul! Omul e un dreados tare simpatic care m-a strâns în braţe în toiul nopţii. Mi-a dat un vibe tare pozitiv! Salutare, omule!

Uite şi un video cu câteva poze.

Şi ceva ce-am filmat eu…

---