Am luat azi o trântă pe asfaltul moale din faţa parcului Cişmigiu de am vizualizat în slow-motion cum mi-a sărit saliva din gură ca unui boxeor. M-a bătut asfaltul de n-am putut să mai merg următoarele ore. Şi acum mai şchiopătez…
Lăsând senzaţionalul la o parte … am căzut cu bicicleta ca un cretin. Sunt întreg. Mă dor anumite părţi ale corpului, dar relevant în povestea asta e că poliţia nu poate să aresteze şi să amendeze asfaltul.
Şi zic asta pentru că tot azi am aflat că amicul Adrian Ciubotaru (blogger veteran care mereu face glume legate de evrei când sunt prin preajmă) a pălmuit zilele trecute doi puşti de 13-14 ani şi era cât pe ce să-l pălmuiască şi pe al treilea. Mărturiseşte totul aici, în scris, şi dacă eram eu unul dintre cei doi puşti pălmuiţi mergeam acum la poliţie cu articolul său printat. Ce doream? Cel puţin amendarea lui Adrian.
Mie-mi place foarte mult să fac dreptate în lume. Aş împuşca anumiţi şoferi care încalcă intenţionat reguli simple de circulaţie şi ZILNIC îmi pun viaţa în pericol. Dar nu-i moral sau legal să fac asta. Cum nici pălmuirea sau violenţa de orice fel nu-i morală sau legală.
Pentru fiecare nedreptate care se face în jurul meu trebuie să existe o soluţie lipsită de violenţă. Doar statul în care trăim, Ciubotaru şi încă câţiva profesori bătrâni nu au aceaşi părere.
Când eram mic mama avea o vorbă care mă înfuria teribil: “Eu te-am făcut, eu te omor!“.
Mă înfuria pentru că din punctul meu de vedere nici măcar ea nu ar trebui să aibă dreptul să mă omoare.
Acum aproximativ 5-6 ani mi-am luat o palmă de la un străin de 2m înălţime, care era cu o “puicuţă” de mână (Adrian, vezi similitudini în poveste?), pentru că 2 colegi de clasă cu care mergeam pe stradă au comentat ceva aiurea (nici până-n ziua de azi nu ştiu ce) şi apoi au luat-o la fugă când au văzut că s-a întors matahala spre ei. Eu, necrezând că pot să păţesc ceva am stat. Mi-a dat matahala o palmă de mi-a făcut faţa roz juma’ de zi.
Ce simt pentru omul acela? Ură. Îl urăsc şi-l consider un imbecil. Nu, nu i-aş da o palmă. Cum nici nu veneam la Ciubotaru să-i scot 3 dinţi dacă unul dintre cei doi băieţi pălmuiţi era al meu – cum zice alt blogger veteran, Chinezu, că ar face el – şi alţi 10 îi dau “like”.
Treaba-i simplă, oameni buni:
Violenţa naşte violenţă.
Nu ştiu cine a zis-o şi nu o să dau nici măcar un Google search să aflu.
Adrian a dat 2 palme ca să educe 3 tineri. Tinerii ăia vor “educa” la rândul lor cu palme pe alţii. De ce? Pentru că aşa i-a învăţat Adrian că se face. Adrian recunoaşte că a învăţat la rândul său de la profesorii comunişti ce-i dădeau palme când era mic…
Adrian, nu trebuia să le dai nicio palmă. Era de ajuns că ai stat de vorbă cu ei şi le-ai zis părerea ta. Argumentul cu “a fost o palmă care nu doare, ci o palmă umilitoare” e invalid. Gestul… contează. Ai instigat la violenţă.
Iar pentru cine crede că educaţia se poate face doar prin violenţă fizică – vă rog să meditaţi asupra puterii cu care pot unii să educe/manipuleze mase de oameni cu ajutorul unui simplu televizor.
Mulţumesc.
Şi, Adrian, Chinezu, ştiu că voi aveţi o vârstă şi eu sunt o puţă de 20 de ani în ochişorii voştri … dar e nasol că promovaţi violenţa. Şi jenant.
Detalii şi la Auraş.
13 comentarii
Adrian Ciubotaru
04/01/2012 at 23:01Ariel, nu cred că am instigat la violență și nu am recomandat nimănui să facă ce am făcut eu. Din perspectiva mea, n-am spus că-i moral sau legal și, crede-mă mi-am tras consecințele și concluziile întâmplării.
Dar… exagerezi, plecând de la titlu, glumele cu evrei (ești simpatic că ai mania persecuției, nu că ești sau nu ești evreu) și exagerezi comparând două întâmplări diferite. Ceva absurd trăit de tine cu un eveniment în care unii își băteau joc (nu erau inconștienți).
În cazul meu, nu cred că a stârnit ură (care apare din sentimentul că ești total neîndreptățit).
Credeam că mă cunoști destul de bine să îți imaginezi că nu sunt de părere că educația – care e un proces pe termen lung – nu se face nici cu violență fizică, nici cu vorbe bune aruncate pe culoarele unui cinematograf sau pe trotuar.
Îmi pare sincer rău că ai primit o palmă “de ți s-a făcut faţa roz juma’ de zi”, dar mă bucur totuși că în cazul tău violența nu a dat naștere la violență.
Ariel
05/01/2012 at 02:10Good PR. :)
Nu ştiu ce altceva să-ţi răspund.
Igor
23/03/2012 at 10:46Geniala ultima fraza :)
Un blogăraș
05/01/2012 at 02:12Acum, sincer, în România asta, condusă de șpagă, ce mai vrei? Dacă un țigan cu 2 palate și câteva limuzine îți fute una pe stradă, doar că „ești roacăr”, sau că nu-i place lui, pur și simplu, de mutra ta, nu-i face nimeni nimic. Sau poate-i face, dar ăla a scos teancu de sute de „heoroi” din buzunar, a scupiat 2 bancnote de 50, i le-a lipit în frunte la polițist, și și-a băgat el pula și-n tine, și-n poliție, și-n legi. Sad but true.
Ariel
05/01/2012 at 13:18Da, dar tot nu se compară cu pălmuirea a 3 puşti de 13-14 ani. Care cică nici n-ar fi pălmuire, ci gest.
Am dat şi eu de ţigani care mi-au puş cuţitul la gât. De 3 ori în ultimii … 5 ani? N-am scăpat când le-am zis că-s evreu pentru că nu ştiam că am fost fraţi în Holocaust.
Un blogăraș
05/01/2012 at 13:36Da, într-adevăr, nu mi se pare normal să dai în copii. Orice fel de violență, de orice fel de tip, în orice caz, este o idee proastă și, probabil, ai o alternativă mai bună.
Și mi mi s-a pus cuțitul la gât pe la 10-11 ani, de-atunci simt frică, dar și ură, față de țigani. Nu contest, or exista și țigani okey, dar mai rar găsești.
PS: eu cred că majoritatea țiganilor nu știu nici măcar ce-a fost Holocaust, ce s-a întâmplat acolo, ce-i aia. Ei nu știu nici limba română, pe stradă vorbesc în țigănește, dar ei își vor drepturile, vor egalitate. Am ajuns la concluzia că, în țara asta, cei care sunt nedreptățiți și care trebuie să ne cerem drepturile suntem noi, românii.
Un blogăraș
05/01/2012 at 04:14ARIEL, Y U NO ACCEPT MY COMMENT?
Ariel
05/01/2012 at 13:13Dormeam. Chill.
Cristian China Birta
05/01/2012 at 10:34Eu imi asum reactia deplasata, dar din sufletul de parinte (nu ai tu de unde sa stii de astea) pe care am avut-o si am folosit cuvinte dure, faptul ca tu stai sa elaborezi (adica premeditat) aceasta intreaga postare si la sfarsit dai cu cuvinte de astea gen “jenant” (cand se puteau folosi alte cuvinte, mai putin jignitoare din partea ta, ca mare om al pacii cum te tii) spune despre tine ca esti un mare domn, asa-i?
Ma rog, lasa-o asa. Iti doresc sa ai parte doar de lucruri nejenante. Si o viata mult mai frumoasa decat a mea, desigur.
Ariel
05/01/2012 at 13:16Nu te simţi jignit de un cuvânt atât de mic precum “jenant”, serios.
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă, jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.
Comentariul tău mi s-a părut “SUPĂRĂTOR”… “NEPLĂCUT”… m-a durut. Mi-a provocat … jenă. Înţelegi? La fel şi tot ce a povestit Adrian.
Dar bloggers gonna’ blog. Nu mai face ‘tâta pe supăratul. :)
gigix
05/01/2012 at 14:44de vazut: Hævnen – In a Better World (2010).
Claudiu Georgian
23/01/2012 at 16:17esti evreu ? duce-te-ai la puscarie !
iti spui Ariel dar umblii nespalat pe cap :| am vazut la tv ca va lasati sa creasca nu stiu ce ganganii in cap si apoi le mancati pe stomacul gol pentru efect psiho-activ
Ariel
23/01/2012 at 22:59De-ai ştii tu ce buni sunt gândacii ce-mi cresc în cap!