Am luat azi o trântă pe asfaltul moale din faţa parcului Cişmigiu de am vizualizat în slow-motion cum mi-a sărit saliva din gură ca unui boxeor. M-a bătut asfaltul de n-am putut să mai merg următoarele ore. Şi acum mai şchiopătez…

Lăsând senzaţionalul la o parte … am căzut cu bicicleta ca un cretin. Sunt întreg. Mă dor anumite părţi ale corpului, dar relevant în povestea asta e că poliţia nu poate să aresteze şi să amendeze asfaltul.

Şi zic asta pentru că tot azi am aflat că amicul Adrian Ciubotaru (blogger veteran care mereu face glume legate de evrei când sunt prin preajmă) a pălmuit zilele trecute doi puşti de 13-14 ani şi era cât pe ce să-l pălmuiască şi pe al treilea. Mărturiseşte totul aici, în scris, şi dacă eram eu unul dintre cei doi puşti pălmuiţi mergeam acum la poliţie cu articolul său printat. Ce doream? Cel puţin amendarea lui Adrian.

Mie-mi place foarte mult să fac dreptate în lume. Aş împuşca anumiţi şoferi care încalcă intenţionat reguli simple de circulaţie şi ZILNIC îmi pun viaţa în pericol. Dar nu-i moral sau legal să fac asta. Cum nici pălmuirea sau violenţa de orice fel nu-i morală sau legală.

Pentru fiecare nedreptate care se face în jurul meu trebuie să existe o soluţie lipsită de violenţă. Doar statul în care trăim, Ciubotaru şi încă câţiva profesori bătrâni nu au aceaşi părere.

Când eram mic mama avea o vorbă care mă înfuria teribil: “Eu te-am făcut, eu te omor!“.

Mă înfuria pentru că din punctul meu de vedere nici măcar ea nu ar trebui să aibă dreptul să mă omoare.

Acum aproximativ 5-6 ani mi-am luat o palmă de la un străin de 2m înălţime, care era cu o “puicuţă” de mână (Adrian, vezi similitudini în poveste?), pentru că 2 colegi de clasă cu care mergeam pe stradă au comentat ceva aiurea (nici până-n ziua de azi nu ştiu ce) şi apoi au luat-o la fugă când au văzut că s-a întors matahala spre ei. Eu, necrezând că pot să păţesc ceva am stat. Mi-a dat matahala o palmă de mi-a făcut faţa roz juma’ de zi.

Ce simt pentru omul acela? Ură. Îl urăsc şi-l consider un imbecil. Nu, nu i-aş da o palmă. Cum nici nu veneam la Ciubotaru să-i scot 3 dinţi dacă unul dintre cei doi băieţi pălmuiţi era al meu – cum zice alt blogger veteran, Chinezu, că ar face el – şi alţi 10 îi dau “like”.

Treaba-i simplă, oameni buni:

Violenţa naşte violenţă.

Nu ştiu cine a zis-o şi nu o să dau nici măcar un Google search să aflu.

Adrian a dat 2 palme ca să educe 3 tineri. Tinerii ăia vor “educa” la rândul lor cu palme pe alţii. De ce? Pentru că aşa i-a învăţat Adrian că se face. Adrian recunoaşte că a învăţat la rândul său de la profesorii comunişti ce-i dădeau palme când era mic…

Adrian, nu trebuia să le dai nicio palmă. Era de ajuns că ai stat de vorbă cu ei şi le-ai zis părerea ta. Argumentul cu “a fost o palmă care nu doare, ci o palmă umilitoare” e invalid. Gestul… contează. Ai instigat la violenţă.

Iar pentru cine crede că educaţia se poate face doar prin violenţă fizică – vă rog să meditaţi asupra puterii cu care pot unii să educe/manipuleze mase de oameni cu ajutorul unui simplu televizor.

Mulţumesc.

Şi, Adrian, Chinezu, ştiu că voi aveţi o vârstă şi eu sunt o puţă de 20 de ani în ochişorii voştri … dar e nasol că promovaţi violenţa. Şi jenant.

Detalii şi la Auraş.

---