Din iunie 2011 visul meu de a face o afacere din pasiunea mea pentru bicicletă s-a îndeplinit.
Atunci am lansat prima dată Tribul, proiectul meu de curierat rapid pe bicicletă în București.
Am avut fix 0 lei la început și azi pot să mă laud că am livrat pentru nume foarte faine și mari. Aqua Carpatica este unul cu care-mi place să mă laud, spre exemplu.
În acest an și jumătate de experiență am trecut prin multe, având experiență absolut zero în afaceri.
Am scris o carte pe tema asta. Urmează s-o lansez. Este despre ce am făcut eu cu Tribul. În paralel am scos învățături și sfaturi despre cum poate oricine să-și monetizeze, cu răbdare, pasiunea.
*Dacă vrei să te anunț când o lansez îți recomand să-mi lași datele tale în formularul de mai jos:*
Unul dintre capitolele din carte se numește “Fii flexibil”. Mi-am dat seama că prețul nu este cel mai important atunci când vinzi un produs sau un serviciu. Cel mai important este să îți înțelegi clientul și să comunici cu el cât mai bine. Să fii flexibil, pe scurt. Să fii dispus să faci pentru el cât mai multe.
Ieri am pățit ceva ce nu mi-a plăcut, apropos de acel capitol din carte.
Am vorbit cu o editură din România pe care am tot promovat-o pe Motivonti. Le-am cerut să-mi dea 3 cărți ca să le citesc și să le promovez. Nu le-am cerut bani. Deși puteam. Am cerut doar trei cărți.
Au fost de acord.
Spre deosebire de alte edituri cu care am lucrat până acum (editura Amaltea, Publica și altele), această editură nu s-a oferit să-mi livreze cele 3 cărți acasă, ci mi-au zis să vin să le ridic singur.
Deși eu le făceam lor un serviciu, nu ei mie. Eu îi promovez despre ei.
Bun. Fiind curier, m-am dus să le ridic fără să comentez, pe ploaie, pe mocirlă.
Intru în sediul lor, le cer cele trei cărti și tipa de acolo, pe care nu o cunoșteam, mi le întinde, așa, pur și simplu.
Dau să-mi deschid ghiozdanul pentru a le băga acolo, dar, precum ziceam, ploua destul de tare… și oricânt de impermeabilă ar fi geanta mea Turific! (alt subiect despre care am scris în carte) – simțeam totuși nevoia să bag acele cărți într-o pungă, pentru un plus de siguranță că nu le voi distruge până ajung acasă.
“Puteți, vă rog, să-mi dați și o pungă?”
Și ce mi-a răspuns tipa de la editură?
“Costă. 50 de bani. Aia nu mai e gratuită.”
Am fost șocat. Am făcut un sad face și am zis: “Bineee…”
Am băgat cărțile în ghiozdan, așa, pur și simplu, și am plecat urând o seară bună tipei.
Da. Poate-i un nimic. O pungă.
Dar eu, Ariel, eu, Motivonti, am făcut un serivciu editurii în cauză. Nu mi-au făcut ei mie un serviciu. Am și eu bani să-mi cumpăr cărți. Eu doar m-am oferit să îi ajut. Nu puteam să acopere un cost de 50 de bani pentru o pungă?
Ba da, puteau. Dar n-au vrut. Sau nu s-au gândit.
Asta mi-a stricat TOT vibe-ul în legătură cu editura pe care până acum o promovam. Promovam gratuit.
Când ai o afacere trebuie să fii flexibil. Altfel pierzi. E simplu. Foarte simplu.
20 comentarii
Valy
31/01/2013 at 20:56tru dat!
Ștefan Stratulat
31/01/2013 at 21:07Poate că tipa care ți-a dat cărțile nu prea știa de ce iei cărțile și ce vrei să faci cu ele :)).
Oricum e vina editurii că nu au instruit-o în “relații cu clienții”. În cazul tău “relații cu partenerii”
Ariel
31/01/2013 at 21:08Știa că vin să iau 3 cărți. Deci ceva știa. Mai departe nu contează.
Dan
31/01/2013 at 21:12Nu stiu daca tanti care te-a taxat cu 50 de bani e un factor de decizie in editura aia. Si cred ca ultimul lucru la care se gandea ea atunci, era la politicile de imagine si de business. :) Poate incerci data viitoare sa-i zici ca ai discutat cu seful ei si trebuie sa ridici un pachet. saaau, poate pur si simplu are boala pe astia cu dread-uri. Nici mie nu-mi plac! huo :)
Laura
31/01/2013 at 21:14Mie nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca punga nu se plateste la un magazin … este o taxa din cate stiu pt descurajarea cumpararii materialelor care nu se biodegradeaza…nu-i vorba ca se zgarcesc la o punga….sau da?! :))
dojo
31/01/2013 at 21:54Bun, la faza aia trebuia sa lasi cartile acolo, sa multumesti si sa nu te mai obosesti. Atat timp cat TU faci un bine, chiar suturi in dos nu ar trebui sa accepti :)
Ariel
31/01/2013 at 23:43N-am fost chiar așa radical. Nu-mi place să fiu chiar așa radical. Îmi dau seama că poate tipa n-a fost trainuită și nu e autorizată să dea pungi moka. Dar când i-am cerut o pungă putea să ia o decizie. Că-i fată mare, deșteaptă.
dragos
31/01/2013 at 22:28Tipa probabil are un salariu mic si un sef strict care ii cere socoteala chiar si pentru o punga. Daca e asa, cred ca n-ar trebui sa tipi la ea ci la patron.
Ariel
31/01/2013 at 23:39nu am țipat la nimeni.
George Hari
31/01/2013 at 22:43Nemira nu era sigur.
Ariel
31/01/2013 at 23:39Știi ce, ba da, Nemira. Și asta mă întristează.
Niky
31/01/2013 at 23:01lucruri mici dar cu efect mare
ina
01/02/2013 at 00:51Ei uite, spre deosebire de povestea cu taximetristul, aici nu cred ca ar trebui sa te superi pe toata editura. Fata in cauza a a raspuns : “aia nu mai e gratuita”. Deci ce a inteles ea din toata treaba: ca tu ai primit ceva pe gratis si acum te mai intinzi si la o punga. Nu e ea factorul de decizie in editura (din fericire), iar acela s-a purtat frumos…Desi fiecare angajat e un reprezentant al companiei, cred ca asta e un caz…mild. Oricum, imi place ce invatatura ai tras tu din poveste :)
Ariel
01/02/2013 at 03:32E discutabil și sensibil subiectul. E unul exemplu mai bun în carte, promit.
DANAP.RO
01/02/2013 at 05:41Da, as zice si eu ca Dojo. Trebuia sa lasi cartile. Am trecut si eu de curand printr-o intamplare similara, nu cu o editura. Am promovat gratuit, am fost invitata sa mai promovez gratuit si a doua oara, iar ei mi-au cerut bani pe un pliant din care urma sa ma documentez ca sa ii promovez gratuit. Pasiunea ta e pasiunea ta, nu e de vanzare, dar nici de fraiereala.
nenea popa
01/02/2013 at 10:38In mod normal cand te intorci tipa nu ar mai trebui sa lucreze pe acolo.
Alexandra
06/02/2013 at 14:36Ariel, poate te ajută:
http://www.centrul-cultural-roman.ro/2013/01/esti-scriitor-si-cauti-editura-sa-te-publice-te-publicam-noi-gratuit/
Giorgiana
13/02/2013 at 05:46Cel mai probabil nu au inteles in totalitate beneficiul pe care il au prin promovarea pe care le-o faci, altfel nu te puneau pe tine sa mergi dupa carti, ci ti le-ar fi trimis.
Partea cu angajata poate fi interpretata in mai multe feluri, insa cu siguranta nu are nicio scuza ca sa iti vorbeasca asa, chiar daca poate nu e asa de obicei, ci doar avea o zi proasta.
claus web
14/03/2013 at 11:41Sunt intru totul de acord cu tine. Din pacate, multe firme sau chiar brand-uri inca nu stiu sa ‘tratarea’ clinetului cu respect si putina caldura, ori cu flexibilitate, atrage un rai de bine si de clienti, de oameni care ot apreciaza serviciile si atentia. Inca mentalitatea asta a firmelor care sunt arogante in relatia cu clientii, iar tu ca si client, nu gasesti ratiunea lor de a fi asa, persista. Din momentul in care intru undeva imi dau seama, cam cum va decurge discutia cu vanzatoarea sau chiar, receptionera unei multinationale. Prim-ul ‘glimpse’ spre mimica si privirea ei imi cam da de inteles cum va decurge schimbul de replici si informatii. Uneori, chiar. am impresia ca trebuie sa ‘trag cu clestele’ informatiile, si ma cuprinde o stare de jena ca pun atatea intrebari. Insa, din moment ce stiu ca am nevoie de ceva si de lamuriri nu am cum sa merg in alt loc, din moment ce de acolo trebuie sa le primesc.
Marcela
08/11/2014 at 18:25Cu publicatul cartii in care sa astreni peripetia ta cu curieratul pe bicicleta, trebuie sa stii ca fiecare editura isi creeza planul de lucru pe anul viitor inca din primavara/vara anului precedent.
E ca si inscrisul la scoala, trebuie sa ii contactezi din timp, iar daca unii vor crede ca nu e foarte interesanta va trebui sa platesti tu tiparirea, ei facand restul.