Când eram mic voiam să mă fac bucătar… dar ironia este că niciodată nu am gătit ceva mai mult decât o omletă și totodată sunt genul de om extrem de sclifosit – judec mâncarea după cum arată, nu după ce gust are.
Am 23 de ani și nu mă ating de roșii (excepție face ketchup-ul sau sosul de roșii) de când am vomitat la un moment dat de la o roșie prin copilărie.
Lista mea de mâncăruri “de care nu mă ating” este mult mai mare decât cea de “mâncăruri care-mi plac”.
Îmi place să mănânc doar chestii cu care-s obișnuit, nu-mi plac experimentele, nu-mi place “mâncarea nouă”…
… dar cu toate astea, dacă mă lași prin bucătărie, e posibil să-mi fac de cap.
Acum două zile am gătit micul dejun pentru alți trei oameni la mine acasă. În plan era o omletă, dar duceam lipsă acută de ouă. Așa că am gătit “omleta săracului”.
Am tăiat niște pâine pufoasă, veche de 2-3 zile, i-am tăiat marginile, am pus-o într-o tigaie cu oleacă de ulei și mirodenii, am lăsat-o să se prăjească puțin și apoi, între timp, am bătut un ou pentru fiecare bucată de pâine din tigaie.
Oul l-am amestecat cu lapte și niște pastă de ardei iute. După ce s-a prăjit bine pâinea-n tigaie, am turnat oul bătut peste. Habar n-aveam ce o să iasă. Pe moment părea ca iese un dezastru…
Dar oul s-a băgat în pâine și a ieșit un soi de omletă-n pâine. Iar pâinea a devenit super-pufoasă și bună și aromată.
La final am pus fiecare pâine pe o farfurie și peste pâinea-omletă am aruncat cașcaval. Fiecare porție a stat un minut la microunde ca să se topească cașcavalul de peste. A ieșit ceva bun de tot, departe de clasicele “frigănele”.
Omleta săracului îi acum trade-mark. În loc de “omletă” dimineața mâncăm omletă în pâine.
Și invenția asta cu omleta a venit dupa ce acum vreo săptămână am gătit o mega-ciudățenie cu piept de pui, fidea (de supă), măr, miere și ceva picant printre altele. Mi-am hrănit toată familia și feedbackul a fost super-pozitiv.
Scriu toate astea pentru că sâmbătă voi găti, prima dată ever, pentru oricine e gata să guste. În schimbul porțiilor de delicatese voi cere donații pentru un proiect în care cred – Uleiosul.
Donația pentru fiecare porție este la latitudinea consumatorului. Eu voi găti o cantitate care ar trebui să hrănească vreo 30-40 de oameni. Deci, vă rog, veniți de gustați și ajutați-mă să-l ajut pe Marian de la Uleiosul.
Eventul pe Facebook, cu detalii și toate cele necesare, este aici!
1 comentariu
Farcas Gelu Danut
26/09/2014 at 08:29Si Andrei (fiul meu de 5 ani) vrea sa se faca bucatar. ;)
El cred ca o sa fie, daca nu se va face politist. Sau ceva legat de culoarea galbena, pe care o iubeste (ce meserii au uniforme galbene)? :)
Iar painea cu ou este o mancare cunoscuta in Ardeal. Dar eu stiu asta fara condimente si alte “balarii”.
Dar dovleac (fiert) cu lapte ai mancat? E super! Are mama niste retete…;)
De cand m-am mutat la “mitici”, imi cam lipsesc, noroc ca imi mai face “mitica” mea (nevasta) uneori si asa ceva. ;)