Idei

Când să achiți nota de plată (și când nu)

Când să achiți nota de plată (și când nu)

La o cafea cu Mark de la Vandal Clubsursă

Eu n-am citit cărțile alea de te învață să fii manierat. Am auzit că ar fi “nepotrivit” sau “urât” să urezi cuiva “noroc” sau “sănătate” când strănută în public.

Ei bine, eu-s genul de om care dacă simte să spună cuiva “noroc”, spontan, căci îl aud cum strănută, atunci o fac. Chiar dacă persoana care a strănutat mi-este complet necunoscută.

Fiecare interpretează gestul meu cum vrea, desigur, dar ceea ce am observat a fost că ori de câte ori am urat unui străin “sănătate”, mi s-a răspuns cu un zâmbet semi-șocat și cu un “mulțumesc” sincer. Lumea se așteaptă ca “străinii” să le ignore strănutul. Căci așa este “normal”.

Ei bine, așa este și cu achitatul notei de plată.

În ultimii ani am ieșit la multe întâlniri prin centru, la cafele. Și de multe ori mi-au fost plătite cafelele. De ce? Habar n-am.

Ce știu, însă, este că adesea nu mi-a picat bine acest gest.

Și eu credeam că-s genul de om care nu “gândește” mai mult decât ar fi cazul… (I try not to overthink.) Dar uneori când cineva îmi achită nota de plată încep să-mi pun semne de întrebare:

– crede că nu-mi permit?

– să-i fie chiar atât de drag de mine?

– să-mi arate că el are bani?

– consideră că următoarea notă o achit eu?

Inițial insistam să-mi achit partea. Dar mereu ajungeam la o mică ceartă, așa că de la o vreme las oamenii să achite și le zic: “Următoarea o achit eu.”

Răspunsul adesea este: “Data viitoare o să am grijă să cumpăr o sticlă de vin scumpă.” – hehe, ce glumiță…

Când să achiți nota de plată

Eu cred că SINGURUL moment în care este “ok” să-mi achiți nota de plată este atunci când simți că vrei să faci asta, cu tot sufletul tău. Și atunci poți să-mi zici direct, fără niciun ocoliș: “Așa simt, să achit eu!”

Sau să zici: “Apreciez că te-ai văzut cu mine, lasă-mă să achit eu.” – și faci asta în semn de apreciere și respect și mulțumire pentru valoarea ce ai primit-o în urma cafelei băute.

Altfel … orice altă notă de plată achitată este o porcărie.

Cel mai enervant mi se pare sfatul acela: “Când ieși cu o tipă, să achiți tu nota.”

De ce? Ca să-i arăt că-i sunt superior financiar?

Să-i arăt că pot “avea grijă de ea”?

Ce demonstrez prin faptul că achit această notă?

Plătește-i tipei doar dacă simți asta cu adevărat sau dacă apreciezi că a ieșit cu tine și ai luat valoare din conversație.

Mie nu-mi place să mi se achite nota. Îmi place să-mi pun partea. Când cineva achită pentru mine, mai ales fără explicații, mă simt aiurea și încep să-mi pun întrebări.

Când să achiți nota de plată? Când simți asta cu adevărat.

De ce să achiți nota de plată? Pentru că simți asta cu adevărat.

Faptul că plătești tu nu o să spună mare lucru despre tine.

Poți, însă, să crezi că anumite fete vor “aprecia” și “admira”… Dar ai face bine să nu lași oamenii din jur sa te aprecieze și admire pentru banii pe care-i ai.

Sau poate îs doar un evreu chitros, cum zic prietenii.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

18 comentarii

  • Reply
    Marian
    07/09/2015 at 21:54

    #bineboss

    • Reply
      Ariel
      07/09/2015 at 21:56

      sarcastic much? :)

  • Reply
    Simona
    07/09/2015 at 22:06

    Ca gagica e si mai dubios. Insist uneori foarte mult sa imi platesc singuraaa ciocolata aia calda pentru ca nu vreau, cum sa explic, practic nu vreau sa ma simt datoare nimanui cu nimic. Ce zici de filozofia asta :)).

    • Reply
      Ariel
      07/09/2015 at 22:07

      zic și eu ca americanul… “face sens”.

      deci, ca tipă, ne confirmi că-i de căcat să-ți plătim partea dacă nu te-am scos în oraș la un date la un restaurant scump la invitația și inițiativa noastră, da? :)

      • Reply
        Simona
        07/09/2015 at 22:57

        Posibil să nu vreau să te las să plătești nici dacă a fost la inițiativa ta. Daca e date mai ales dacă am impresia că șansele să fie ceva între noi sunt zero.
        Iar dacă o tipă spune de cel puțin două ori că își plătește, cred că e bine să o lași să plătească.
        P.s – acum aveți si voi grijă să nu dați peste genul de tipă care spune – plătesc eu, apoi te cântă tot ea că nu ai plătit…
        Femeile, cine să le mai înțeleagă!

  • Reply
    Diana Coltofean
    07/09/2015 at 22:19

    Legat de nota de plată, mă simt foarte prost când vrea cineva să plătească și partea mea, oricât de mică sau mare ar fi suma. Mă simt la fel de prost și când sunt chemată în oraș să mi se facă cinste de ziua cuiva, chiar dacă iau cadou.

    Și legat de spus „sănătate” străinilor, celor cărora le-am spus, mi-au zâmbit mirați. Și îmi place să fac chestia asta. Dar, din păcate, trăim într-o lume în care ești privit ca un ciudat dacă lași o bătrână în fața ta la coada de la magazin, zâmbești străinilor pe stradă, le spui „sănătate”, saluți o femeie de servici sau un portar într-o instituție.

  • Reply
    Ratava
    07/09/2015 at 22:50

    Rekt

  • Reply
    Adrian
    07/09/2015 at 23:13

    Aia cu “evreul chitros” a fost cireșa de pe tort. Eu plătesc nota fetei din bun simț. Nu ca să arat ceva, iar când nu simt, n-o fac. De cele mai multe ori, totuși, acționez eu la nota de plată când sunt cu o fată la masă. Când sunt cu un băiat, trebuie să aducă multă plus valoare ca să plătesc. Sunt niște instincte ciudate și feluri de crestere. Multor fete li se plătește nota, pentru că așa e frumos (etic, dacă-mi permiți să exagerez).

  • Reply
    dragos
    07/09/2015 at 23:44

    Mergeam pe-o strada intr-o zona de vile cu 3 etaje am auzit un stranut megaputernic venind de la un geam deschis si-am zis prietenei c-ar fi simpatic sa-i uram sanatate. N-a stat pe ganduri si a primit un dankeschön inapoi. Apoi mi-a povestit frate-meu cum a trait fix aceeasi situatie in Bucuresti, doar ca in cazul lui el era cel care a stranutat.

    Cat despre platit nota, cred ca tine mult de tot de context, nu poti sa generalizezi sau sa ai asteptarea ca toata lumea sa functioneze dupa o carte de bune maniere pe care naiba stie cine a citit-o si ce a tinut minte din ea. Am prieteni cu care sunt intr-un pingpong de platit note la iesiri, e un ritual inceput de ei pe care pot oricand sa il opreasca dar nu o fac, probabil e un exercitiu bun de memorie. Mai sunt unii clienti care insista sa plateasca, in situatia asta mi se pare total irelevant cine plateste, plus sau minus 20-30 lei la o lucrare e totuna. Iar tipele sunt si ele diferite, si aici pot fi n+1 situatii cu m+1 feluri de tipe. Cert e ca unele au asteptarea sa platesti si se supara daca nu o faci, altele au asteptarea sa platiti nemteste si se pot supara/interpreta daca le platesti. Contextul e baza!

    • Reply
      Ariel
      07/09/2015 at 23:58

      True that. Contextul și comunicarea. ^_^

  • Reply
    cristian
    08/09/2015 at 07:32

    cred ca ar trebui sa te oferi sa platesti cand vine nota, iar daca omu considera ca ar trebui sa achite nota atunci il lasi si ii multumesti. persoanele cu care iesi poate se simt bine in preajma ta. vreau sa te intreb ceva: cand achiti o nota de plata ai asteptari de la el? in sensul ca tu ii achiti acum ca el sa o plateasca pe urmatoarea sau ceva de genul. de aceea nici nu are rost sa ii spui ca o sa ai grija de urmatoarea nota, unii s-ar simti jignti. in cazul fetelor platesti daca te-ai simtit bine(ma refer la nota).Din cate stiam ambele sexe sunt egale nu ai o obligatie fata de ea in acest caz.
    No offense dude, dar evreu chitros sunt sigur ca e pleonasm.

    • Reply
      Ariel
      08/09/2015 at 10:13

      bună asta cu pleonasmul. :)

  • Reply
    Denisa
    05/10/2015 at 17:41

    Și George Costanza avea problema asta cu Elaine, în Seinfeld

  • Reply
    mrk
    06/10/2015 at 14:11

    Bun topic Ariel, tocmai m-am intampinat si eu cu asta recent.

    Pe plan profesional consider ca nota de plata trebuie sa o plateasca clientul. Sunt 2 moduri. Pe loc, de obicei inaintea semnarii contractului, iar dupa semnarea contractului prin decontarea bonurilor (taxiuri, printuri, validarea parcarii, etc).

    Exemplu:
    Acum o saptamana m-am vazut cu o tipa care vroia un site. A intarziat 45 de minute, timp in care am baut o cafea si o apa si mi-am platit singur nota.
    Discutia cu ea a durat alte 2-3 ore si am stat in alt local. Cand a venit nota de plata nu a avut nici o intentie sa plateasca. Se astepta sa-i plateasca nota barbatul. Respectuos i-am spus de ce consider ca e datoria ei sa-mi plateasca cafeaua: pentru timpul petrecut sa o astept, sa o ascult sau sa ii dau sfaturi pentru proiectul ei.
    Socata, domnioasa a spus ca ii pare rau, ca nu s-a gandit la aceste lucruri si ca ea e obisnuita sa plateasca barbatul nota.

    Am pierdut in ziua aia 4 ore din viata si 25 de lei pe o cafea, o apa, o cartela de metrou si o discutie inutila.

    • Reply
      Ariel
      06/10/2015 at 17:34

      Ai mai pierdut și un client foarte-prost, deci asta-i bine.

  • Reply
    Ioan M.
    10/11/2015 at 21:28

    Incerc sa mi-l imaginez pe Mark vorbind vreo 4 – 5 ore despre cine achita nota. :))

  • Reply
    Dinu
    07/09/2016 at 13:53

    Asteptarea mea e, in general, ca cine invita, plateste. Evident, nu tot timpul lucrurile se aseaza dupa aceasta logica. Dar mi se pare ca esenta discutiei este in faptul ca, atunci cand cineva se ofera sa iti achite nota, nu stii care este motivatia. Si pentru ca nu stii care este motivatia, de aici decurg tot felul de concluzii: cum ca ai avea vreo datorie pe viitor, cum ca este un statement despre starea ta financiara, etc. Mai este si un aspect mai subtil, legat de distanta sociala. A te oferi sa platesti este si o incercare de apropiere, a accepta este acceptarea apropierii.

    Varianta cea mai simpla este sa intrebi “De ce doriti sa imi platiti consumatia?” si apoi sa accepti sau nu in functie de motivul oferit si cat de sincer ti se pare. Eu de obicei ma ofer sa-mi platesc partea, dar nu insist. Este evident ca unul dintre cei doi trebuie va trebui sa isi schimbe pozitia, nu ma deranjeaza sa fiu eu acela.

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează