Cand te grabesti… totul in jurul tau devine lent

E la fel ca si timpul. Cand faci ceva ce nu-ti place timpul parca sta pe loc… cand faci ceva ce-ti place timpul parca zboara…

Asa-i si cu graba… daca te grabesti parca toti oamenii din jurul tau devin lenti.

In vara pusesem mana pe o carte intitulata “Ghidul nesimtitului“. Mi-a placut foarte mult pentru ca aveam impresia ca-l cunosc pe scriitor… apoi mi-am dat seama ca de fapt doar ma regaseam in el. Omul scria si el de RATB. La sfarsitul cartii gasisem epilogul. Pe ala de fapt l-am citit primul. Omul povestea cum de dis de dimineata pana seara parca toate i se intamplau numai lui. Am zis – “Nu se poate, omului asta nu i s-a intamplat ce scrie aici. Cel putin nu toate in aceasi zi. IMPOSIBIL. E prea de tot!”.

Uite ca azi, dupa ce mi-am luat teapa de la tramvaiul care nu mai circula pe unde trebuia sa ajung si am mers cat latimea Afumatiului pe jos am fost rugat sa ma opresc la o cofetarie si sa cumpar 4 (patru!) Mini-Nuci. OK. Cofetarie, here I come!

Intru in cofetarie, inauntru o coada de 6 persoane (mai ceva ca la painea calda!) si o tipa care servea. Tipa nu se misca incet… se misca de parca avea 90 de ani. Bine… hai sa stam la coada. Trec 2 minute, scap de primul, mai trec 2, mai scap de unul… la urmatorul se strica casa de marcat… pana la urma ajunge la rand cel din fata mea. Un tip la vreo 50 de ani, de 1.90 inaltime si 1.50 latime. Si incepe omul: “5 din astea” – tipa baga 5 din alea cu greu intr-o cutie si vine sa scrie la casa de marcat. “10 din astea mici si negre” – tipa baga 10 din alea in cutie, se duce la casa de marcat… “4 soricei” (asa se numea prajitura)… – tipa iar se intoarce la casa de marcat… se facuse in jurul casei de marcat un adevarat munte de cutiute cu prajituri.

Eu la coada… Tipul se invartea prin cofetarie si mai zicea: “si cateva din astea!”. Apoi isi da seama ca tipa i-a pus ceva ce el nu ceruse… ARGH!!! Se intoarce tipul in dreptul casei de marcat si imi zice sa-i fac loc… ii fac loc. Plateste omul si pleaca fericit cu prajiturelele. Cand sa zic si eu ca vreau 4 (PATRU!!!) Mini-Nuci se baga o … o … o femeie in fata si zice ca vrea si ea 2 din alea si 2 din alelalte. Ce sa-i mai comentez…

In sfarsit ajung si eu in dreptul casei de marcat. Ii zic tipei: “Patru Mini-Nuci va rog.” – se uita tipa la mine… “Atat?!”… “Da…” … “Bine!”. Deci in urmatoarele clipe s-a miscat atat de incet tipa aia incat putea sa jur ca se razbuna pe mine pentru ca cumpar asa putin.

Pana la urma ies nevatamat cu cutiuta cu 4 prajiturele, plin de nervi, fara 100 de mii (ca se respecta cofetaria aia…) si cu pas de gigant plec spre destinatie. Ajung la o trecere de pietoni si vad ca palpaie omuletul verde – va sa zica se facea rosu. Am traversat zebra aia in cateva secunde – fugind ca la maraton, cu cutiuta la subrat pe post de stafeta.

Ajung la destinatie si mandru de mine predau prajiturelele…

Cand eram mic… pe vremea cand CartoonNetwork-ul era DOAR in engleza… era un desene animat cu un tip care livra pizza… si cand ajungea la destinatie pizza aia era facuta praf.

… se deschide cutiuta cu prajituri si… dezastru! Parca erau gata mancate… Yak! Totul din cauza maratonului de pe zebra.

---