Nu, nu-i filosofie… e simplu: atât căsătoria cât şi creditele de la bancă ne fac fericiţi şi apoi supăraţi. Statistic vorbind: mai întâi fericiţi şi mai apoi supăraţi. Niciodată invers din păcate. :)
Dar în afara faptului că aduc fericire şi apoi supărare, pe rând, mai au în comun ceva: modul în care ne comportăm noi cu ele.
Da, nici eu nu ştiu cum am ajuns să mă gândesc la treaba asta, dar cert este că am şi desenat o schemă ca să fie pe înţelesul tuturor teoria mea (cu care voi câştiga 3 Nobeluri).
Priviţi foarte atenţi la Schema 1 (nu, nu o să mai existe alte scheme…).
Avem doi munţi cu nişte cercuri de culoare roşie şi nişte săgeţele pentru oamenii mai înceţi.
Primul cerc roşu, cela’ din vârfu primului munte, reprezintă o familie ce a făcut credit la bancă.
Statistic vorbind, după un credit există şanse de supărări. Încet-încet famelia-ş pierde plasma cumpărată din împrumut, canapeaua cumpărată din împrumut şi casa necumpărată din împrumut. Generaţiile viitoare, ştiind “gustul” unui eşec în materie de împrumuturi bancare, nu mai riscă. Astfel avem un cerc roşu-n valea dintre cei doi munţi. Aceea este familia fără credit bancar.
Desigur, avem cercuri intermediare pentru cazuri speciale şi excepţii … şi în principiu pentru că uneori o lecţie nu se învaţă din prima: dacă prima generaţie şi-a pierdut casa, încearcă şi a doua generaţie şi-şi pierde plasma… a treia generaţie se învaţă minte… până când a 5-a generaţie iar gustă mirosul împrumuturilor bancare. Şi tot aşa.
Dar aşa se întâmplă şi cu însurătoarea. Primul cerc roşu din vârful primului munte reprezintă un ION căsătorit, probabil cu o căsnicie fericită (căci de aceea este el fix în vârf, nu?). Următorul cerc este fiul lui ION, IONEL… căsnicia lui nu este tocmai perfectă pentru că el este un pervers, un afemeiat şi un nesimţit. Căsnicia lui se clatină. Ea mai există doar datorită lui IONICĂ, fiul său. IONEL şi soţia sa nu vor să divorţeze pentru că nu vor ca IONICĂ să crească mare într-o familie “ruptă-n două”.
Al treilea cerc roşu este chiar IONICĂ ajuns la maturitate. El ştie că IONEL, taică-su, a fost un afemeiat şi un om căruia-i plăcea viaţa. De aceea el nu se căsătoreşte. N-are de ce. A avut de unde învăţa despre inutilitatea căsătoriei.
Iar totul se repetă. Totul se repetă. Atât la credite cât şi la căsătorii. Cu timpul, desigur, acest comportament se schimbă puţin-câte-puţin.
În încheiere vă cânt:
5 comentarii
Capitanu
09/03/2011 at 18:34Nu am înțeles nimic, dar, acum serios vorbind…vreau să fumez și eu ce ai fumat tu…pare a fi o marfă de calitate superioară :)
Ariel
10/03/2011 at 13:32Asta-i tot ce poţi să zici? :(
Capitanu
10/03/2011 at 15:59Ei, nu pot. Aș putea, dar mi se pare că articolul nu respectă realitatea, ci poate este vorba despre un caz izolat. Orice om născut din părinți normali din pătura mijlocie, nu extrem de bogați, va fi nevoit la un moment din viață să facă un credit. ceea ce spui tu:
“Generaţiile viitoare, ştiind “gustul” unui eşec în materie de împrumuturi bancare, nu mai riscă. Astfel avem un cerc roşu-n valea dintre cei doi munţi. Aceea este familia fără credit bancar.”,
este doar o supoziție care poate cel mult să reprezinte o minoritate în cel mai bun caz, dacă nu o excepție.
Sunt mult prea multe de spus pentru a avea timpul necesar să fac asta acum.
nina
10/03/2011 at 23:35Nu e asa, n-ai dreptate, n-ai credite si nu esti insurat, n-ai de unde sa stii. QED
Ariel
11/03/2011 at 09:06Total de acord. N-am de unde să ştiu. :)