m-am dus sambata in cora ca sa pun rama unui tablou. aleg rama, etc, etc, etc … mi se da o hartie si mi se zice sa revin joi dupa ora 5.
azi e joi. ma duc acolo. ajung la 4.
eu: “buna ziua”
dau hartia.
ea: “am zis dupa 5”
eu: “ah, nu observasem ca ati scris pe hartie ca trebuie sa vin dupa 5… stiam doar de joi.”
(chiar nu stiam ca tre’ sa vin dupa 5)
ea: “stati sa-l sun pe sofer sa vedem daca e in drum sau nu.”
* ce dragut din partea ei, gandesc eu…*
ea: “alo, ce faci ma george? a, pai mi-era dor de tine. da. ah, nu, nu cred. ah, auzi, tu vii azi la cora? nu? dar cine? cum? si ce mai face ala? deci il sun pe cristi? bine. da, da, vorbim. bine, te pup, pa.”
3 secunde a vb despre ce ma interesa pe mine iar restul de 30-45 de secunde doar chestii personale.
cauta apoi numarul lui cristi, soferul ce trebuia sa vina azi la cora.
ea: “cristi? da. uite, tu cand vii aici? la cora, unde? ah, da? deci mai faci ceva… da, bine. okei. pa. da. da ma, da! okei, okei, pa!”
inchide si cu cristi…
ea: “imi pare rau dar veniti va rog dupa 5 ca soferul mai face ceva pana aici.”
parasesc magazinul in liniste, tantindu-mi propria palma de frunte.
Comentează