Dovada că se poate

Ce este un festival al sporturilor?

În copilărie părinții m-au încurajat și chiar m-au susținut să fac sport, masiv!

Deși eram cel mai firav copil din clasă (toate fetele din clasă erau mai înalte ca mine), ei tot m-au încurajat să fac rugby. Care nu-i tocmai un sport de oameni firavi.

În fine, mă feream de placaje și de hăndrălăii care săreau pe mine când aveam mingea. Eram mic și vitezoman și le scăpam printre degete.

Apoi am descoperit baschetul și mi-a plăcut mai mult… căci deși eram mic de înălțime, știam să arunc foarte fain la coș.

Cu fotbalul nu m-am descurcat niciodată, eram prost rău, nu știu de ce… dar adesea ajungeam să stau în poartă. Iar faptul că purtam ochelari de vedere din clasa întâi nu m-a ajutat oricum niciodată în a fi bun la sporturi.

Am învățat de foarte mic să pedalez și să merg pe role.

M-au dat și la karate vreo doi ani.

Și, în caz că nu era îndeajuns, alți doi ani am făcut și volei “de performanță”.

Mult mai târziu am aflat că mama m-a trimis să fac toate aceste sporturi tocmai în speranța că o să mă mai înalț. Și sincer, habar n-am dacă m-a ajutat sau nu cu crescutul în înălțime, dar cu siguranță m-a învățat multe alte lucruri. Printre care, cel mai important, disciplina.

Acum câteva zile am ajuns în Cluj Napoca pentru a participa la Sports Festival – adică festivalul sporturilor.

Există așa ceva? Ei bine, da.

Și ce se face acolo, ce muzică se ascultă, ce burgeri se mănâncă?

Citisem totul despre eveniment, dar tot nu știam să-mi imaginez pe-bune ce-o să fie acolo și cum o să-mi petrec patru zile în cadrul acestui festival …

Am ajuns la concluzia că cel mai ușor mod de a explica Sports Festival în limba română ar fi să spun: Este un UNTOLD al sporturilor. În loc de scene cu muzică și trupe, ai peste 30 de “scene” cu tot atâtea sporturi diferite.

De la șah, la ping pong, la role, biciclete, echitație, caiac, oină, yoga, karate, volei pe nisip, scrimă, giumbușlucuri cu skateboard-ul… cam orice sport ai putea să-ți imaginezi era acolo și era reprezentat de o asociație sau federație a acelui sport. Adică cu oameni care se pricep, fac asta de-o viață etc.

Singurul sport care a lipsit a fost dragul meu bike polo, dar am vorbit și la anul sunt aproape sigur că o să fim acolo cu un teren de bike polo și cu meciuri demonstrative și acces pentru public. Woop-woop! Pentru cei ce nu știu, am povestit aici ce este bike polo.

Ah, da, și am văzut cum arată o minge și o bâtă de oină. Ba chiar am reușit din prima să nimeresc mid-air mingea cu bâta… Apoi am mai încercat de trei ori și n-am reușit. Probabil “norocul începătorului”.

La accesul în festival primeai un “pașaport” care te trecea prin toate stațiile prezente. Lucru care mi s-a părut foarte fain, vedeam copilași alergând peste tot, încercând să aibă pașaportul plin.

Și ce-am mai admirat a fost că fiecare federație sau asociație prezentă venea cu comunitatea sa.

De exemplu, când m-am dat cu caiacul, am fost însoțit de un puști de 13-14 ani, venit cu toată echipa din Satu Mare. Era așa haios că eu muream de frică, iar el îmi zicea că e totul în regulă.

Și-n general, de-a lungul zilelor, am dat constant de voluntari ai festivalului care mi-au sărit în ajutor și pe care i-am maxim apreciat. Cumva, fiecare om implicat la fața locului avea de-a face “cumva” cu un sport anume, cel puțin.

Pe lângă toate aceste “stații sportive”, evident, există și acel aer de festival conturat de toate “tarabele” de la care poți să îți iei câte o clătită gustoasă, un burger vegie sau o cafea rece. De aici și aer de UNTOLD despre care ziceam, căci evenimentul de desfășoară în același loc – la BT Arena și în împrejurimi.

La un moment dat m-am împrietenit și cu cinci puști și am jucat un baschet trei la trei. N-am mai jucat un baschet calumea din liceu, când, precum ziceam, eram cel mai mic de înălțime. Acum eram cel mai mare și mă simțeam aiurea, haha, nu prea săream, doar mă prefăceam că ridic mâinile să pun capac picilor. Oh, I’m old! Haha!

Probabil de departe cel mai fain moment de la Sports Festival a fost meciul “demonstrativ” pe care l-a jucat Simona Halep. Am pus “demonstrativ” între ghilimele căci a fost mai mult un fel de comedie ușoară bazată pe sport.

Nu credeam că-i posibil să râzi atâta prin sport. Sau uitându-te la niște profesioniști cum joacă tenis la caterincă, dar totuși pe bune.

La un moment dat a fost Halep vs Halep – căci a intrat spontan pe teren tatăl Simonei și au jucat un pic unul cu altul.

Apoi a intrat random și Emil Boc.

Pur și simplu show. Cu mult umor și voie bună.

Și m-a fascinat teribil dragostea enormă pe care o poartă mulți oameni pentru Simona… Câți oameni a putut să inspire, wow. Sala era plină, opt mii de oameni, majoritatea veniți de departe, din afara Clujului, doar ca s-o vadă cum joacă, să apuce să o atingă, poate să prindă o poză cu ea.

Simona Halep a devenit un fenomen local, un simbol al sportului, al disciplinei … Și cumva știam, dar parcă a fost altfel să văd cu ochii mei toate acestea.

La final mi-am luat acasă și o amintire de pus pe frigider alături de gașcă: Toma, Anca și Silviu.

Pe lângă tot ce-am povestit până acum, în cadrul festivalului au fost și momente de discuție, Q&A sau meet and greet. Și probabil fotografia de mai jos rezumă cel mai bine talk-ul care mi-a făcut pielea de găină. Banca Transilvania a decis să investească în sport pentru comunitate. Și peste 50% din investițiile în comunitate sunt legate de sport. Asta mi se pare wow. Căci, totodată, pentru mine sportul mereu a însemnat educație. Much respect.

Și mulțumesc Sports Festival și Banca Transilvania pentru invitația de a fi în Cluj Napoca zilele acestea. A fost o onoare și a fost foarte fain. Mi-aș dori să văd conceptul ăsta replicat și crescut. Am văzut așa mulți copii cu parinți veseli încât … nu văd niciun motiv pentru care nu s-ar mai face.

PS: Vedeți aici ce-a scris și Toma.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

Comentează

Vezi alte comentarii:

Comentează