Să spunem că ți-a murit cineva drag.
Urmează înmormântarea. Și acolo, pentru că erai o persoană importantă din viața decedatului, va trebui să spui câteva cuvinte de adio.
Neștiind ce să spui, te vei stresa aiurea. Plus, se știe că cea mai mare frică a oamenilor este aceea de a vorbi în public, pe locul doi fiind frica de moarte.
Seinfeld zice că mai bine mori decât să fii nevoit să vorbești la o înmormântare.
Ce faci în situația asta? Apăi îți iei un consilier de înmormântări.
Îi povestești puțin despre cum era decedatul, despre relația ta cu el și … slujba acestui consilier este să-ți scrie un text numai bun de zis la înmormântarea amicului.
Na’, poftim, un nou job. O nișă neexploatată. Have fun, antreprenorilor!
Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:
2 comentarii
nenea popa
31/01/2013 at 09:37Pai e cam exploatata nisa, cel putin la ortodoxi. Preotul primeste o hartie de la apropiati si face o mica povestioara despre decedat.
Vlad
01/02/2013 at 01:07Eu-s mai din nord-est, zona Neamțului, și n-avem conceptul ăsta de vorbit la înmormântare, doar preotul spune câteva cuvinte pe lângă slujbă și atât (dacă-i mai apropiat, are o mică poveste ce-i drept, dar e scurtă)…
M-au atras, întrun mod macabru, discursurile de la înmormântările din filme, sau priveghiurile irlandezilor din pub-uri, dar mi-e greu să văd că s-ar adopta la noi obiceiuri asemănătoare.