Contrabandă românească spre Londra – #RomanianinUK

N-am putut să dorm azi-noapte. De fapt, nu-mi dau seama dacă am dormit sau nu. Știu că am vrut. Dar nu puteam să-mi iau gândul de la faptul că în 3 ore urma să-mi sune ceasul.

La 4:30 a sunat. M-am ridicat din pat, am oprit alarma, m-am spălat pe dinți și față, am închis bagajul de mână și am luat în mână sacoșa în care aveam câteva haine. Am comandat un Meridian prin aplicație și aia a fost.

M-am gândit că ar fi amuzant să mă prezint la aeroport așa, cu un ghiozdan în spate și cu o pungă de piață în care aveam niște haine.

“N-aveți valiză?”, m-ar fi întrebat cei de la control, din aeroport.

Taxiul m-a dus la adresa pe care mi-a dat-o contactul meu din Londra. Undeva în zona 1 mai. A fost 14 lei. Am dat 16 taximetristului. A fost de treabă, n-a vorbit pe durata cursei.

Ajuns în fața casei am sunat persoana de contact de aici, din București. Mi-a deschis, m-a poftit în casă, mi-a cântărit vizual punga cu haine și mi-a zis că-s cam multe, că n-o să aibă destul loc marfa.

În casă, chiar la intrare, era geanta pe care urma s-o duc peste graniță. Părea mare. Mă tot întrebam dacă nu cumva depășește cele 32 de kg.

În bucătărie un alt domn tot băga bucăți de chestii în pungi. Pungi în pungi în pungi – apoi împachetate bine cu scoci. Mi-a zis domnul: “Mai bine să fie împachetate bine, să nu se verse. Îți dai seama cum ar fi să se verse?”

N-am vrut să-mi imaginez cum ar fi fost să se verse marfa …

După câteva minute ciudate de așteptare în liniște domnii au început să așeze ce pregătiseră în geantă. Dacă eram vameș, chiar și cel mai prost, n-aveam cum să nu observ că în geanta asta ceva era necurat. Dar ce era să mai fac? Să zic că nu mai fac ce-am promis că fac? Să dau înapoi acum? Ar fi fost nasol.

Când toată marfa a fost așezată, 28 de kg din cele 32, mi-au spus să-mi bag punga de haine, dacă pot și cât pot din ea.

Am aruncat haine pe unde am putut prin geantă. Prin diverse colțuri ale ei. Să am ce să port în Londra, cât stau, trei zile.

Greutatea totală a genții: 30.5 kg din maximul de 32 de kg. Pfff… suntem legali! La limită.

Am urcat în mașină cu cei doi și am pornit spre aeroportul Otopeni. Tot drumul n-am făcut decât să-mi imaginez diverse scenarii ce aveau să aibă loc la aerport cu geanta pe care o căram.

Am intrat la plecări, cei doi m-au condus la check-in și “Valiza, pe cântar, te rog.” mi-a zis tipul d-acolo, cerându-mi și biletul și buletinul.

Să nu zică nimic, să nu zică nimic, să nu zică nimic… îmi tot repetam în gând.

“Aveți ceva de declarat, domnule Constantinof?”

“Ăăă, nu, nu cred, ce anume să declar? Cine-s eu să fac declarații?”, am încercat să fac o glumă care n-a avut niciun sens. Ce prost ești, ARIEEEEL!

Mi-a luat valiza fără să mai zică nimic. Pfff… Ce-a fost mai greu a trecut, m-am gândit.

M-am dus apoi la security control, să-mi verifice geanta de mână și trupul. Am pus în două tăvițe cheile de la casă, mobilul, laptopul și ce mai aveam prin geanta mea de curier pe bicicletă. Nu mi-am dat cureaua jos că era genul de curea care nu cred că ar fi piuit.

Având dreaduri până la fund, mi se întâmplă să dau de oameni care mă judecă rapid. Nu de puține ori am fost supra-controlat din cauza părului sau numelui meu…

În fața mea două doamne, una de vreo 50 de ani, alta de vreo 30. Ambele erau pipăite și întrebate în ce direcție călătoresc.

N-aveam nimic de asuns. Toată marfa era în geanta de la cală care fusese luată deja.

Am trecut prin poarta aceea detectoare de metale și n-am piuit. Slavă Domnului, nu mă pune nimeni să mă descalț sau ceva. Ghiozdanul este și el în regulă.

Acum sunt la zona de duty free, beau o cafea făcută la aparat pe care am dat 25 de lei și scriu aceste rânduri.

Bagajul meu conține 28 de kg de mâncare pentru doi studenți români, foști colegi de liceu, și doar câteva kg de haine pentru mine. O mare parte dintre cele 28 de kg sunt sarmale. De contrabandă. Și toată dimineața mi s-a părut că transport cocaină sau ceva.

Urmează trei zile de aventură prin Londra datorită celor de la BlueAir, care au avut curajul să mă trimită să documentez oleacă concertul Subcarpați din Londra (care are loc duminică) și viața de român d-acolo.

Bună dimineața. E 7:07 și avionul pleacă la 8:25.

PS: în zilele ce urmează voi folosit #RomanianinUK pe contul de Instagram și Facebook ca să adun laolaltă informații despre cum îi viața de român acolo.

---