Ultima dată când i-am pregătit Corinei o cină romantică a fost acum aproape un an. Abia ne mutasem împreună și ea venea târziu de la facultate. Aveam totul plănuit deja, cumpărăturile făcute, pusesem pe mine un șorț amuzant … A ieșit totul perfect, mai puțin mâncarea. Gătisem niște calamari cu paste. În fine… detalii. Ea a apreciat, eu m-am distrat …
Zilele trecute MasterCard m-a provocat să pregătesc o cină romantică cu produsele Deluxe de la Lidl – ceea ce a picat la fix pentru că:
1. era cazul s-o surprind pe Corina cu o cină
2. produsele Deluxe din Lidl sunt genul de produse la care Corina mereu se uită, dar prea rar le cumpără (în mare parte pentru că eu nu prea mănânc carne și atunci evită să cumpere chestii doar pentru ea – așa că cina asta îi era adresată tocmai ei, perfect)
3. oricum amândoi suntem fani plății contactless cu MasterCard (am tot scris despre asta aici și aici)
Astfel că uite ce s-a întâmplat sâmbăta asta:
Știam că ea ajunge acasă pe la ora 17:00. Eram 100% sigur de treaba asta.
Pe la ora 15:00 am început să fac curat în sufragerie. Degeaba pregătești o cină romantică dacă setup-ul nu-i corect. Cu câteva zile înainte am cumpărat o față de masă pe care a apucat s-o vadă și să mă întrebe în repetate rânduri: “De ce naiba ai cumpărat o față de masă?!”. Am găsit tot felul de scuze: “Păi vine Crăciunul și noi n-avem față de masă…” … la care ea a răspuns: “O avem pe aia faină de la maică-ta.” … La care eu m-am blocat puțin și apoi i-am răspuns: “Păi dacă o invităm pe mama la masa de Crăciun ți se pare normal să folosim fața de masă de la ea?!” … și așa am făcut-o să tacă și am sperat că am scăpat de suspiciuni.
Pe la 15:30 sufrageria era lună, dar bucătăria era un dezastru. Chiuveta era plină de vase. Îmi lua maxim o oră să pregătesc aperitivele și să gătesc. Dar în ce, dacă n-aveam vase?
Am spălat vasele necesare: două furculițe, două cutite, două farfurii mici, două farfurii mari, o tigaie, bla bla bla.
Apoi i-am dat un SMS ca să mă asigur că planul meu are sens: “Vezi că eu la 16:30 plec în oraș. Mă întorc repede. Tu la cât ajungi până la urmă?” – voiam s-o fac să-mi răspundă, să confirme că rămâne că ajunge acasă la ora 17:00.
Mi-a răspuns atunci: “Unde pleci?!” … căci doar ea ar putea să răspundă la întrebarea mea cu o altă întrebare.
Cu o mână în chiuvetă și cu una pe telefon, i-am răspuns: “Când ajungi?!”, foarte sec.
După vreo 10 minute de liniște, după ce am terminat cu vasele, după ce am început să pregătesc aperitivele și am găsit lumânările ce urma să le pun pe masă … sună telefonul.
Corina: “Vezi că ajung mai repede. Pe la și un sfert sunt acasă.”
Atunci mi-a picat lumea în cap. Mai aveam sub douăzeci de minute să termin tot ce era de pregătit și era imposibil.
M-am dus în sufragerie, am pregătit totul: am stins lumina, am aprins lumânările, am pus niște jazz de pe YouTube în surdină, am așezat sticla de vin pe masă – în fine, am încercat să pregătesc setup-ul ca odată intrată în casă, chiar dacă nu-s 100% gata, măcar să am unde s-o primesc.
Când a intrat pe ușă și m-a văzut în bucătărie a început să râdă: “Ți-am zis că e ceva cu fața aia de masă!”
Eram supărat. Eram așa de supărat… Surpriza nu era gata. S-a oferit să se ducă în cameră, să stea acolo până-s gata. Mai dura maxim 10 minute.
Uite ce și cum am pregătit:
Nu prea știam ce trebuia să fac cu salamul sau șunca de mai jos. Dar știam că trebuie să găsesc o modalitate să le aranjez cumva pe un platou, cum se face la mesele alea mari, în familie. Recunosc, până acum nu am mai făcut un platou de cărnuri.
Cu pateul de lux CHIAR nu știam ce sa fac. Foie gras este genul de delicatesă cu care eu, în general, n-am nicio legătură… dar pe care Corina îl adoră. Am căutat poze pe net să văd cum se servește. Peste tot găseam faptul că s-ar servi “ca atare”.
Mozzarella de bivoliță, din nou, habar n-aveam sub ce formă se servește, dar pe cutie spunea că, de asemenea, se servește “ca atare”. Ambele, însă, trebuiau scoase din frigider cu 20 de minute înainte de servire.
Inițial m-am gândit ca ar fi interesant să folosesc un fund de lemn în loc de farfurie, să arate totul mai rustic oleacă. Arăta cam așa:
Dar apoi mi s-a părut mult prea sec și am încercat să combin carnea cu mozzarella… și a ieșit așa ceva:
Ca fel principal aveam pastele de mai jos, umplute cu brânză și spanac. Aveam emoții pentru că, deși sunt foarte ușor de făcut, sosul cu care urma să le servesc îmi dădea bătăi de cap.
Le-am pus în apă fiartă vreme de 4 minute, așa cum zicea pe cutie…
Și în paralel, într-o tigaie, am pus ciuperci ciopârțite și un cățel de usturoi … acolo urma să fac un sos alb pentru paste.
Am adăugat o cană e smântână peste ciuperci și, din ce-mi amintesc, rețeta spunea să adaug pastele peste sos atunci când sosul fierbe.
Rezultatul final arăta cam așa. Am pus apoi niște busuioc deasupra. Mirosea și arăta excelent în tigaie … dar în farfurii situația s-a schimbat drastic, totul arătând mult mai rău. Dar, sincer, ca gust … era foarte ok. :)
După 20 de minute de cină, onomatopee ce arătau faptul că îi place mâncarea, jazz pe fundal și lumină de lumânare am întrebat-o dacă este pregătită pentru desert… care avea să fie doar pentru ea.
Aveam deja totul pregătit, dura un minut să așez în farfurie așa cum îmi imaginam. Aveam un mousse de ciocolată cu pere și biscuiti și trei batoane de fructe uscate și voiam, cumva, să le “îmbin”. Am adăugat și o lingură de înghețată de caramel (aveam în frigider deja) și … ca un arhitect groaznic ce sunt … iată ce-a ieșit:
Nu știu cât de bine arată, dar desertul a fost, de departe, cel mai delicios. Alături de salamul acela cu piper. Suntem fanii acelui salam cu piper acum.
Provocarea MasterCard și Lidl
Eu sunt fanul plății cu cardul, mai ales contactless. Este super-rapid. Adesea am la mine puțin cash, doar pentru urgențe.
În perioada aceasta, MasterCard a lansat alături de Lidl România un proiect prin care vrea să convingă românii încă o dată de faptul că plata cu cardul ar trebui să fie o normalitate. Mai țineți minte video-ul meu în care povesteam despre asta, nu?
Astfel că până pe 27 decembrie posesorii de carduri MasterCard și Maestro care achiziționează cel puțin un produs din gama Deluxe (produsele cu care am pregătit eu cina de mai sus) disponibile în toate magazinele Lidl din România, întră automat în tragerea la sorți pentru unul dintre următoarele premii: un Audi A6, cinci televizoare smart TV Samsung și 10 telefoane Samsung Galaxy S6 Edge.
Amintesc faptul că plata cu cardurile MasterCard și Maestro are zero comisioane! :)
Rezultatul final?
Deși nu am surprins-o 100% și am făcut totul în super-grabă … creeeed că a ieșit bine. Pastele și sosul alb au fost bune. Desertul a fost perfect. Jazz-ul și lumânările au făcut atmosfera … Iar vinul … am băut și eu două păhărele de vin… iar eu nu beau de obicei. Mi-am amintit de ce nu beau. :)
12 comentarii
ad.rian
08/12/2015 at 12:22Asa se nasc legendele fericirii tineretii pentru toamna vietii. S-a simtit pana aici ca v-ati distrat bine.
Lucian
08/12/2015 at 13:02Salam cu piper?!
Ariel
08/12/2015 at 13:26îi un salam amestecat cu brânzeturi în coajă de piper. eu nu mănânc salam în general. nu mă atrage conceptul salamului. dar l-am gustat pe ăsta și mi s-a părut super bun. :) prima poză stânga.
Dobre Petronel
08/12/2015 at 14:02Merg cumparaturile si cu mastercard de la Payoneer sau trebuie numai d-astea ”locale” ? :))
Ana
08/12/2015 at 14:11Domn’le, hai să-ţi zic cu sosul la paste. În primul rând, la sosul alb de paste se foloseşte smântână lichidă / smântână pentru frişcă, nu smântână acră la pahar. Găseşti la Lidl, e la cutiuţă de 200ml şi arată aşa: http://i2.wp.com/savoriurbane.com/wp-content/uploads/2015/05/Ganache-de-ciocolata-ganas-savori-urbane-2.jpg. Nu-ţi face griji, nu e dulce şi îţi ajunge o cutiuţă pentru 2 porţii de paste.
Apoi, nu-l fierbe mult, după ce a dat primul clocot sosul, pui pastele, după ce le-ai amestecat şi distribuit uniform sosul pe paste e gata. Dacă a început deja să pară prea gros, poţi să subţiezi cu puţină apă fierbinte în care au fiert pastele, dar n-ar trebui să fie cazul. Besides this, îţi recomand busuioc proaspăt şi parmezan, ambele maxim de afrodisiece :P. Busuioc au şi la caserolă şi ghiveci la Lidl, recomand ghiveciul ca să-l foloseşti de mai multe ori şi parmezanul de la Deluxe e ca-n Italia :-)
Ariel
08/12/2015 at 14:14That is one awesome comment! Merci, Ana! Da, am aflat și eu că am folosit smântâna greșită. A râs Corina de mine …
Cât despre parmezanul de la Lidl … it’s the real deal.
Merci, din nou! :)
Ana
08/12/2015 at 14:17Cu plăcere :D
Ioana Radu
09/12/2015 at 08:44Eu folosesc smantana clasica pentru sosul pastelor. Iar atunci cand se strange ca in poza lui Ariel se numeste ca “s-a taiat sosul”. Cel putin asa am invatat eu. Si pentru a-l repara trebuie adaugat un amestec de o jumatate de lingura de faina cu putina apa. Sosul de smantana isi revine imediat :D
Ana
09/12/2015 at 10:59Merge şi asta dpdv tehnic, dar din punct de vedere al gustului nu prea e ce trebuie… Smântâna acră preparată termic dă un iz de pui cu smântână românesc şi e departe de bucătăria italiană.
Ioana Radu
10/12/2015 at 15:14Good to know. O sa incerc si smantana lichida. Thank you!
Claudia Predoană
08/12/2015 at 15:26Hai, mă! Ce drăguți mai sunteți! :D
A fost un deliciu: „Păi dacă o invităm pe mama la masa de Crăciun ți se pare normal să folosim fața de masă de la ea?” :))))
Petra
09/12/2015 at 11:29Felicitari! Esti un baiat de nota 10.