De ce e greu viața?

Îmi place vorba asta: “E greu viața.” – și în ultimul timp mă tot trezesc zicând-o de parcă ar fi ceva citat dintr-un înțelept.

Și nu o zic aiurea, ca un nebun, când n-am ce face. O zic oamenilor în timp ce discut cu ei. Sau, de fapt, îi întrerup zicându-le această vorbă. În mare parte este primul meu răspuns când cineva se plânge despre ceva, orice ar fi acel “ceva”.

Nu e ca și cum eu sunt omul perfect, care nu se plânge. Am momentele mele. Dar poate-i uman să ne plângem celor din jur – e modul nostru de a ne “elibera”.

Dar lăsând plânsul la o parte – de ce e greu viața?

Pe bune – de ce nu este viața ca-n unele filmele hollywoodiene? Casă frumoasă, familie mare, soare fain pe cer mereu…

M-am pus pentru o clipă, imaginar, în locul unui multimiliardar. M-am întrebat, meditând la o narghilea, ce-aș face dacă aș fi multimiliardar, fără cazier, cu familie frumoasă și casă minunată.

Aș sta oare degeaba? Aș fuma un trabuc și aș sorbi toată ziua dintr-un vin? Aș sta în piscina mea câte 3 ore pe zi? Aș organiza orgii? Ce dracului aș face dacă aș putea face orice?

N-am ajuns la nicio concluzie nici atunci când am luat o foaie de hârtie și am început să scriu tot ce mi-aș dori să fac.

În lista mea cu “Ceea ce vreau să fac dacă pot să fac orice” nu apăreau chestii care m-ar fi relaxat. Apăreau chestii care ar fi “salvat lumea”. Și nu pentru că-s eu un om altruist, că nimeni nu-i altruist pur, dă-l în mă-sa!

E greu viața pentru că noi o facem să fie așa. Pentru că altfel viața ar deveni al dracului de plictisitoare.

E ca atunci când termini toate misiunile în GTA (sau cam orice joc video) – poți să faci orice și totul devine în scurt timp plictisitor. Nu mai ai obiective.

Viața e greu ca să nu fie ușoară. Și dacă viața cuiva n-ar fi greu, o va face să fie greu.

Cei mai bogați oameni ai lumii în clipa asta n-au o viață “ușoară”. Și niciodată viața nu o să fie ușoară. Noi, ca oameni, nu cred că vom permite asta. Chiar dacă, acum, dacă ne întrebi, cu toții vrem ca totul să fie “bine și frumos”.

Apropos de asta:

---

– Am o problemă.

Tânărul tocmai venise la doctorul Norman Vincent Peale de pe Fifth Avenue din New York, îl apucase pe aceasta de revere şi îi spusese:

– Domnule doctor, vă rog să mă ajutaţi. Nu pot face faţă problemelor. Sunt prea mari!

– Uite, zise doctorul, trebuie să ţin un discurs. Dacă îmi dai drumul la revere, îţi voi arăta un loc în care există oameni fără probleme.

– Dacă puteţi face asta, spuse tânărul bărbat, aş da orice să merg acolo!

– S-ar putea să nu vrei să ajungi acolo, zise doctorul, după ce vei vedea locul. Este doar la două străzi departare.

Merseră la cimitirul Forest Lawn şi doctorul Peale spuse:

– Uite, sunt 150.000 de oameni aici. Întâmplător, ştiu că nici unul dintre ei nu are nicio problemă.

Sursă.

Și țineți minte: iei bacu’, nu iei bacu’, semințele tot același gust are.

#egreuviața

sursă foto.

---