Definiţia unei zile proaste…

De când am văzut filmul ‘cela cu “Secretul” şi legea atracţiei cred şi înţeleg perfect zilele proaste. Când o zi începe prost, dacă nu faci o schimbare radicală rapidă, ea va continua tot prost… dacă nu chiar mai prost.

Vineri dimineaţă aveam tren spre Braşov. Mi-am pus alarma la 4:30 ca să am o oră de beut cafea, spălat, făcut bagaj etc. De adormit cred că adormisem pe la 3:00. De obicei îmi aud alarma şi mă trezesc… Dar vineri ceva s-a întâmplat şi nu am auzit alarma. La 5:45 trebuia să fiu în gară. La 5:25 mi-a sunat mobilul: “Ariel, ce faci, unde eşti?!” … “Dorm.”

Ziua proastă începuse. Mi-am aruncat 3 tricouri în ghiozdan, am uitat o groază de chestii acasă, m-am spălat rapid pe dinţi şi pe faţă şi am fugit la taxi. De acolo lucrurile au mers prost:

• Taximetristul mergea cu 50 la oră. La plimbare. De parcă cine ia un taxi la gară îl ia de promenadă, nu de viteză…
• Când să îi plătesc taximetristului, a vărsat cafea pe mine – fix pe blugii mei. Singurii blugi pe care-i aveam la mine pentru următoarele 3 zile.
• Colac peste pupăză – am fost nevoit să-i las bacşiş pentru că n-avea să-mi dea rest şi deja era super-târziu!
• Ajuns în gară la Braşov am căzut pe scări. Am rămas lat, pe jos, prima dată în viaţa mea. 3 zile mai tâziu încă mă doare spatele. Dar nu-i grav…
• În căzătură am reuşit să-mi sparg şi chitara pe care o aveam în mână la momentul impactului.
• Cu dureri de spate am ajuns la ceainăria Et Caetera. Am început involuntar să dărâm chestii pe acolo. N-am spart nimic.

Nu ştiu DE CE am păţit toate astea. Nu ştiu ce a avut karma cu mine… Dar am fost pus la încercare.

Spatele e ok, chitara, chiar dacă îi puţin spartă, încă are voce, blugii i-am băgat la spălat … tot răul spre bine.