– Da, ca fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie.
– O sa ma bucur pentru clipele astea, atat de importante, cine stie cand.
– (Zambind) Cand am sarutat prima fata – asta a fost de mult -, n-am simtit nimic, decat un gust de carne. Un gust de mana. Parca sarutasem o mana in plus.
– N-am putut sesiza deosebirea, fiorul.
– Asa se intampla.
– Abia dupa vreo doua zile m-a apucat o fericire. Asa, din senin.
– La urma, mi-am dat seama ca din cauza sarutului ala.
Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:
1 comentariu
Luminiţa
12/03/2010 at 01:10Tare drag mi-e Sorescu ăsta. Şi tare frumos a mai scris. Şi tare mai are dreptate cu fericirea asta. :)