Mi se pare uimitor că noi, cei care avem electricitate la discreţie, apă rece şi caldă la robinet oricând, căldură, internet, televizoare, telefoane mobile, microunde şi altele suntem atât de diferiţi de cei ce… nu au niciuna dintre aceste lucruri. Problemele noastre de zi cu zi sunt total diferite.
Mi-am dat seama că stând în oraş, aici, acasă, am cam uitat de conceptul de “foame” sau “sete” sau “durere” sau “oboseală”. Spunem “mi-e sete” când avem chef să bem ceva… sau “sunt obosit” când am dormit doar 4 ore cu o noapte înainte… sau “mă dor picioarele” când am mers o oră jumătate prin Metro sau Carrefour!
Când am plecat pe biciclete spre Vama Veche mi-am dat seama că noi în oraş nu prea mai suntem oameni. Sau, culmea, poate suntem de fapt mai oameni ca niciodată. Instinctele noastre s-au dus dracului. O foarte mare parte din noi n-am simţit niciodată cu adevărat “foamea” şi “setea”. În oraş totul e frumos, totul e la dispoziţia noastră.
Eram pe nişte dealuri de prin Dobrogea (în excursia spre Vama Veche). Pedalam deja de aproape 16 ore fără oprire. Mi-era frig căci se întunecase. Gura mi-era uscată şi maţele ghiorţăiau. Picioarele şi fundul mă dureau de câteva ore bune deja. Atunci m-am simţit scos complet din zona de confort. Atunci m-am simţit vulnerabil. Atunci m-am simţit … om?
Nu-mi mai fusese aşa foame… DE MULT! Sau poate… niciodată. Nu mă mai duruse fundul niciodată atât de tare. Şi cu siguranţă nu mai fusesem niciodată în viaţa mea atât de extenuat!
În fine.
Nişte oameni de prin Africa Filipine au avut o idee bună. Atât de bună că au generat amintirile şi textul de mai sus.
Uite un video:
Comentează