Poveste scurtă (Alex, sper că nu te superi!) – acum câteva zile am avut o discuție cu Alex despre curierat pe bicicletă. El voia să livrăm mâncare… Iar eu i-am spus că la ce prețuri practicăm, de banii unei livrări poți mânca la un restaurant decent un fel principal … :)
Și atunci discuția s-a dus în direcția mea favorită: cum și cât plătim curierii?
Eu voiam să-i plătesc per cursă căci așa e cel mai bine din punctul meu de vedere. El voia să le dea un tarif fix, pe oră. Tariful acela fix, pe oră, nu sună neapărat rău – dat asta înseamnă că faci X bani fie că ai o livrare, fie că ai 3 livrări în ora aia…
Și atunci întrebarea mea a fost: Alex, dar tu preferi să stai degeaba pe X bani sau să faci 3 livrări pe aceeași X bani? Ceea ce vreau să subliniez este că X bani pe oră motivează curierul nu să livreze, ci să se eschiveze și să vrea ca timpul să treacă mai repede – ceea ce nu ne avantajează deloc… nici pe noi doi, nici pe el, nici pe client.
Și Alex atunci mi-a sus: Da… dar bacșiș-ul…
Apoi Alex mi-a zis că există industrii întregi în care oamenii se bazează pe bacșiș și că curieratul (de mâncare, cel puțin) ar fi una dintre ele. Nimic greșit până aici… dar… de ce? De ce este mai ok să plătim prost niște oameni știind că oricum își vor lua niște bani în plus, dacă au noroc, de la clientul final?
Azi am vorbit cu niște livratori pe mașină. Salariu de 700 de lei pe lună, bacșiș de 80 de lei pe zi de lucru, în medie. Lucrau 15 zile pe lună, nu 30, pentru salariul acela… Și erau fericiți.
Dar din nou … eu chiar nu înțeleg de ce ne bazăm pe bacșiș. În 2011 făceam un sondaj (încă activ sondajul) pe tema asta.
Ah, desigur, știu răspunsul … e mai mult o întrebare retorică. Sau, altfel zis, de ce permitem chestia asta?!
Uite un video bun:
4 comentarii
Florin+(We+Bike)
28/01/2015 at 01:41eu cred ca din prostie, dar poate e doar parerea mea.
am avut niste experiente …. si pro (am fost la un moment dat si chelner/ospatar) si contra (mai ales cand vine vorba de taximetristi).
si ca sa adaug in plus fata de commentul de pe facebook :D am avut muuulte discutii despre curierii pe biciclete si cum sunt platiti cu multi dintre corporatisti. E foarte complicat pentru unii sa vada care-s avantajele curieratului pe bicicleta (asa cum face Tribul) fata de curieratul clasic.
. . . si inca mai port discutiile astea destul de regulat.
doru+ungureanu
28/01/2015 at 06:46Nu cred ca trebuie sa se bazeze nimeni pe bacsis. Nici patronul, nici angajatul. Bacsisul n-ar trebui interzis totusi, pentru ca e o forma frumoasa de multumire atunci cand ti-a placut cum ai fost tratat. Inainte lasam ceva bacsis aproape la orice cumparam. In ultima vreme mi-am schimbat aceasta mentalitate. De exemplu curierilor le mai dau bacsis doar daca vin pana la usa, asa cum mi se pare normal, cu sau fara bacsis. 90 % dintre ei nu mai vin la usa clientului, asa cum se intampla la inceputuri. Cred ca nu mai e mult si o sa vedem si firmele private de curierat tratand coletele cum am vazut ca se intampla la posta romana.
dobre vlad
28/01/2015 at 16:59in primul rand la bacsis nu platesti taxe, ca nu ti-l urmareste nimeni pe hartie.
ca sa-ti dea compania 1000 de lei in plus la salariu = costul e aproape dublu, ca ai taxe, impozite, CAS, sanatate, samd.
Prin urmare curierul care castiga 7mil salariu + 10 mil bacsis costa compania 14 milioane (7 mil salariu + 7 mil bani la stat) – si e motivat sa livreze, face treaba buna. (mai multe livrari = mai multi bani din bacsis)
Pentru ca acel curier sa-si ia 17 milioane din salariu = compania ar plati aproape 34 milioane cu tot cu taxe (deci mai mult decat dublu) si curierul nici nu ar fi asa de motivat sa livreze ca in cazul bacsisului (ca indiferent ca livrezi sau nu – salariul e tot ala).
O solutie intermediara – in care ai salariu fix + comision pe livrare (cat bacsisul sa zicem. si nu mai iei bacsis) – rezolva problema motivarii – dar ca si companie tot platesti mai mult decat dublu datorita taxelor de la stat
So in the end – problema reala sunt taxele la stat si evitarea lor ;)
Dragos
30/01/2015 at 23:03Bacsisul e un rau necesar. Sau un bun neavenit. Depinde de care parte a banilor esti. Cel care ii da sau cel care ii primeste.