Nu-s un om prea fit. Stau muuuuulte ore din zi cocoșat, în fața calculatorului, cu ochii mijiți. Sunt un om foarte “nesănătos”. Mănânc haotic (asta dacă nu uit să mănânc) și numai prostii, uit să beau apă (adesea beau sucuri) și singurul sport pe care-l fac este datul cu bicicleta.
Cu toate astea încă pot să joc un joc de baschet sau fotbal la intensitate mare fără să-mi dau duhul prea repede. În fine, nu se compară cu ce făceam prin clasa a 8-a, atunci când am jucat ultimul joc “serios” de baschet. Dar sunt ok față de alții…
Faza este că am încercat acum un an să mă apuc de alergat. Am vrut să văd cum este. Vai! Mai bine fac exerciții la matematică, chimie și fizică câte două ore pe zi decât să alerg! Și la matematică, chimie și fizică am avut doar “note de trecere”.
Eu dacă alerg puțin după un tramvai și-l prind, ipotetic vorbind – îl prind, păi gâfâi ca ultimul animal vreme de patru stații. Și nu-s supraponderal, am mușchi la picioare, slavă Domnului … Și dacă mă dau cu bicla cât de tare pot eu și cât de mult pot eu, nu gâfâi cât gâfâi după ce alerg după un tramvai…
Pe bune – dacă alerg 1 km (să zicem că reușesc) la final mă ia cu lesin. Dar am reușit să pedalez 300 de km într-o zi și să n-am altceva în afară de o durere de posterior.
În fine, cu textul ăsta urma să anunț că mă duc să alerg 5 km. Sper să nu-mi dau duhul pe acolo. Dacă-mi dau duhul probabil nu voi fi observat de nimeni, căci voi fi decorat cu tot felul de culori – mă duc la The Color Run. Mai sunt înscrieri câteva zile – până pe șapte ale lunii anume.
Evenimentul are loc pe 13 septembrie, la 10 dimineața, pe Kiseleff, și se termină în jurul orei 13:00. O să încerc să alerg făcând poze – căci, de fapt, mai mult mă duc să scot niște poze bune de Instagram decât să alerg. Apropos, să-mi dai un follow aici. Și dă-le și celor de la The Color Run că au și ei cont, hipsterii de ei.
Și dacă deja ești înscris și ne vedem acolo …
Dacă deja ești înscris la cei 5 km și ne vedem acolo, am un “kit cadou” de dat în dar. Conține un tutu de balerin sau balerină, niște jambiere colorate, câteva plicuri de culori și altele. Lasă-mi într-un comentariu codul tău unic de înregistrare (ar trebui să-l ai pe mail) și promite-mi că ne facem un selfie în tutu-uri când ne vedem. Primul venit, primul servit.
PS: Habar n-am cum o să-mi scot culorile din dreaduri. :)
3 comentarii
aquadig
04/09/2014 at 12:55Daca joci un joc de baschet, e ceva!
IQ
04/09/2014 at 14:34sa le transmiti te rog specialistilor marketing ca flyer-ul ala nu comunica nimic in legatura cu ce se intampla la evenimentul asta. Adica am citit pe el doar o locatie si am vazut multe culori. Sincer, ar fi trebuit sa ma deplasez pana pe Kiseleff ca sa vad despre ce e vorba?!
Catalin
09/11/2014 at 12:42Alergator fara voie
Am fost intotdeauna mandru de bicicleta mea portocalie, cu aripi negre, suspensie d-aia la mijloc, iti sarea in ochi. Uneori, cand ma opream putin in parc langa o bancuta se opreau alti biciclisti sa ma intrebe despre ea. Adevarul era insa ca, nu era o bicicleta performanta, ci mai mult o chinezarie, dar arata foarte “profesional”. Evident cunoscatorii isi dadeau seama imediat insa, la naiba, era o bicicleta care isi facea treaba foarte bine. Urmatorul “event” planificat era ca, impreuna cu alti doi prieteni ciclisti, sa mergem pe traseul Bucuresti – Pitesti (evident nu pe autostrada). Am si acum planurile, cu etape, opriri, etc. … cred in planificare pentru maximizarea unui rezultat :)
Cu o saptamana inainte, am mers la mall Sun Plaza. Am parcat “bici” in fata mall-ului, in standul special pentru biciclete acolo unde se mai aflau 3-4 biciclete si am legat-o cu lantul special. Dupa 15 minute cand m-am intors “bici” disparuse. Astfel, printr-o infractiune, si-a schimbat proprietarul.
…
De atunci am o reactie adversa fata de biciclisti. Stiu ca unul dintre ei beneficiaza de bicicleta mea. Am facut ceva sacrificii ca sa o pot cumpara.
…
Miscare insa, trebuie sa fac. O cunostiinta m-a rugat sa o insotesc la un cross unde trebuia sa alerg 3 km. Trei km !?! Nu stiam nici daca am alergat vreodata 1 km. Stiam ca voi termina cursa caci incerc sa evit “Nu pot” (stiti: “nu pot sa alerg atat”, “nu pot sa mananc dimineata”, “nu pot sa suport …x”, etc.). Mai mult am mers, dar intr-un final, simtind ca imi dau duhul, am trecut linia de sosire …
Urmeaza o poveste cu depasirea limitelor, cu basici in talpi, cu dureri de genunchi dar si cu trecerea liniei de sosire la Stafeta de 10,4 km x 4 de la Maratonul International Bucuresti. Povestea este in desfasurare si se indreapta spre maraton (42 km) …