Primul articol pentru Boomlit.com. :)
Când eram mic nu citeam deloc. Desigur că mama mă certa, profesoara de română mă certa, bunicul mă certa, iar Moş Crăciun mereu îmi băga pe gât câte-un roman cu copertă interesantă – poate-poate mă pun şi eu pe citit. Făceam parte din generaţia copilaşilor care nu citesc, dar pierd ore întregi în faţa calculatorului…
N-a fost să fie cu noroc până prin clasa a VII-a când m-am dus singurel în bibliotecă şi am început să privesc (eu nefiind genul care atinge, eu privesc, de la distanţă dacă se poate). Şi privind spre sutele de cărţi am văzut câteva cu coperţi interesante – una era cu mult sânge (dar să nu credeți că-mi amintesc cum se numea), alta avea o copertă plină de sigle (era despre branduri)… Pe acestea le luam şi le răsfoiam. Prindeam, cred eu, gustul cititului.
2 comentarii
Psyяen ϟ
10/01/2011 at 21:18Nu, Ariele, nu eşti singurul ciudat care-şi alege cartea după copertă, ambalaj. M-ai descris cu un procentaj f. ridicat. Însă, sincer să fiu, eram oarecum ruşinat de asta şi mi-am zis să nu-i acord o mare importanţă.
Dani
09/06/2011 at 22:45Exact asa sa intamplat si in cazul meu :)) numai ca mos craciun imi baga pe gat carti cu titluri mari si fara poze sau ceva ce ar putea sa faca cartea interesanta ,Tin minte in clasele primare cum la fiecare sfarsit de an primeam carti de la invatatoare mi se parea cel mai cumplit lucru .Cat despre cartile vechi am aceasi dilema si nu pot intelege anumiti colegi care iubesc cartile vechi cumparand mereu cateva din aticariate