În unul din episoadele mele ziceam că-i bine să zâmbeşti… dar zâmbitul meu îşi face simţită prezenţa uneori când nu trebuie, astfel enervând oamenii rău.
Acum doi ani (Fix doi ani) eram angajat la o firmă de cosmetice. Nenea care se ocupa de siteul acelei firme mă displăcea cumplit! Era un nene mai în vârstă, cu probleme pe care probabil eu nu le pot înţelege la vârsta mea. Mă ura vizibil.
Odată, încercând să-mi explice între 4 ochi ca nu-i place noul site făcut de mine pentru firmă, în timp ce mă certa că nu am pus nu ştiu ce cod, i-am zâmbit.
Şi a ţipat la mine, plin de nervi: “Tu-mi râzi în faţă?!?!?!?!”
Şi îmi amintesc perfect că i-am zis: “Nu.”
Nu râdeam, zâmbeam. Şi zâmbeam pentru că mă aşteptam să găsească toate greşelile posibile în siteul astfel încât să nu-l pună online.
Următoarea discuţie n-a fost între 4 ochi – a fost între 6 ochi … ai mei, ai lui nenea ăsta şi ai lui şefu’. Şeful l-a întrebat de ce a vrut să discutăm cu toţii? De ce e nevoie sa-i pierdem lui timpul? Şi chiar aşa era, de ce să-i pierdem lui timpul cu nişte prostii. Şi domnul acesta care mă displăcea i-a zis că poate aşa, cu şefu’ de faţă, nu o să mai râd ca prostul. Apoi m-a făcut inapt, idiot şi tot aşa.
În tot acest timp eu râdeam. Cu lacrimi.
Anger management, dude!
1 comentariu
Mihai
07/12/2010 at 16:00Bun filmul..si se poate aplica si in viata reala.