Happy Halloween… sau na’, dupa cazuri.
Anii trecuti nu-mi scapa un an fara sa fie acea zi/noapte speciala in care “sarbatoream” Halloween-ul. In ultimii doi ani totusi nu s-a mai intamplat nimic special in noaptea dintre 30 si 31 octombrie.
Acum fix un an stateam acasa si faceam comicuri. Acuma nici macar atat nu mai fac…
Imi amintesc ca acum vreo 3 sau 4 ani ne-am strans seara mai multi prieteni si ne-am infasurat in hartie igienica, ne-am pus masti, ne-am rujat pe post de sange… si alte chestii de genul. Apoi am luat blocurile la rand ca colindatorii si pornind de la etajul zece sunam la toate usile.
Multi nu ne deschideau, se uitau pe vizor si probabil ca se speriau. Sau de fapt injurau? Unii ne deschideau si ne injurau direct.
Imi amintesc totusi de singurul om care ne-a deschis usa si ne-a dat ceva… si nu, nu ne-a dat o palma … Am sunat la usa odata… era o sonerie gen clopot… de biserica. In bloc era liniste, din casa nu se auzea nimic… Mai sunam odata ca ne placea sunetul ala de clopot. Nimic. Cand sa ne intoarcem sa plecam se deschide usa.
Nu, nu ca in filmele alea de groaza… nu incet si scartaind, ci BRUSC… cu un POC tare. Noi toti incremenim. Ne uitam la omul ce ne-a deschis. Nu stiam de fapt daca sa fugim sau sa incepem cu “trick or treat”. Omul avea un defect la ochi, se uita putin mai oblic si arata destul de ciudat – cred ca d’abia il trezisem din somn… La inceput n-a zis nimic, s-a uitat ciudat la noi. Apoi a bagat mana dupa zid si a luat un cos plin cu tot felul de chestii pe care noi nu le mancam… covrigei uscati de 2 saptamani jumate, mandarine deshidratate… Cand in sfarsit a inchis usa am fugit jos pe scari.
Ne era de ajuns.
1 comentariu
Gigly Puff
31/10/2007 at 19:28Trick or treat, smell my feet, gimme somethin’ good to eat! =)) too cool, dude