Azi dimineaţă am fost la Orange Concept Store, la lansarea HTC ChaCha-ului. Înainte să merg m-am uitat pe net la nişte poze cu telefonul. Auzisem numa’ vorbe bune, dar în poze mi se părea că arată groaznic.
Concluzia mea după 2 ore de HTC ChaCha? Pozele alea sunt foarte irelevante. Eu sunt îndrăgostit de noul meu HTC ChaCha pe care-l am în teste o vreme. Dumnezeule, e atât de deştept!
Bun, să revenim.
Deci HTC ChaCha, această minunată invenţie lansată datorită siteului Facebook, s-a lansat azi, 28 iunie, şi-n România în exclusivitate la Orange, care are o ofertă super tare până la 31 august 2011: HTC ChaCha la 49 € (TVA inclus) împreună cu un abonament nou Panteră 20 şi o opţiune “My Smarphone” începând de la 5 euro pe o perioadă de 2 ani.
Şi sfatul imediat pe care vi-l dau: PROFITAŢI DE OFERTĂ!
E primul meu telefon HTC, primul meu telefon Android… şi vă zic, e minunat.
Date tehnice scurte şi, zic eu, interesante (asta aşa, acum, scurt, dar revin într-o săptămână cu un review full):
– foloseşte Android 2.3.3
– are buton special de “Facebook”
– e foaaaaaarte rapid!
– are cameră foto de 5 mp
– tastatura QWERTY seamănă leit cu cea de la BlackBerry (cea mai bună tastatură QWERTY ever!)
– permite sincronizarea contactelor cu Facebook şi Gmail (genial!)
Pe scurt: e cel mai bun instrument pentru a fi perfect activ în social media. Şi eu, repet, sunt îndrăgostit.
Şi da, am un HTC ChaCha de dat ca premiu unuia dintre voi!
Povesteşte-mi (lăsând un comentariu) despre o situaţie neaşteptată în care ai avut nevoie de acces rapid la Facebook. … şi desigur, un HTC ChaCha te-ar fi salvat.
Nu vreau comentarii kilometrice, ci comentarii scrise în limba română, preferabil cât mai amuzante şi bine scrise. Nu-mi pasă dacă-i ficţiune. O poveste scrisă bine o să câştige chiar dacă e ficţiune! :)
Pe 7 iulie aleg cea mai tare poveste Facebook-related. Autorul povestioarei primeşte un HTC ChaCha.
Simplu, nu?
Baftă! Şi revin curând cu review-ul complet. Dar vă jur, merită 100% mobilul ăsta.
221 comentarii
Mihai Baboi
28/06/2011 at 18:20Facea nu mai stiu ce companie un concurs pe Facebook ( nu, nu era de Like-uri ). Ei dadeau o situatie si primii 5 care raspundeau cu o fotografie insotita de un caption fain castigau un premiu.
Am facut poza, am incarcat-o pe Facebook si… am fost al 9-lea. Daca-l aveam pe Cha Cha rupeam concurenta :)
Grigore
28/06/2011 at 18:27Te-ai vandut si tu p-un telefon… halal hipster mai esti!
Ariel
28/06/2011 at 20:12Hater.
Grigore
30/06/2011 at 19:48Pai nu mai bine ma declari castigator ca sa vezi identiatea haterului?
Ariel
30/06/2011 at 20:38Neaaah.
sandman
28/06/2011 at 23:59+1! Fiecare are pretul sau.
Sara
28/06/2011 at 18:28Păi măi Ariel, să îți spun cum a stat treaba la mine. Am mers la SummerJam anul trecut, cu cortul în spate, singură, bazându-mă că odată ajunsă acolo, voi tweetui și da poze pe Facebook, în speranța că aș fi avut șansa să găsesc un laptop cu net (de la organizatori) sau un telefon cu net (șanse mai mari, desigur!) . Trebuia să vină Pyuric, Hilke, Hoinaru, Junky, plus alții care se tot anunțaseră cu Attend la eventul organizat pe Facebook.
Am ajuns în Ploiești, totul ok. Am mers cu tramvai, maxi taxi, per pedes până în pădurea din Păulești (acolo a avut loc evenimentul), plănuind relatarea live a tuturor chestiilor de acolo.
1. Am ajuns acolo, am scos telefonul din buzunar, am vrut să sun oamenii, l-am scăpat pe jos, în apă (plouase și a continuat să plouă în cele 3 zile ale festivalului), am realizat incantații magice ca să meargă. A mers.
2. Nu am reușit să ridic cortul. M-am deprimat.
3. Am alergat pe acolo toată seara și nu am găsit pe nimeni cunoscut. În plus, am descoperit că nu supraviețuiești în pădure doar cu kurtos kolac sau popcorn cu caramel, așa că am pus mâna pe telefon să o sun pe Pyuric, ca să îi spun să îmi aducă ceva de mâncare și o sticlă mare de apă a doua zi.
Neșansa mea a fost că, odată scăpat telefonul în apă, s-a defectat ceva, încât nu mă auzea nimeni. Dammit, dacă aveam un telefon de pe care să pot naviga liniștită pe Facebook, să îi scriu pe wall cuiva că dacă vine la SummerJam, să-mi facă o bocceluță cu diverse, pun pariu că aș fi avut mult mai multe amintiri plăcute de atunci.
Așa, am rămas cu 3 zile de cerșit apă, mâncat doar kurtos kolac și popcorn cu caramel și multe râsete, cu cine s-a nimerit pe acolo.
Gata, mă retrag în colțul meu întunecat, a fost cam jenantă pățania mea.
The end.
Miriam
28/06/2011 at 18:29Cea mai recenta intamplare de genul asta a fost chiar la evenimentul organizat de voi (Femei pe matasari) cand incinsesem cu un tip o discutie despre proiectul meu AFCN. Si, ca sa pot sa ii si arat despre ce e vorba, m-am gandit sa folosesc Nokia-ul meu E71 pentru a intra pe facebook si a-i arata pagina. Insa, soc! Telefonul meu vede doar profiluri de utilizatori, nu si de pagini de fan. Evident, tipul dupa aia a crezut ca l-am mintit doar ca sa par interesanta si a plecat stupefiat. Asa ca, in momentul ala mi-as fi dorit foarte tare sa am un telefon de genul asta
Rosioara Stefan
28/06/2011 at 20:30Nici acest telefon nu vede paginile de Facebook ale firmelor de exemplu.
Ariel
28/06/2011 at 23:03Poftim? Cum să nu le vadă? :) Le văd perfect.
Alex Dima
29/06/2011 at 10:55Le vede şi prin programul de facebook al androidului sau doar pe siteul facebook’ului?
Ariel
30/06/2011 at 13:17Hmmm… Eu am încercat prin browser. Acum am testat şi app-ul de Facebook şi merge şi aici perfect. :-s
Bogdan Anghelina
28/06/2011 at 18:30Povestea e reală:
Am plecat din Sighișoara, orașul unde locuiesc spre București pentru a participa la un concurs, acolo aveam să mă întâlnesc cu mai mulți prieteni cunoscuți doar în online până atunci. Aveam în jur de 16 ani și vreo 400 de lei la mine pentru 2 zile + drum dus – întors.
Drumul a fost infernal iar telefonul meu pe vremea aceea era un LG Cookie (KP 501) și nu aveam nici o opțiune de date iar simpla conectare la internet pentru a trimite un mesaj pe FB sau un tweet și a citi câteva dintre cele adresate mie mă taxa cu câțiva zeci de cenți. Astfel drumul a fost cu atât mai plictisitor atât dus cât și întors.
Odată ajuns în București tipul cu care trebuia să mă întâlnesc nu răspundea la telefon, era practic ghidul meu fiindcă pentru mine era a-2-a oară când mergeam în București. Am intrat pe Twitter și pe Facebook lăsându-i înebunit mesaje însă asta m-a costat în adevăratul sens al cuvântului.
După toată panica prin care am trecut așteptând singur în Gara de Nord până la urmă am dat de tipul de care vă spuneam mai sus.
Am mai coțit-o puțin în cadrul concursului fiindcă toată lumea trimitea mesaje în rețelele sociale și am dorit să fac și eu asta, am și făcut-o însă atunci când am ajuns acasă factura mea arăta un cost de peste 30€ care mi-a adus multe probleme și tare greu mi-a fost să jonglez cu factura încât să nu o vadă mama. Controlam la fiecare oră cutia poștală să văd dacă nu a venit iar o săptămână după evenimentul din București am strâns și ultimul ban pe care îl primeam ca să mă asigur ca-mi pot plăti factura.
PS: Telefonul mi se pare genial, un qewerty cu Android 2.3 și buton pentru Facebook, unealta care nu ar trebui să-i lipsească unui blogger.
razvan
28/06/2011 at 18:32Am participat la Reteaua 2, şi intrbările erau pe Facebook….să vezi alergătură cu ceasul în faţă să ajung la un computer cu net să intru la orele 13 şi 17 fix să prind întrebarea să iau bonusul. Numa’ belele, amânat întalniri, modificări de program…şi tot nu reuşeam să ajung la ore fixe. Da’ cu un ChaCha la purtător eram pe FB din zbor şi aş fi luat bonusul…acum poate mă plimbam cu Fiat500….
Marius Dinca
28/06/2011 at 18:47Nu sunt cel mai mare fan FB, sau un posesor ahtiat de mobile destepte. Dar dupa sesiunea recent incheiata cred ca o sa devin. Aveam examen oral la Politici Economice Europene cu un profesor care scria articole pe teme economice in mai multe publicatii de profil. Si in rarele momente cand venea la curs, profesorul, care era si putin vedeta mass-media, ne indica sa citim inclusiv articolele lui care le posta pe FB. Citisem tot, aveam prezenta 100% si eram bine pregatit. Un coleg de grupa, care venise mai rar si parea si putin speriat … avea in schimb un HTC si naviga pe FB chiar inainte de examen. Eu am luat 9 si el a luat 10 … pentru ca a mentionat de articolul profului postat pe FB cu 30 min inainte de examen.
Andra
28/06/2011 at 18:48Eram la teatru in cadrul unui festival. Se juca Hamlet. Eu eram printre organizatori si m-am asezat mai in spate pentru ca vroiam neaparat sa-i vad pe ce care joaca desi telefonul meu suna incontinuu. Ies dn sala vreo 10 minute si cand ma intorc, imi fac semn din ultimul rand un baiat, invitat si el la festival. Ma asez langa el si dupa cateva minute, in care imi susotea la ureche despre Hamlet si cat de mult ii place lui Hamlet (fiind si el actor) ma intreaba brusc de numele meu de familie. Nu am vrut sa ii zic, nici badge-ul nu l-am lasat sa-l vada. 2 minute dupa aceea (timp in care eu am fost atenta la piesa) ma trezesc cu ecranul telefonului lui – un smartphone foarte smecher, asa – in fata ochlor mei care afisa poza mea de profil de pe Facebook si numele meu. Ma cautase prin listele festivalului, banuiesc eu…
Oricum ingenios tipul si norocul lui ca a avut un telefon pe masura. A! Dupa piesa am iesit cu el la un ceai… :)
Da, stiu, n-a fost o situatie cand aveam eu nevoie de Facebook, asa cum era cerinta, dar cred ca e pe aproape, nu? :))
Andra
28/06/2011 at 18:49Mda, imi cer scuze pentru micile greseli. Am mai mancat ceva litere, dar nu e din vina mea, am probleme cu tastatura. :)
astamicu
28/06/2011 at 18:54Vreau buton de like la comentarii :))
Revin cu o poveste :D
Harry
28/06/2011 at 19:10Asta e unul dintre momentele in care imi urasc telefonul pentru ca am prea mult acces la facebook. Ok, multa bafta doritorilor de htc
Laurentiu Buica
28/06/2011 at 19:23Una bucata situatie neasteptata si intamplata: Acum cateva saptamani mi s-a facut praf cartela telefonului, era vineri, trebuia sa ma intalnesc cu o ruda la ora x in locul y, dar nu aveam cum sa o sun. Mergand prin 3 magazine sa imi pot schimba cartela nici unul nu avea una pe stoc (sa pot ramane cu numarul) am dat mesaj pe facebook persoanei respective ca nu-mi merge telefonul dar ca ne intalnim sigur la ora stabilita la locul stabilit. Bineinteles ca mai apoi a ras de mine cand a aflat dar facebook si netul wifi din zona mi-au salvat intalnirea. Acum cand ma gandesc la asta nu pot decat sa rad in hohote.
phane
28/06/2011 at 19:34Eram cu un prieten din alt oras la bere, la o terasa din piata centrala. In timp ce noi discutam de … chiar nu mai tin minte ce anume, doua fete se opresc pe o banca ceva mai in fata. Mi-a luat cateva minute ca sa-mi dau seama ca una dintre ele era subiectul unui pariu pe care-l facusem cu respectivul prieten, mai precis in cazul in care eu reuseam sa agat fata respectiva, el imi dadea mie 10 cartuse de Dunhill negru. Treaba s-a intamplat la o petrecere, doar ca n-a putut nimeni sa confirme pentru ca era … o petrecere, si majoritatea erau beti morti, inclusiv eu, ea si restul persoanelor care ne cunoscteau si puteau confirma cu siguranta. Nimeni n-a mai pomenit nimic de asta, si totul a fost dat uitarii. Atunci mi-am amintit ca cineva are pe facebook o poza adaugata recent, pe fundalul careia apar eu si fata respectiva sarutandu-ne. Ghionul meu ca el nu mai avea baterie la telefon, iar cat timp ne-am tot contrazis noi, cele doua fete de pe banca plecasera deja, astfel incat nici macar o discutie pe ocolite care sa confirme acest lucru n-am putut avea.
Scuze pentru marimea comentariului, dar a trebuit sa detaliez cat mai mult ca sa se inteleaga cat mai bine. Da, mai am poza.
phane
28/06/2011 at 20:42am uitat sa precizez ca dupa ce mi-am amintit din nou de poza, disparuse de mult de pe facebook din cauza unor comentarii legate de fata unei persoane prezente in ea, iar acel tovaras al meu cu care am facut pariul nu prea are nicio treaba cu facebook-ul sau orice alta retea sociala de genul. de aia n-am putut sa-i arat poza si prin alte mijloce. in orice caz, daca in acel moment aveam un HTC ChaCha, pe langa faptul ca-i aratam poza si ma faceam de tigari, probabil aveam timp sa prindem si cele doua fete inainte sa plece si sa ne facem de o companie placuta pentru ziua respectiva.
CONCURS! organizat de Arielu. Câștigă un HTC ChaCha. | Iliescu Dragos
28/06/2011 at 19:35[…] aici și lasă […]
Razvan G.
28/06/2011 at 19:37Vazusem intr-o noapte o tipa in club, pe care mi se parea ca o stiu din vedere. Dar nu puteam sa-mi amintesc sub nicio forma cum o cheama (prenumele). Imi aminteam totusi o parte din numele ei. Pana am scos telefonul meu cu touch si am reusit , alcoolizat fiind sa o caut pe facebook tipa a disparut din vedere. Sunt sigur ca daca aveam un Cha-Cha cu qwerty si buton dedicat de facebook m-as fi miscat mult mai repede. Poate apucam sa-i dau si mesaj pe facebook ca mai apoi sa ma duc la ea “eh ? ti-a placut commentu meu ? ” :))
Vince
28/06/2011 at 19:49Acum aproape un an gasisem un job prin intermediul Facebook si dupa cateva mesaje private cu “angajatorul”, am fost chemat la un interviu in ziua urmatoare. Jobul era in Bucuresti, iar eu nu stateam aici pe vremea aia. Eram atat de entuziasmat si ma gandeam ca a dat norocul peste mine, era sansa mea sa plec din casa parinteasca si sa ma intretin singur.
Asa ca a doua zi am plecat euforic de acasa, la drum lung, cu gandul ca norocul imi va surade.
Pacat ca am uitat sa-mi notez datele de contact ale angajatorului pe care mi le lasase in mesaje private pe Facebook. Asa ca, odata ajuns in Bucuresti, habar nu aveam incotro sa o apuc, nestiind adresa. :D
Pe vremea aia nu aveam nici macar un telefon cu wireless, nu mai zic cat de bun ar fi fost un Cha Cha :)
PS: pana la urma am obtinut jobul ;)
sorin neagu
28/06/2011 at 20:03imi urasc androidul doar cu touchscreen, si n-o spun de dragul concursului :)) mi-am luat htc pentru ca voiam android.. am renuntat la un blackberry pentru el
doar cu cha cha cha (cum ii zic eu) mai am sanse la android :) ca la cei 2m ai mei nu-s destul de finut pentru touchscreen.. imi trebuiesc butoane mie
butonul de FB ar fi perfect pentru mine.. stii ce repede as da pe FB stirea ca am castigat telefonul la tine pe blog?!
pfff.. :))
allia
28/06/2011 at 20:05Trebuia sa sun urgent pe cineva (A) observasem ca are numarul de telefon postat pe FB, dar nu aveam acces la FB de pe telefon asa ca am sunat pe altcineva (B) prieten comun ca se uite pe FB sa-mi dea numarul lui A. Cu ChaCha as fi rezolvat mai rapid si mai ieftin si nu l-as mai fi deranjat pe B :)
Rosioara Stefan
28/06/2011 at 20:37Acum jumatate de an trebuia sa ma intalnesc cu o fata intr-un mall. Telefonul acesteia era pe silent si locuia langa acel mall. Dupa 16 apeluri am fost intr-un Orange Shop de unde am intrat dupa un telefon pe Facebook si i-am scris un mesaj. Daca aveam un telefon cu Facebook ma intalneam mult mai repede cu fata.
ielena
28/06/2011 at 21:16Era intr-una din zile cand ma intorceam acasa in Republica Moldova din Romania. Ajunsesem foarte dimineata si trebuia sa ma intalneasca deoarece aveam ditamai geamantanul. nu aveam nici nr ei caci si-l schimbase, id de mes nu avea…singura modalitate prin care tineam legatura cand eram in tari diferite era facebook-ul. Cautasem in tot autocarul un tel pe care sa pot intra pe facebook sa-i las mesaj pentru ca stiam ca e pe facebook deoarece sta non-stop. Da.. mi-ar fi prins bine atunci un tel HTC, nu ca acum nu mi-ar prinde bine, chiar imi doresc unul sa pot sa accesez mai des facebook-ul, nu numai pe laptop.
ielena
28/06/2011 at 21:17trebuia sa ma intalneasca o prietena* am uitat sa o mentionez :D
Bogdan
28/06/2011 at 21:36Citind comentariile de pana acum, pot sa zic ca Facebook este dispensabil. Alegem sa stam pe Facebook pentru ca e placut, pentru ca iti intalnesti vechii prieteni/colegi, pentru ca ne place sa ne laudam cu ultimul succes si sa fim consolati in caz contrar, pentru ca ne place sa aflam ultimele “stiri” despre persoanele cunoscute, pentru a ne sustine brand-ul preferat si pentru ca primim mesaje de “La multi ani!” de la o groaza de oameni care, daca nu ar exista Facebook-ul, nu ar stii ca este ziua ta. Facebook-ul ne face sa ne simtim mai bine despre noi. Facebook-ul nu este facut pentru situatii neasteptate, ci pentru savurare.
Bogdan
28/06/2011 at 21:54Cadru:
Ieșire în oraș, vreo 10 prieteni cu prieteni de-ai lor, de-ai mei, de-ai tuturor. Toată lumea (vreo 20 de persoane) la o masă cât jumate de bar. O tipă pe care știam că o am pe facebook, ea știa că mă are pe facebook, la 2 persoane de mine.
Story:
Tipa frumușică, eu fără jenă. Râdem, glumim, hahaha, hihihi, pisi ce mai faci, pisi ce bei că facem rost, mai ia o țigară, poate vrei niște alune, glumițe de agățat prin baruri. Lângă ea un tip, sistem matahală-momâie. Eu din ce în ce mai aprins în discuții, ea cu zâmbete, chicoteli, socoteli. Ea cu smartphone, eu cu râșniță. Eu cu numărul ei de telefon, ea fără al meu. Se tasta în zori, eu mă uitam la bec. Merg la baie, ies din baie, afară, matahala-momâie, cu ochii pe mine, vene umflate în gât, ochi împrăștiați. „Bă, vezi cum te comporți că aia-i prietena mea. S-a înțeles?” Eu cu ochii în pământ, nervos că nu mi s-a spus. Ăsta intră la baie, eu merg rachetă la ea. „Auzi pisi, da mie de ce nu mi-ai spus că ăla-i prietenul tău?”. „Păi n-aveam numărul tău și cum știam că ești cu blogurile, twitterul, facebookul, alea, alea, ți-am dat un mesaj pe facebook și ți-am spus să o iei mai ușor că ăsta-i pretenu.” Detalii menționate în gura mare, toată lumea sub mese de râs, eu înjurând tehnologia, râșnițele fără acces la net, etc.
Concluzie:
Dacă aveam un telefon cu acces la facebook, pentru dumnezeu nu mă făceam de râs în halu ăla.
Aleka Sarah
28/06/2011 at 22:01Cel mai mult am avut nevoie de Facebook intr-o zi de decembrie cand ma plimbam prin mall si m-a sunat o prietena sa-mi zica printre rasete o veste: imi daduse un ditamai comentariul + compliment un prof de-al nostru. Unde? Pe Facebook, la o poza de profil. Cum nu aveam smartphone sau internet atunci, am zis ca mor pana ajung acasa sa vad commentul. Asa ca m-am dus intr-un Orange sau Vodafone (nu mai stiu ce era) si le-am explicat situatia; si zic de adevarata situatie. Oamenii au ras un pic dar m-au lasat la ei pe un laptop, uitandu-se si ei curiosi. Si totusi, tot am murit si eu…. de ras. :)
Cine e la FCRP (SNSPA) probabil deja stie despre ce e vorba, pentru ca povestea asta a ajuns in toata facultatea, inclusiv printre profi. La fiecare FCRP party ma trezeam cu cineva care ma intreba “tu esti tipa aia…?”.
Poftim si linkul cu poza si comentariul profului (S. Fitzek): http://www.facebook.com/photo.php?fbid=208091473840&set=a.465626578840.247624.837658840&type=1&theater.
Daca nu se vede il pun totusi si aici: “Daca te nasteai in islam, masca aceea iti acoperea intreaga fata, iar ochii lasau in mister pe barbati la fel ca in o mie si una de nopti. Dar asa eternul tau feminin e pe sfert dezgolit, iar o fata frumoasa ca si o buna prajitura este admirata de un intreg popor. ;)”
Valentin
28/06/2011 at 22:29Auzisem bancul cu libelula si de-abia asteptam sa il postez pe FB dar cand am ajuns acasa uitasem bancul si cine mi-l spusese.
Trol
28/06/2011 at 22:31ce tare-i bancul cu libelula :)) BigUp!
sandman
28/06/2011 at 23:57Fiind primul tau Android nu stii ca toate au ” buton special de “Facebook”” si “- permite sincronizarea contactelor cu Facebook şi Gmail (genial!)” Sorry for you.
Ariel
29/06/2011 at 10:43Arată-mi cum toate au buton de Facebook.
Mihai Baboi
29/06/2011 at 10:46@sandman Au toate sincronizare de contacte, dar buton de Facebook? Eu zic sa nu te dai cocos ca n-ai citit cu atentie. Buton de facebook nu inseamna o aplicatie in meniu si un buton fizic. Chiar este primul Android care are asa ceva (daca nu cumva primul telefon).
Castiga un telefon mobil HTC ChaCha | Concursuri Online
29/06/2011 at 07:28[…] 7 iulie aleg cea mai tare poveste Facebook-related. Autorul povestioarei primeşte un HTC ChaCha.Participa acum la acest concurs !Castiga un laptop Sony Vaio, o tableta Samung Galaxy Tab, 2 telefoane HTC […]
Ionita Alexandru
29/06/2011 at 07:47Eram la munca,si o colega omniprezenta pe facebook a venit razand la mine si mi-a reprosat: “De ce stai pe facebook si nu muncesti?” Aparent postasem ceva pe wall in urma cu o ora,in conditiile in care nu intrasem pe fb de o zi :)))) so,i needed access that badly
Raileanu Elena-Georgiana
29/06/2011 at 08:15Cea mai amuzanta situatie in care am avut nevoie de un telefon care sa ma poarte pe facebook cu viteza luminii a fost intr’o seara cand prietenul (de pe atunci) cica avea treaba si nu putea iesi cu mine in oras si m’am hotarat sa ies cu prietenii fara sa ii zic .
Marea mea surpriza a fost ca pe la 22-23 telefonul meu suna de mama mama iar eu nu stiam ce sa fac….intr’un final i’am dat ocupat ca mai tarziu sa ii dau mesaj si sa ii spun ca sunt in cada, fac baie si nu am cum raspunde la telefon(greseala fatala, cum sa fac baie si sa pot da mesaje…mainile trebuiau sa fie ude).
Nu va spune ca am inceput sa primesc mesaje sa intru pe net…la care eu nu pot ca de abia am intrat in cada…. Si lovitura de gratie primita… Tu nu esti acasa!….atunci mi’a sarit cheful de distractie….m’am urcat intr’un taxi…m’am dus akasa…m’am demachiat…si l’am sunat sa vina sa vada k sunt akasa si de abia am iesit din cada.
Asa am reusit sa stric si cheful de distractie al prietenilor….daca aveam un telefon care sa ma “ajute” cu siguranta intram pe facebook si ii demonstram ca sunt acasa….eventual intram si pe yahoo messenger si’mi puneam un status de genul ” Nani.Noapte buna! “.
Una
30/06/2011 at 16:18Pacat ca atunci cand intri de pe mobil pe net isi da si un prost seama ca stai online de pe mobil si nu de pe calculator! :))
Madalina
29/06/2011 at 08:28In data de 19.12.2010 am plecat in Germania pentru a petrece sarbatorile de iarna cu iubitul meu. Pripetiile s-au tinut lant si au inceput cu intarzierea autocarului cu care trebuia sa plec din Arad, acesta avand o intarziere de 8 ore…ger, zapada…eu in adidasi …:))( ca doar sa stau comod in autocar !!) . Imi aduc aminte si acum gerul din acea zi…dar nu mai conta nimic, nici chiar o banala raceala ca doar aveam sa fim impreuna de sarbatori. Cu chiu cu vai, am ajuns in Germania , eu prima data plecata din tara…, acolo ger mai mare, zapada si mai si..autocarul m-a lasat intr-o gara si am pierdut doua trenuri :)). Spre seara am ajuns si eu in Alsfeld, eram inghetata insa nu reuseam sa dau de prietenul meu sa vina inaintea mea…telefonul nu avea semnal…Imi aduc aminte cum zicea o tanti la telefon “Gutten Tag ” , atunci cred ca fost prima data in care chiar mi-am dorit sa am un smartphone de pe care sa pot accesa Facebook-ul caci stiam ca il gasesc pe chat. Dar nu l-am avut…si am stat…vreo 5 ore…in fata garii in Alsfeld…in ger…in zapada…
costandache stefan cezar
29/06/2011 at 09:03pai…am intalnire cu o fata , pt prima data , agatata chiar pe facebook ,bine am mai vorbit ba la telefon ba pe mess , in fine , si cum ma duc eu spre intlanire mi-am schimbat telefonul in ziua aia si nu mai aveam nr ei , ce sa fac sa mai dau de ea , intru pe facebook de pe telefon ca acolo e online tot timpul si sigur dau de ea si asa o fost si am avut parte de o intalnire frumoasa ca am dat de ea pana la urma cu ajutorului facebook-ului ! :)
cell_vmc
29/06/2011 at 09:41Pe acest smartphone intru instant pe reteaua de socializare fiindca are buton dedicat…adica nu mai pierd vremea sa ma conectez prea mult aceasta scutindu_ma de fapt sa mai consum trafic inutil.Cred ca tocmai acest buton inovator este cheia succesului ptr. Cha_Cha…bla_bla_bla:)
Dragos Ciobanu
29/06/2011 at 10:38Salut.
O situatie cand as avea nevoie de acces imediat la facebook ar fi cand un prieten m-ar tagui intr-o poza de la o petrecere si trebuie “neaparat” sa imi sterg numele din acea poza.
Cristina Kiki
29/06/2011 at 10:46Locatie: Mamaia
Cand?: 1 mai 2010
Dupa multe insistente din partea prietenului meu, am hotarat ca pe data de 1 mai sa mergem la mare. Nu eram eu prea entuziasmata,il cunosteam de putin timp si nu mi inspira prea multa incredere… plus ca urma sa mergem la cabana,casa de vara a unui prieten de-al lui pe nici nu-l cunosteam.
Ziua a decurs ok, ne am bucurat de soare iar cand seara s-a lasat, ne am zbenguit pe plaja. In jurul orei 4 ne-am intors la cabana, intru in una din toaletele de la etaj timp in care cativa dintre ei mergeau la culcare iar ceilalti continuau distractia cu muzica la maxim si alcool pe saturate…
Problema cea mai mare este ca ei au uitat sa PRECIZEZE ca usa toaletei in care am intrat are probleme si o data inchisa, se poate deschide doar pe dinafara cu ceva cleste special.
Asa ca am putut eu sa sun mult si bine, NIMENI NU AUZEA din cauza muzicii,erau destul de alcoolizati, ceilalti dormeau, geamul de la baie era cu gratii, clar nu puteam sa sar, baia era minuscula…incepeam sa ma panichez si sa nu mai am aer….Totul devenea un cosmar in care culmeaaaa EU eram personajul principal.
Imi repetam incontinuu: ‘Nu trebuia sa vii, e o greseala, ce caut eu aici?’
Partea stupida este ca baietii play-au muzica de pe facebook, erau logati si pe messenger si cu siguranta un telefon HTC ChaCha m-ar fi salvat…
Cred ca sunteti curiosi cat am ramas blocata in toaleta…=)))
Ei bine, cand am vazut ca nu am de ales, mi am coborat capacul de la wc, mi am asezat fundicul obosit, caputul pe genunchi siiii….am asteptat vreo 4 ore pana cand cineva a sesizat ca lipsesc :))))…timp in care eu adormisem…
alirin99
29/06/2011 at 10:52Eram la plaja si am fost sunata de organizatorul unui concurs de pe Facebook ca Alexut, baietelul meu, a iesit castigator! Curiozitatea era foarte mare sa vad clasamentul si premiul caci erau 3 puse in joc, telefonul pe care il am nu are acces la Facebook!
O alta imprejurare a fost aceea in care vorbeam cu o prietena despre nunta unei cunostinte comune si noi… ca fetele… eram foarte curioase de rochie si celelalte detalii! Cea cu care vorbeam era pe facebook si-mi povestea insa nu ma multumeau detaliile ei, trebuia sa vad eu!!! Abia am asteptat sa ajung acasa!
Alex Dima
29/06/2011 at 10:59Un telefon cu Android m-ar fi salvat de foarte multe ori, datorită uşurinţei cu care foloseşti facebook-ul.
Era să îmi scadă media la purtare pentru că în timpul orelor lăsam mesaje pe facebook. Diriginta a observat şi a vrut m-a luat la rost, iar eu cu un telefon antic nu am reuşit să şterg mesajele şi astfel s-a iscat un scandal destul de mare. Avea dovada!
Dacă aş fi avut un ChaCha, problema era rezolvată înainte de a începe.
flo
29/06/2011 at 11:29Unn Htc Cha Cha m-ar fi salvat acum in sesiune cand la un examen(la care daca aveai un loc bunicel puteai sa scoti telefonul),auzisem de la altii care puteau intra pe facebook,ca se postasera niste rezolvari de catre cineva care avusese examen ziua trecuta.Asa ca cei care au reusit sa intre pe facebook,au luat.Deci m-ar fi ajutat enorm,pentru ca acum eram si eu in vacanta, nu mai stateam si invatatm pentru restanta.Pace.
Lupu Razvan
29/06/2011 at 11:43Am fost plecat cu treaba in Italia si calea de a comunica , cu prietenii din tara erau cele standard telefoane si mesenger cand aveam acces la un pc.Ar fi fost super sa am un HTC Cha Cha sa fiu pe Facebook tot timpul.
Pitic
29/06/2011 at 14:39Momentul cel mai penibil în care mi-as fi dat „regatul meu pentru un HTC cu acces rapid la Facebook” a fost când am pus un status legat de sex. După câteva ore, când eram în oraș, mi-am dat seama că îl am pe taică-miu la friends :)). Dacă aș fi avut acces la Facebook de pe mobil, n-aș mai fi alergat până acasă să șterg repede, repede :D.
Vreau HTC-ul de ziua mea :D, ca să le mulțumesc RAPID tuturor celor care-mi urează La mulți ani :D
Alex
29/06/2011 at 15:12Daca aveam un HTC Cha Cha mai demult nu mai trebuia sa trec prin stresul de a inchide calculatoru cand auzeam pe cineva mergand pe hol, si puteam sa imi petrec noptile fara panica, in pat, pe facebook.
Cred ca toata lumea a trecut prin perioada aia cand parintii sunt over-protective.
Maria
29/06/2011 at 15:25Vorbeam mai demult cu un tip pe facebook, el fiind din afara bucurestiului, si tot faceam noi planuri sa ne vedem ‘la un cico’.
Si cand sa facem schimb de numere de telefon, soc si groaza.
Pana de curent pe toata strada. El pleca pe la 5 dimineata, si pe drum nu avea acces la internet.
Daca aveam un htc chacha reuseam sa ne vedem. Saracu a crezut ca faceam caterinca proasta cu el
Denisa
29/06/2011 at 15:48O situatie foarte urgenta a fost cand trebuia sa ma intalnesc cu cineva cu care nu aveam nr de tel , nici id , dar imi amintisem de facebook ca acolo sigur este 18/24h, si bineinteles pentru ca nu am avut acces la facebook , am asteptat-o pe respectiva vreo o ora si ceva sa vina si tot nu a venit , daca as fi avut un HTC cu acces rapid la facebook poate nu as mai fi indurat aceasta situatie penibila de altfel.
nistor_amedeo
29/06/2011 at 17:26mai inai sa va salut hay sa va povestesc eram intro padure si vazusem ceva super frumos ma pun si fak o poza si incerc sa o trimit iubitei mele pe facebuk depe telu meu cand in colo ce sa vezi nu aveam semnal ce credeti ca am zisss ….. normal ce am zis mai sus ;fak;un prieten de al meu bun sa oferit sa ma ajute dupa ce sparsesem telu meu mia dat cesa vezi cha cah ul lui am ramas uimit ce putea sa faca am fugit si eu a doua zi sa imi iau unu si nu mai aveau sa va salut
Emil
29/06/2011 at 18:06Am avut nevoie de facebook atunci cand a fost postata o poza cu mine pe site-ul cocalarilor.Poza era destul de penibila, de la o petrecere.Eu eram la munte si daca as fi avut acces la internet as fi putut trimite un mesaj in care sa explic situatia, urmand sa fie stearsa poza respectiva.Bineinteles ca asta s-a intamplat cand am ajuns acasa, dar la momentul acela deja devenisem subiect de gluma in grupul meu de prieteni.
ZAINEA MIHAELA
29/06/2011 at 19:36Meseria de asistent medical iti ofera motive de bucurie si suparare, alaturi de pacientul caruia incerci sa-i oferi totul, pentru ca totul sa se sfarseasca cu bine, de ambele parti. Dar cand asisti la nasteri, tatii sunt acei disperati proaspeti parinti ce vor sa-si vada copilul chiar si in poze sau filme, motiv pentru care trimiterea de astfel de evenimente inregistrate direct pe pagina de socializare ii face fericiti atat pe tata, bunici, matusi, unchi, prieteni si colegi. Pentru unii este motivul clar de incepere a sarbatoririi noului nascut cat mai repede cu putinta, peste doar o saptamana se inchide programul de galagie si pelerinaj prelungit.
ZAINEA MARIAN FLORIN
29/06/2011 at 20:26Participarea la un eveniment sportiv, departe de casa, presupune tinerea la curent a parintilor ramasi acasa nu e treaba tocmai usoara. Fa poze, scrie sms-uri, respinge apeluri pe final de meci cand scorul era strans, si te agitai pe margine incercand sa mai dai ceva indicatii copiilor. Acesta este unul dintre putinele momente cand un buton dedicat te scoate din impas, motiv pentru care acest gadget merita pretul corect.
Asa ca recomand tuturor un astfel de telefon.
Monica
29/06/2011 at 20:49Poveste:
Azi e ziua sefului, iar eu am busit-o evident. Sefu’ are pe facebook si astfel aflu ca e ziua lui. Ii scriu repede un LMA pe wall,dar nu-i dau send decat cand in momentul in care pasesc in birou (bineinteles ca pot face asta doar cu ajutorul butonului facebook-acces rapid- al telefonului meu HTC CHA CHA. A se nota ca m-a chemat(printr-un strigat). Sefu’ are telefon cu android+aplicatie ce il instiinteaza imediat ca a primit un mesaj pe facebook. Sefu’ nu stia ca are data nasterii trecuta si cum sefu’ uneori e capcaun, toti ceilalti colegi s-au ferit in a-i zice LMA pe facebook, sa nu cumva sa-l supere ca nu ii ureaza live. Asadar..intru in birou, ma asez cuminte pe scaunel cu inima cat un purice, iar pentru cateva secunde ma imaginez in aceeasi postura, insa de data asta ca sa sustin un interviu pentru un nou loc de munca..imaginatia mea este brusc intrerupta de un zambet musatit al sefului. Prind repede de-un picior comicul de situatie si ii zic si live sefului: la multi ani, sefu! La care el imi spune: ca sa uit de gafa ta, vezi cum imi organizezi o petrecere cu voi toti de la birou. Raspunsul meu? Bineinteles sefu’ se rezolva in 5 min, facem event pe facebook! :)
Asta e povestea mea..acum daca voi castiga vom discuta despre o situatie reala si nicidecum fiction :P
Cum sa castigi un HTC Cha Cha, proaspat lansat la Orange? | Monica's Blog
29/06/2011 at 21:14[…] Alexandru Negrea cat si Ariel Constantinof s-au gandit sa il ofere ca si premiu, in schimbul unei povesti/situatii reale in care ai fi avut […]
Iliescu Dragoș
29/06/2011 at 21:36Vara trecută, când am fost în vacanță în Grecia, vine la mine un tip îmbrăcat la costum. Un costum alb, impecabil, și acum îmi amintesc. Îmi întinde mâna și îmi zice carismatic: „Agallia Carlyn.”. I-am răspuns și eu prin același gest, zicând, nesigur pe mine, „Iliescu Dragoș. How can I help you?”. Răspunsul a fost total neașteptat: „I’m the one that’s going to help you, because today, my friend, is the luckiest day of your life.”.
La început n-am crezut, mi-am zis că face mișto de mine, dar părea foarte serios. Probabil că mi-a citit nedumerirea de pe față, dat fiind că a continuat: „If within the next 5 minutes you’ll tell me where do I come from, I’m going to give a 500.000 euros yacht.”. Pentru câteva secunde am rămas plat, dar m-am gândit că n-am ce pierde. Am scos rabla mea de C3, și dă-i și caută, mai întâi, semnal wireless. Când în sfârșit prinsesem net, l-am căutat pe Facebook. Dar să vezi f*taiul lumii până am intrat pe Facebook, că-mi tremurau mâinile, nu mai nimeream să scriu „www.facebook.com”. Dup-aia dă-i și bâjbâie-i numele, căci habar n-aveam cum se scrie. După ce, în sfârșit, i-am zis că provine dintr-un mic orășel numit „Florina”, el mi-a răspuns: „Congrats! You did it! You just won a 500.000 euros yacht.”, după care a scos niște hârtii pe care, evident, le-am citit superficial. Chiar câștigasem un yacht de 500.000 de euro! Eram la o semnătură distanță. Dar, să vezi, că n-aveam pix. Mă învârt puțin până fac rost de pix, bă și când am pus pixul pe hârtie, o reacție instantanee s-a declanșat, ca și cum aș fi apăsat un buton: am simțit niște lovituri în coaste și niște zdruncinături. Când, de-o dată, îl aud pe tata: „Hai, Dragoș, că e șapte jumate, trebuie să mergi la școală.”.
Acum stau eu și mă gândesc: dacă aveam acest ChaCha, intram mai repede în Facebook și aveam timp să și semnez respectivul contract. Să-mi bag piciorul!
Cristina Kiki
30/06/2011 at 12:07hahahhhh…fooarteee tareeee
suciu anca
29/06/2011 at 21:47am fost la o nunta cu prietenele si am facut ffff multe poze,urmate de un pariu,cine posteaza prima pozele pe facebook…miza era un baiat misto,pe care toate il doream dar…el era premiul
normal ca nu am castigat eu periul pt ca nu am avut ChaCha
Abraham Marian
29/06/2011 at 22:37Aveam 10 locuri rezervate la Cinema la un film la care vroiam sa merg neaparat. Dar nu aveam cu cine. Asa ca am postat pe Facebook cine vrea sa vina. In cateva ore am gasit cu cine sa merg la film :D.
Rus Cristian
29/06/2011 at 23:50Eram intr-o miniexcursie la Straja cu vreo 6 prieteni din gasca noastra. Doi dintre ei ( iubit si iubita ) erau foarte certati, ea fiind foarte ranchiunoasa s-a suparat foarte tare pe el pentru ca nu lasa lucrurile dupa cum le vroia ea. Cum-necum prin puterea de convingere feminina a reusit sa-l aduca in pat din nou pentru o ultima noapte de amor. Chiar mai mult a reusit sa-l convinga sa se lege cu catusi de pat. Dupa care l-a invelit in multa hartie igienica si a aruncat ciocolata pe el. Eu m-am intors mai repede de pe partie ca sa-mi iau niste bani. Stiind ca sunt ei in camera si ca sunt certati intru sa vad daca nu vin si ei pe partie. Cand intru si vad imaginea spectaculoasa direct iau telefonul sa fac poza. Daca aveam smartphone as fi urcat imediat imaginea pe facebok sa rada si restul de prieteni care or ramas acasa. Asa pana am plecat de la Straja colegul e reusit sa puna mana pe telefon si sa stearga poza.