• Prima pagină
  • Despre mine
  • Abonează-te
  • Contact

Ariel Constantinof Blog

Atitudinea reprezintă o putere secretă, care funcţionează 24 de ore pe zi, spre binele sau răul cuiva.

Bălării

Ma enerveaza oamenii agitati

08.Oct.2009 635 vizualizări 0 comentarii

Ce dracu se agita unii atat de mult degeaba? Ma streseaza si respectiv enerveaza. Calm down already!


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

Frate, vreau apa calda!

Facultatea de management

Vorbind de cultivati si inteligenti…

Vezi alte comentarii:

Despre mine

Despre mine
biciclist, blogger, om fericit

Mă numesc Ariel Constantinof, am 29 de ani și de curând am lansat Weirdo, un brand de haine... cred că putem să-i zicem așa. Citește mai multe despre mine (și cu ce mă ocupam prin trecut) aici.

VINYLLAMINI

Ideea VINYLLAMINI este să învăț cât mai multe de la oamenii pe care îi admir într-un dialog neîntrerupt de 20 de minute. Totul este filmat one-shot și nimic nu se taie la montaj.


Silviu Pașca

Irina Margareta Nistor

Sergiu Floroaia

PARALEL

PARALEL e despre bucuria de a călători de unul singur, despre plăcerea de a descoperi alte culturi și despre curiozitatea de a experimenta obiceiurile locale, oferind informații mai puțin accesibile turiștilor.


Ep. 1 – Gibraltar


Ep. 2 – Veneția


Fenomenul “Aqua Alta” în Veneția


Ep. 3 – Istanbul


Între două continente


Ep. 4 – Barcelona

Trei Idei

Ultimele articole

  • Tu ai rude plecate din țară?

    11/12/2020
  • Ești rasist?

    19/10/2020
  • Cât de des minți?

    08/10/2020
  • Pace-n Orientul Mijlociu

    14/09/2020
  • Cum mi-a schimbat internetul viața

    31/07/2020

Cele mai citite

  • Ce pică la română la BAC anul ăsta? - 98,442 vizualizări
  • Vreau să fiu clientul vostru, dacă-mi permiteți… Scrisoare deschisă către Vodafone. Și Orange. - 91,463 vizualizări
  • Experiment pe Facebook: vă rog să-i dați SMS mamei - 58,211 vizualizări
  • Despre cum era să mă omoare un gândac de bucătărie care nu se afla tocmai în bucătărie… - 55,105 vizualizări
  • Am luat amendă 420 RON pentru că mergeam cu bicicleta pe carosabil - 46,802 vizualizări
  • Film superb despre Bucureștiul din 1980 - 43,992 vizualizări
  • Despre un om care ar trebui să fie-n pușcărie și ce-a făcut el, cronologic. - 43,536 vizualizări
  • Ce este și cum funcționează Instagram? - 37,440 vizualizări
  • M-am judecat cu Jandarmeria Română - 35,793 vizualizări
  • România mă omoară. Sau cel puțin încearcă, constant… - 32,892 vizualizări

Categorii

Scriu de mult

Urmărește-mă pe Instagram.

“If you build the guts to do something, anything “If you build the guts to do something, anything, then you better save enough to face the consequences.” • Criss Jami

Truth is i’ve never considered i had to build guts to DO the stuff i’ve done. 

But i’ve heard it from people around me - they told me I got the BALLS to do this and that. 

Looking back, it was never balls or guts, usually something else drove me so hard into DOING the stuff i’ve done. 

I simply never really thought of the potential NEGATIVE consequences. But always about the POSTIVE outcomes.

And then again, looking back, there were always postive effects of DOING, but also negative side-effects (or consequences). 

Today i’m shittin’ ma’pants a little. Cuz i’m about to DO something that i really and deeply feel like doing ... but a good friend of mine told me he would not have the balls to do it. 

And i know thats a good sign. And probably now, more than ever, i do finally also think beforehand of the CONSEQUENCES. 

And i feel that i can handle anything that might go south. 

And that... makes me feel freakin amazin’. While still shittin’ ma’ pants. Cuz life is a mix of stuff you constantly feel, whether you acknowledge that or not. 

💪 Powa’
I keep on forgetting I’m just a plant 🌱 with I keep on forgetting I’m just a plant 🌱 with a brain 🧠 and that everything that I really need is just some sun ☀️ and water 💦 - The sun woke me up today and I instantly took a selfie to remember the feeling I had. Next thing I saw, my Zyra 🐈 was mesmerized by the sun too. She must be a plant too. 🌱 🌱... so then when I took a shower 🚿 i showered myself with extra-self-love cuz why the fuck not. So: sun, water, love, pay it forward, win in life. ❤️
Cafea, pisica si plimbari pe biclã. La mine asa s Cafea, pisica si plimbari pe biclã. La mine asa suna 2021 momentan, deci la mulț’an!
Când aveam vreo 11-12 ani, am aflat de la maică- Când aveam vreo 11-12 ani, am aflat de la maică-mea că "ne mai face o surioară". 

Zic "ne mai" pentru că atâta timp fusesem doar eu și @irisconstantinof , cu 3 ani diferență între noi - era cumva de neimaginat că mai apare cineva. 

În poza de mai jos era majoratul meu - 2009. 

Aveam baby-dreads, precum se poate observa. 

La un moment dat m-au vizitat în toată nebunia aia de majorat și părinții cu @edenn.n29 (pe care o am în brațe-n poza asta). 

Azi, Eden, TU faci 18 ani și mi se pare că ești atât de lucidă și deșteaptă, în comparație cu cum eram eu la 18 ani... Te admir!

Ai fost mereu sora aia mai mică, mereu drăguță, de care am vrut să am grijă. 

Îmi amintesc faptul că pe la 12 ani tata ne ducea în fiecare dimineață cu mașina la scoală. Și cugetam atunci, aflând că vei veni și tu pe lume, că pe la 18-19 ani te voi duce eu pe tine cu mașina la școală. 

Era un mic vis de al meu. 

Dar adevărul este că ai făcut școala în spatele casei și n-a fost niciodată nevoie să te duc cu mașina. Pe deasupra, eu m-am îndrăgostit de bicicletă... deci visul pierise. 

Dar na, uite, fix azi, de ziua ta, mi-am luat și eu sala și cu următoarea ocazie cu care ne vedem prin Pandemia asta ... sper să te duc măcar la facultate cu mașina, haha. 

_

PS: You freakin' rock, I totally love your energy, positive vibes, the way you've always got what you wished upon, the way you plan your stuff out, the way you openly speak up your mind - all those traits will help you through your journey, so pwiz don't change. 

"Real life" is just about to start, so keep in mind I'm always gonna be here fo you. Love you, sis! <3
Azi am terminat a 15-a lectie de condus, dupa apro Azi am terminat a 15-a lectie de condus, dupa aproximativ o luna si jumatate, si saptamana viitoare deja dau sala. 

A trecut timpul mai repede decat ma asteptam si, daca acum o luna habar n-aveam sa conduc si ma cacam pe mine la orice schimbare de viteza, azi pot sa spun ca stiu sa conduc si nici frica nu prea-mi mai este. 

Bine-bine, evident ca mai am de exersat, dar de la 0 la unde sunt azi ... asa repede si placut ... woah, se simte tare bine! 

Multumirile merg spre @scoala.drive.safe si, evident, @boerescumihai 🙏 

Ne vedem in trafic tot pe bicicleta, insa, caci intai tre sa trec examenele si oricum nu am de gand sa conduc prin oras, ci spre afara lui. But wish me luck haha. 🚗
The day I figured out the word TOGETHER is compose The day I figured out the word TOGETHER is composed of TO+GET+HER... but “dragoste cu fortza nu se poate”, so ... 🤪
#BUCUREȘTENII / a treia filmare ever, de data ast #BUCUREȘTENII / a treia filmare ever, de data asta totul comprimat intr-o singura zi (in loc de doua). De la 10:00 am filmat pana spre 19:30 non-stop - 48 de oameni. Apoi m-am filmat oleaca si pe mine. 

Imi place la nebunie energia oamenilor care se arunca spre aceste filmari. Is toti atat de diferiti: unii vin spontan, unii pentru ca au vazut videourile deja facute, altii pentru ca a tras cineva de ei - fiecare sta in fata camerei de filmat sub 10 minute - timp in care imi da din sufletul si energia lui. 

Unii sunt entuziasmati, altii speriati, unii au trac, altii adora camera pe ei, unii au avut o zi de cacat, altii au cea mai buna zi din viata lor - pe toti ii privesc in ochi, adanc, ii intreb, ii ascult, ii intreb iar. Totul pe banda rulanta. 

“Am trei reguli de zis inainte sa dam rec.”, le zic eu. 

“Le stiu de data trecuta”, raspund ei. 

Motor. Actiune. “Prima intrebare”... si de acolo e joaca. Si distractie. Dar si secrete adanci care ies usor usor la suprafata. 

Din cauza pandemiei a fost mai greu - am tinut oameni in frig pe strada la coada. Desi am organizat totul sa mearga repede, am dat si “bonuri de ordine” ca sa nu ne aglomeram - degeaba. Au venit cu 20 de oameni peste estimarile mele. ^^ 

Multam fiecarui om in parte, va multumesc pentru incredere si tupeul de a va expune cu mine-n seria asta. 

Multumesc @sagaspace.work pentru super studio, lumini, vibe, gazduire si dezinfectare constanta. 

Multumesc @elephant_jesus pentru pozele astea geniale. 

Multumesc @alecsa.serein pentru receptia oamenilor si “silence on set, please!” si “vreti o limonada de la @frufru.lov ?” si pentru ca ai stat atat in frig. 

Si multumesc @alexgavriliu ca ai stat cu mine la filmare toate orele astea si m-ai ajutat sa trag un sunet impecabil. 

Am un feeling ca o sa fac seria asta mult si bine. Si ca o sa treaca multi oameni prin ea. Much love celor care au venit inca de la aceste prime filmari. 🙏
Prin 1997 aterizam în București "de tot". Mai Prin 1997 aterizam în București "de tot". Mai fusesem pe aici de câteva ori, dar eram prea mic să știu prea multe. În '97 știam, însă, că nu e vorba de o vacanță... "we are here to stay" mi-au zis ai mei. 

Era oribil. Groaznic. Gri. Jalnic. Oamenii erau triști. Ciufuți. Scuze pentru limbaj, dar fix asta gândeam la cei 6-7 anișori ai mei, după doar câteva ore/zile de interacțiune cu acest oraș. 

Veneam dintr-o altă lume, altă țară, altă cultură, alte culori și altă temperatură. 

Și i-am zis lui maică-mea că eu la 18 ani fug din România. 

Dar dragostea e complicată. Rău. Pare acum că m-am îndrăgostit iremediabil de București - aici am mâncat prima sarma (și nu-mi place carnea), prima sharoma, am mers cu primul taxi singur, mi-au furat niște țigănuși (no rasism, dar asta erau frățică) pe la Obor lănțișorul de aur de la gât prin RATB, am trăit primul sărut, primul amor, prima pană de bicicletă, primul accident de bicicletă - câte și mai câte. 

Am vrut să fug de aici, că am avut aci și prima afacere. Dar na, mi-s tot pe aici. Și deși-mi place să plec de aici, mă ia un dor nebun de fiecare dată. Și după ce revin, în București mă simt prea-ca-acasă. Simt că "domin" spațiul ăsta. M-aș simți în siguranță și-n curul gol pe stradă, poate d-aia. 

Deci, București ... te iubesc, cu bune și rele, după mulți-mulți ani pare că acum încep să te accept "pe bune". Și chiar dacă poate voi fugi cândva de tine, mi-e clar că o să-mi fii-n suflet mereu și o să mă tot doară dorul. 

__ 

Am scris treaba asta pentru că mâine dimi, 26 noiembrie, @madalinapaval lansează “Vino pân’ la București” - la Radio Guerrilla #vinopanlabucuresti - și cam asta-i povestea mea cu venirea în acest oraș. A ta care e?

PS: in poza e tataie Radu - cu mine, sor-mea @irisconstantinof și verisoara noastră Georgiana
Facebook Twitter Instagram Youtube

© 2006-2016 Ariel Constantinof