M-am intors azi din Iasi. Ce inseamna asta? Inseamna 7 ore de mers cu trenul! Ce inseamna asta? O arta dezvoltata de talentul meu incredibil de a merge cu trenul.
Fiind in plina criza financiara m-am trezit cu portofelul plin de carduri si monezi… dar fara nicio bancnota. Asa am ajuns sa-mi iau un bilet de 36 RON (parca atat fu) pentru un accelerat.
Ce-i ala accelerat? O chestie fara compartimente, cu scaune 2 cate 2 fata-nfata, cu usi automate pe care NIMENI nu stie sa le deschida (toti trag de ele in loc sa apese butonul)… in fond cel mai prost tren pe care puteam sa-l aleg ca sa merg spre casa.
Aseara am fost la o piesa de teatru care parca am retrait-o azi chiar in tren. In “Romania! Te pup.” aparea si o baba ce circula in CFR cu slana in traista… Oh well, azi in tren baba care s-a asezat pe scaunul din fata mea avea o traista gigantica pe care mi-a plasat-o mie cu nesimtire peste picioare. Ce avea in traista? Nu slana… DAR O TASTATURA!
TASTATURA?! WTF WTF WTF? Oare se ducea cu ea la Bucuresti ca s-o vanda sau ce?
Acceleratul are 2 etaje – asemenea unui pat supraetajat. Dupa ce am dormit vreo ora jumate cu 3 tipe in jurul meu si o traista cu o tastatura pe craci m-am gandit sa dau o tura pana la buda. Am dat tura la buda si cu ocazia asta mi-am dat seama ca la etaj e gol.
Intamplator am dat nas in nas cu un controlor si l-am intrebat daca-i vreun bai daca ma mut sus desi am bilet jos. M-a mangaiat gentil pe umar si mi-a zis: “Daca-i o problema? Nu e…”. I-am multumit, mi-am luat bagajul de jos si m-am asezat sus intr-un mod regalicesc.
Eu pe un scaun la geam… un ghiozdan in dreapta mea, un ghiozdan in fata mea si geaca si salul pe scaunul diagonal opus.
In scurt timp m-am prins de ce la etaj e mai gol. La etaj stau ciorditorii. (Doamne, as putea sa scriu o carte: “Cum sa calatoresti cu CFR-ul”). Paranoia m-a facut sa-mi iau ghiozdanul cu laptopul intre picioare si ghiozdanul celalalt sub cap.
Desigur ca cu timpul au aparut oamenii mai negriciosi, bagatori in seama de felul lor.
La un moment dat a aparut si un pusti de vreo 10 ani care se uita in gura mea cand imi savuram senvisiul. Mai aveam 2 senvisiuri pe masa langa mine. Nu mi-a cerut… dar m-am simtit obligat sa-i ofer si lui unul. Pustiul era imbracat bine, spalat, educat… Mi-a multumit pentru senvis si a plecat…
Poate suna hilar dar spre deosebire de viata din tramvaiele bucurestene unde cocalarii asculta manele la mobile, in tren taranii asculta la telefon muzica POPULARA! Ba chiar o canta… Grupuri de 2 betivi cu traiste pline de sunca isi pun muzica la mobil si canta.
Unii mai putini smecheri se dau mari cu soneriile lor inregistrate la televizorul conectat prin farfuria BOOM de pe casa. Gen, un tip a pus de vreo 25 de ori soneria de la stirile PROTV (JUR!).
Deci mersul cu CFR-ul e o arta. Trebuie sa stii cum sa te comporti cu oamenii, cu toaletele, cu controlorii, unde sa-ti pui bagajul etc.
7 comentarii
Irina
15/04/2009 at 17:50La etaj este gol pentru că tăntălaii de la CFR dau întotdeauna biletele în ordine crescătoare a locurilor, pentru fiecare vagon. Iar sus sunt locurile cu numere mari, aşa că alea rămân neocupate. Dacă ar fi destul de inteligenţi încât să facă o distribuţie a locurilor n-ar fi jumate de vagon gol şi nici nu s-ar îngrămădi lumea în cealaltă jumătate…
Cât despre mersul cu trenul… you get used to it :)
Ariel
15/04/2009 at 20:12pai da… sus au urcat vreo 2 tipi pe la ploiesti cred. si unul din ei avea bilet cu nr 151 (eu stateam pe 152) … si tipul voia sa stea langa mine, adica pe bagajul meu.
l-am poftit sa stea naiba oriunde ca doar era gol tot etajul!
Jalane
16/04/2009 at 09:42Ai vazut asta? http://www.romanialibera.ro/a151385/o-tanara-s-a-sinucis-dupa-ce-a-luat-un-medicament-impotriva-cosurilor.html
andrei ruse
16/04/2009 at 14:58cu autocatul a fost un vis, io-ti zisei. autocar mare, aer conditionat, muzica ok, in surdina, loc destul, ce sa mai. :p
dar na, biletul a fost 56.
Alle
16/04/2009 at 16:48Eu cand ma gandesc la mersul cu trenul, imi vine in minte imaginea unui film vechi, cu despartiri, si domnite ce se uita pe fereastra si fac cu mana, emotionate, cuiva…
Patty
17/04/2009 at 17:07haha sa stii ca asta nu-i nimic! :))
peripetii adevarate sunt cand mergi spre mare :> .
vara trecuta eu si mama am mers la mare cu masina, iar tata a venit mai tarziu cu trenul(mama conduce, tata nu:)) ).
si a zis ca a fost trenul groazei :)))).
uite cateva exemple:
*la o statie cativa politisti alergau un drogat care ameninta ca se va sinucide, avand un cutit in mana. tipul s-a dat cu capul de un stalp de cateva ori si dupa era sa se urce in tren dupa o doamna care nu avea ce face decat sa comenteze la el(si aia era in compartiment cu tata :)) ) ;
*tot asa cativa politisti au prins 2 tiganusi mici si i-au batut raaau, da’ rau de tot, cu batele ca cica furasera;
*a calatorit cu destui tigani;
*au facut opriri luuungi si a ajuns la mare in muuult timp;
si mai sunt, dar nu imi mai amintesc eu… s-ar putea face un roman despre mersul cu trenul =))
HowlingWolf
18/04/2009 at 23:34Batrane, n-am nimic cu tine.
Datorita numelui pe care il poarta blogul tau, m-am gandit pentru o clipa ca poate mi-ai fi chiar simpatic.
Insa toata iluzia mi-a fost spulberata de doua cuvinte si anume “sal” si “hilar”.
Primul denota un filfizon mediocru iar al doilea un agramat necitit, iar daca nu ai sa suporti aceasta critica insignifianta, e doar problema ta.
Imi cer scuze daca sunt prea direct, oricum n-o sa mai deschid niciodata acest site, asa ca .. poti sa te dezlantui impotriva mea :)
Sanatate si .. la mai multe calatorii cu trenul (de fapt, e o aventura de fiecare data)