Cum ar fi ca timp de un an de zile să mănânci doar mâncare adusă din zonele lăturalnice ale oraşului tău (sau mâncare crescută în curtea ta…), să renunţi la carne, să nu mai foloseşti maşina personală/autobuzul/etc., să încerci pe cât posibilul să nu mai faci gunoi (să renunţi la plastice şi alte prostioare care ajung în coşul tău de gunoi) şi tot aşa?
O familie din New York a făcut aceste experiment şi a vrut să vadă care-s limitele. Au renunţat de tot la curentul electric, au mers doar pe biciclete, au renunţat la carne, nu au mai folosit scutece de bebeluşi sau hârtie igienică, nu au mai cumpărat produse ambalate în materiale nereciclabile, nu au mai cumpărat detergeţi (au făcut singuri un săpun), nu au mai folosit maşina de spălat, nu s-au mai dus la restaurante şi tot aşa…
Şi nu, n-a fost un eşec, n-au murit, n-au intrat în depresie… dimpotrivă, au avut o viaţă mult mai activă. La finalul experimentului au readus electricitatea în casă, dar n-au renunţat la mâncarea adusă de la fermele locale, la pedalat şi alte lucruri cu care noi credem că n-am putea trăi.
Documentarul ţine 1:24 şi este motivaţional. A vedea o familie fericită (un el – 42 de ani, o ea – 39 de ani, şi copilul lor de ~5 ani) care-şi schimbă totalmente stilul de viaţă în unul din cele mai agitate şi ne-eco oraşe din lume, înconjuraţi de oameni care-i urăsc pentru experiment… este o treabă de-a dreptul motivaţională.
Ceea ce mulţi nu par să înţeleagă este faptul că ei NU VOR SĂ DEMONSTREZE că poţi avea o viaţă fără impact – poţi, dar e mult prea greu – ci că consumăm muuuult mai mult şi mai nesănătos decât am putea de fapt consuma. Ei de fapt vor să demonstreze că putem să trăim într-un mod mult mai sănătos, cu un impact mult mai mic, cu o viaţă mult mai activă şi mai sănătoasă dacă ne dăm singuri nişte limite.
O grădină cu legume în miezul New Yorkului nu credeam că o să văd. Dar există. Şi există şi în Bucureşti.
Mă gândesc foarte-foarte-foarte serios să-mi conving familia să facem un astfel de experiment. Suntem 5 persoane într-o casă şi consumăm mult mai mult decât ar trebui. Sper să-mi iasă treaba asta.
PS: Filmul mi l-a trimis Ileana de la Guerilla Verde pe un CD prin poştă. Şi chiar dacă pirateria nu-i frumoasă, vreau să dau acest film mai departe. Sunt dispus să-l urc pe transfer.ro sau alte siteuri de acest gen şi să-l ofer oricui vrea să-l vadă. N-are subtitrări dar cred că se găsesc pe net (eu am văzut documentarul şi am înţeles totul perfect fără subtitrări). Cine îl vrea este foarte rugat să lase un comentariu.
PS2: Am urcat filmul aici!
27 comentarii
Lexis
13/03/2011 at 15:29si mie mi-ar placea sa il vad :)
Ariel
13/03/2011 at 18:36Here you go! http://www.easy-share.com/1914221437/No.Impact.Man.rar
Allia
13/03/2011 at 15:33as vrea si eu filmul, suna foarte bine ;) ms anticipat
Ariel
13/03/2011 at 18:36http://www.easy-share.com/1914221437/No.Impact.Man.rar
Anne-Marie
13/03/2011 at 15:34Si eu imi doresc sa-l vad, Ariel.
Ariel
13/03/2011 at 18:36Poftiiiim http://www.easy-share.com/1914221437/No.Impact.Man.rar
Pitic
13/03/2011 at 15:35Eu vreau să îl văd.
Ariel
13/03/2011 at 18:36Pam-pam: http://www.easy-share.com/1914221437/No.Impact.Man.rar
Gabriela
13/03/2011 at 15:58Am vazut filmul zilele trecute.Mi se pare inspirational, insa putin exagerat, mai ales ca este implicat si copilul. Ar fi adaptabil si in vietile noastre, insa intr-o masura diluata, cred eu.
Ariel
13/03/2011 at 17:21Nu-i vorba de o exagerare neintenţionată. Ei au exagerat tocmai pentru a vedea ce pot şi ce nu pot face. Dacă zici că ai văzut filmul – la finalul filmului o să observi că viaţa le revine la normal, dar rămân cu nişte chestii pozitive din tot experimentul: consumă mai puţin, mai eco, etc etc etc.
Totodată se vede foarte clar că fetiţei îi plac toate chestiile pe care le face cu părinţii: de la spălat rufe până la grădinărit. Învaţă mult mai multe aşa decât de la Cartoon Network. Mă uit la sor-mea, Eden. E disperată după desene. Nu ştie cum se plantează o sămânţă, nu ştie nimic relevant. Asta nu-i bine. Putem să scoatem televizorul din casă şi să facem lucruri pentru noi, pentru casă, pentru societate, care să fie distractive şi educaţionale.
În curând vine sfârşitul lumii şi trebuie să fim cât mai auto-sustenabili. :)
Gabriela
14/03/2011 at 16:07E o diferenta intre a plimba copilul pe cal si a tine rame langa el, in casa.
Locuiesc la tara si multe dintre actiunile lor mi-s familiare, insa nu ne putem intoarce la lipsa frigiderului. Viata bate filmul.
Ariel
14/03/2011 at 16:11Dar nu ni se cere să rămânem fără frigider. Ei în film încearcă nişte alternative. Unele le reuşesc şi se pot adapta, altele nu, şi după experiment revin la obiceiul vechi, poluant, cu impact – din păcate. Frigiderul e unul din cele la care nu au găsit alternativă. Din păcate, iar.
Cât despre râme… mie mi se pare super-tare. Eu n-am râme, dar am porcuşor de guineea şi el papă toate resturile organize pe care ei le dădeau în film râmelor.
Edelstein
13/03/2011 at 16:01Din cate stiu eu nici igiena personala nu e prea eco-friendly. Ca sa faci asa ceva trebuie sa “renunti” la foarte multe lucruri, si sa iti respecti cu strictete regulile ca altfel nu are niciun rost. Adica ce rost are sa renunti la TV si aer conditionat cand e clar ca sunt unele lucruri pe care nu le putem lasa deoparte. Dusul zilnic, frigiderul, deodorantul sunt doar cateva exemple de lucruri indispensabile pe timpul verii.
Ariel
13/03/2011 at 17:32Tocmai asta este: nu-i vorba de limite şi reguli stricte, ci de faptul că noi consumăm mult mai mult decât trebuie de fapt să consumăm. Ok, o să ţinem frigiderul, o să facem duş, o să folosim un deodorant, dar dacă nu vom mai folosi televizorul (care e în plus, pentru că deja stăm la calculator), deja vom salva nişte energie electrică.
Totodată… nu-i vorba de faptul că avem un frigider în casă, ci de faptul că energia electrică vine de la o centrală care la rândul ei super-poluează. Pasul următor e să ne montăm noi surse alternative de energie electrică. :)
Dar, repet, fiecare are limitele lui. Şi are un rost să renunţi la TV dacă nu renunţi la frigider. Un rost mare. :)
RLK
13/03/2011 at 16:13Eu l-am gasit pe isohunt, la recomandarea ta. Ideea pare geniala, mi-ar placea sa o incerc! Si, referitor la ce a zis Gabriela mai sus, nu mi se pare exagerat pentru ca e un copil in joc, dimpotriva, mie mi-ar fi placut sa fiu invatata sa respect natura inca de la varsta de 5 ani! La urma urmei, totul tine de cum te obisnuiesti si e fain ca acel copil e obisnuit si fara luxul acesta nenecesar al zilelor noastre.
Ariel
13/03/2011 at 17:33Perfect de acord!
serban
13/03/2011 at 17:02Marketing. Am văzut şi eu filmul, e stil american iar mie ca român nu mi-a spus mare lucru. De ce? Pentru că la noi este mult mai la îndemână să urmăreşti un astfel de mod de viaţă. Există case cu grădină în zone izolate pe care le poţi cumpăra cu maxim 10.000 de euro. Dar câţi sunt dispuşi să vândă apartamentul din oraş, să împartă banii sau să îi pună într-o bancă şi să plece la ţară, acolo unde oamenii chiar îşi fac săpunul, chiar mănâncă ce produc şi chiar nu au hârtie igienică? Dacă te chinui un pic, găseşti şi zone neelectrificate.
Ariel
13/03/2011 at 17:34Momentan nu-s dispuşi prea mulţi… dar în următorii ani o să fie dispuşi din ce în ce mai mulţi, asta-i cert. Şi dacă nu o să fie dispuşi, o să fie obligaţi de circumstanţe. :)
Alexandra Pinzariu
13/03/2011 at 18:15IL VREAU!!!!!
DIN TOT SUFLETUL!!! TE ROG ARIEL !!!
Ariel
13/03/2011 at 18:35Aici: http://www.easy-share.com/1914221437/No.Impact.Man.rar
Draw For Joy
13/03/2011 at 21:07Foarte misto ideea. Eu cred ca as putea sa fac asta pentru o perioada. De net si de calculator mi-ar fi greu sa ma desprind. Dar cred ca daca as face-o si pentru o saptamana, as avea parte de cea mai creativa perioada din viata mea :)
Ariel
14/03/2011 at 10:57Să ştii că da, asta cu creativitatea mi se pare super-tare. Cred că aş citi enorm şi mi-ar veni super-multe idei! Şi m-aş simţi incredibil de productiv. :)
Nici în film personajele nu renunţă la laptop pentru că “they blog about the experiment”… iar tipa se duce la serviciu şi stă la calculator… dar e vorba de limitarea de acasă. În loc să privească toată ziua la televizor/calculator/facebook, ei îşi invitau prieteni acasă şi jucau mima (şi sunt totuşi oameni de 40 de ani!).
Nona
13/03/2011 at 23:10@everybody: linkul de transfer poate fi accesat de toata lumea, nu e necesar sa il mai cereti over and over again… consumati energie electrica inutil :)))))
@Dragos: e bine ca e marketing facut pentru USA, se stie ca ei sunt cei mai mari consumatori/poluatori – chiar e nevoie de cat mai multe asemenea materiale si semnale de alarma. daca ei ar consuma cat Europa, omenirea asa cum o stim ar mai avea cativa ani pana la dezastru. Dar din pacate ei consuma atat cat consuma… si numai o propaganda foarte inteligenta cred ca i-ar putea reseta.
serban
14/03/2011 at 10:52apropos! voi ştiţi blogul ăsta? http://viatalatara.wordpress.com/
Nu mai este actualizat de mai bine de un an, dar descrie într-un mod realist viaţa unei familii care părăseşte oraşul.
Mihai
28/03/2011 at 11:16Foarte tare…Am vazut un fel de preview la documentar si diseara cand ajung acasa ma pun pe dwd. Mersi Ariel!
Alina
07/06/2011 at 20:36hey, curioasa, entuziasmata si visatoare, iti cer sa-l mai postezi odata.Perioada de stocare a expirat , asa ca, atunci cand ai timp, poate imi dai de stire:D
Ms
Alina
07/06/2011 at 21:28l-am gasit aici, online , pentru doritori:D
http://www.novamov.com/video/eix282agpxdb6