BrandLeft
BrandRight
România

Nu mai vreau să trăiesc în cocina asta

Nu mai vreau să trăiesc în cocina asta

Tocmai vin de la o oră de pedalat prin oraș. Am plecat de acasă și am mers până la ANAF, în cealaltă parte a orașului. Am pedalat dus-întors și am adunat trei povești care mă fac să nu mai vreau să trăiesc în cocina asta de oraș.

Și chiar dacă sunt adeptul atitudinii pozitive, care va face orice ca să nu răspândească chestii negative, sunt deja atât de frustrat că nu mă pot abține și trebuie, pur și simplu, să mă descarc.

Prima poveste

Oricum mă enervează la culme mașinile parcate pe trotuar. Este un subiect despre care vorbesc de ani de zile. Mulți amici mi-au zis că am luat-o razna, că-s obsedat de subiectul ăsta și că nu mă mai suportă. Am lăsat-o mai moale de la o vreme, considerând că poate iau un subiect neserios prea în serios.

Am scris aici despre cum cred că mașinile parcate prost au contribuit la “ne-salvarea” unor oameni.

Aici am scris despre nesimțirea celor ce parchează pe trotuar și am fost uimit că o grămadă de oameni mi-au zis că n-am dreptate, că exagerez, că în București chiar nu există locuri de parcare și că, dacă tot n-am carnet, poate ar trebui să nu mai discut pe tema asta. M-am supărat tare-tare atunci.

Iar aici am făcut un video … un jandarm m-a legitimat pentru că mi-am pus camera de filmat pe mașina lui personală, parcată pe trotuar. Bun motiv de legitimare, nu? :)

Revenind: aproape zilnic trec pe lângă o mașină parcată pe trotuar cu mare nesimțire. Adică o mașină care blochează complet trotuarul. I-am făcut poze în mai multe rânduri și le-am pus pe Facebook. Uite aici una dintre ele:

aaa

În drepta, la măsuță, apar două peroane. Despre ele vorbesc mai jos… (asiaticul și doamna)

Am sunat și la poliție să văd dacă am ce să fac, căci parcatul pe trotuar este interzis … dar asta-i irelevant, că nu vorbesc aici de legi, vorbesc de bun simț. N-am rezolvat nimic. Mi s-a spus că se va trimite un echipaj … și atât.

Ultima dată când am trecut pe acolo și am sunat iar la poliție, m-au observat două persoane ce stăteau la o cafea chiar în clădirea în fața căreia este mereu această mașină parcată cu nesimțire. (vezi poza de mai sus)

“E mașina dumneavoastră?”, îi întreb eu foarte direct pe cei doi … un domn asiatic pe la 30 de ani și o doamnă mai în vârstă.

“Nu, nu, domn lucrează aici sus. Mereu parcat așa…”, mi-a răspunsul domnul asiatic parcă puțin îngrijorat de situație, într-o română stâlcită, dar cumva cu drag.

“Îl cunoașteți pe domnul care parchează mereu așa?”, continui eu interogatoriul. :)

“Da, da, lucrează aici, în fiecare zi parchează așa.”, îmi răspunde doamna de data asta.

“Și nu vă deranjează? E parcat chiar în fața magazinului vostru din câte văd. Nu puteți să-i bateți obrazul?”

Mi-au dat de înțeles că nu, nu pot, n-au cum. Mi s-a părut chiar că le este frică de el.

Badigardul clădirii a chemat repede pe cineva de sus să mute mașina. L-am luat la vorbă pe domn.

“Arăt eu ca și cum asta e mașina mea? Am eu bani de așa mașină?”, zice domnul în dreptul ușii mașinii.

“Nu mă interesează a cui e mașina, dar se pare că dumneavoastră ați venit degrabă s-o mutați. Vă rog să nu mai parcați aici pentru că …” și am început să-i dau argumente, în timp ce o doamnă cu un cărucior a încercat să se strecoare printre noi doi și cele două mașini parcate fără succes.

Am plecat cu o mică victorie: mașina a fost mutată în ziua aceea, tot pe trotuar, dar lăsând un loc “decent” pietonilor. A doua victorie a fost că sper că i-am motivat pe cei doi de la cafea să ia atitudine. Am plecat încurajându-i să ia atitudine pe viitor.

Doamna de la telefon, de la Poliție, m-a asigurat că vine un echipaj să verifice și voi fi contactat. N-am fost contactat niciodată și mă îndoiesc sincer că s-a întâmplat ceva.

aaa

A doua poveste

A trecut razant pe lângă mine o mașină, deși mergeam foarte aproape de bordură, pe bicicletă. Scria “Școală” pe mașină. La volan era un tânăr, iar în dreapta un moș foarte burtos, cu geamul lăsat la maxim, cu toată mâna în afara mașinii, cu capul în tavanul mașinii … părea foarte relaxat.

Șoferul mergea haotic. Ba tare, ba încet, și cu siguranță prea aproape de mine.

Am observat atunci că burtosul nici măcar nu avea centura de siguranță pusă. M-am gândit să-i bat obrazul și să-l încurajez pe tânărul șofer că-i responsabilitatea lui să-i zica imbecilului de instructor să poarte centura. Presupun că așa-i legal.

Am gândit, dar n-am apucat. Căci mașina a luat-o înainte.

Dar nu știu prin ce minune i-am prins la următorul semafor. În dreptul moșului m-am oprit și am zis:

“Domnule instructor, a cui e vina dacă dumneavoastră nu purtați centura de siguranță? A dumneavoastră sau a șoferului? Indiferent … e bine?”

După primele cuvinte moșul a tresărit speriat, parcă trezit din somn. Șoferul, tânărul, s-a uitat la mine și a început să râdă. Nu știu dacă de mine, de ce am zis sau de moșul burtos.

“Io să-mi pun centura, mă?”, a apucat să zică moșul, ieșind pe jumătate pe geam, amenințător.

Tânărul a accelerat apoi la verde și nu ne-am mai văzut.

Asta-i esența lucrurilor care merg prost aici, în cocina noastră… Intructorul nu poartă centură, elevul n-are tupeu să zică nimic … și Dumnezeu cu mila.

Se pare că greșesc: (my bad)

Regulamentul de Aplicare a Codului Rutier stabileste, la articolul 97, si categoriile de persoane care nu sunt obligate sa poarte centura de siguranta. Astfel, sunt exceptate de la aceasta obligatie:

conducatorii auto care stationeaza;
conducatorii auto care executa manevra de mers inapoi;
femeile in stare vizibila de graviditate;
conducatorii de autoturisme care executa servicii de transport public de persoane, in regim de taxi, cand transporta pasageri;
instructorii auto, pe timpul pregatirii practice a persoanelor care invata sa conduca un autovehicul pe drumurile publice;
examinatorul din cadrul autoritatii competente in timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere;
persoanele care au certificat medical in care sa fie mentionata afectiunea care contraindica purtarea centurii de siguranta.

A treia poveste

Cu 10 minute înainte să deschid laptopul să scriu acest text am oprit lângă un șofer parcat cu un SUV pe trotuar. Era bine echipat, venea din război. Pe el și pe SUV scria, dacă nu mă înșel, Force 1. Este o firmă de securitate, gen BGS, cu motoare, cu jeep-uri, cu cocalari și tot tacâmul.

Era cu încă un tip lângă el, mai tânăr, neechipat de armată. Sprijineau împreună SUV-ul parcat la umbră, blocând 90% din trotuar.

“Am oprit ca să vă zic că e parcată foarte nasol mașina asta aici și încurcă toți acești pietoni.”

Fix în timp ce ziceam asta treceau mai mulți vârstnici pe trotuar, în sir indian, cu greu ocoling indiferentul din armată, ce stătea cu ochii în Pokemon Go cred.

Tânărul de lângă el a făcut ochii mari și a dat din cap, afirmativ, cum că parcă-parcă la nivel subconștient mă înțelege și-mi dă dreptate.

“Io înțeleg ce zici, dar, stai și tu 12 ore pe tură și o să vezi ce nasol e să stai în soare. Aici e umbră.”, zice el, inteligent, cu un ochi după un Pokemon, cu un ochi la mine.

“Da, înțeleg, dar vi se pare că-i un argument bun ca să vă bateți joc de toți cei ce trec pe aici? De mamele cu cărucioare? De vârstinicii aceștia? Sau, uite, de acest domn biciclist pe care tocmai îl faceți să se dea jos de pe bicicletă ca să vă ocolească?”, insist eu, cu un ton prietenesc.

Și chiar atunci a trecut un moș pe bicicletă, pe trotuar. S-a dat jos în dreptul nostru de pe biclă și a ocolit tacticos blocada Force 1. N-a zis nimic, deși cu siguranță auzise subiectul discuției dintre mine și soldat. Nici el și nici ceilalți pietoni care ocoleau n-au zis nimic. Nimic, nimic, nimic.

M-am tot tocmit cu soldatul. I-am zis că m-am oprit pentru că mă doare sufletul. I-am zis că are loc să dea puțin în spate, să facă mai mult loc pietonilor. A început să-mi dea iar argumente despre cât de greu e jobul său. I-am zis că și al meu e greu, că-s biciclist, stau în soare. A zis că și pe el îl doare sufletul, dar n-are ce face.

La un moment dat s-a enervat că stăteam pe capul lui.

“Acum te joci cu nervii mei sau ce? Ți-am zis ca înțeleg. Chiar îmi cer și scuze! Dar acum stau la umbră. Lasă-mi 30 de minute și, când revii, o să vezi că am plecat.”, zice el puțin nervos.

În tot acest timp tânărul lui coleg se uita la noi ca la un meci de tenis. Ba la el, ba la mine, dând uneori din cap afirmativ. Un cuvânt n-a zis. Nici pro-mine, nici anti-mine.

“Dacă te enervezi înseamnă că chiar te afectează ceea ce faci … căci dacă erai împăcat cu ceea ce faci n-aveai de ce să te enervezi că-ți zic un adevăr…”, îi mai zic așa, ca o ultimă palma, poate-poate-mi ating și eu scopul.

“Omule, am înțeles, te rog lasă-mă!”, zice nervos.

“Dacă ai înțeles, atunci te rog să muți mașina.”, insist, că-l văd că moare de nervi.

Fix atunci apare un tip la vreo 25 de ani, genul de om care știe toate manelele din lume, care scuipă semințe în fața blocului și cel mai probabil n-are prea multă educație. Vede discuția aprinsă dintre mine și soldat și se bagă brusc în seamă:

“Băăă, io știu cine-i ăsta, băăă!”, zice către soldat.

Eu rămân șocat. Să fiu oare chiar așa o vedetă?!

“Bă, am văzut io pe YouTube, e un băiat care filmează prin București și se ia așa de oameni, se crede polițist. Bă, băiatu’, da ia-te, mă, de toți, nu doar de ăștia. Du-te și la ăia, băiatu’.”, zice el fericit să mă cunoască, mai-mai să-mi ceară și-un autograf.

Soldatul îl ignoră. Eu simt că chiar am un impact educațional asupra populației cocinei în care locuiesc … Dar mă înșel. Căci tipul de fapt mă displăcea teribil pentru videourile mele cu “spirit civic”.

Am plecat bucuros că m-a recunoscut primul manelist pe stradă de pe YouTube. M-a recunoscut un om care n-ar fi avut cum să fie în “publicul meu țintă” NICIODATĂ.

Am urat o zi bună soldatului și colegului său mai tânăr, de la Force 1. Soldatul mi-a arătat “like”, stând cu ochii în telefon. Probabil voia să-mi arate degetul mijlociu, dar s-a abținut.

Poate undeva în adâncul subconștientului său o să-l doară măcar puțin tot ce i-am zis. Poate. Nu știu…

Colegul lui mai tânăr poate-poate a reținut ceva și data viitoare n-o să rămână indiferent ca celelate personaje din primele povești.

Pe zi ce trece îmi dau seama că eu cer prea mult de la orașul în care locuiesc, de la oamenii alături de care locuiesc aici. Îmi dau seama că am așteptări prea mari. Nu știu ce-i de făcut, dar e puțin cam frustrant. Nu mai vreau să trăiesc în cocina asta, dar nici nu-mi dau seama ce-i cu adevărat de făcut.

“Spiritul meu civic” de a bate oamenilor obrazul este considerat de mulți doar o aroganță.

Tot jegul din cocina asta, jegul acela “de sus”, de la Primărie, de la oameni care mor în spitale, de la miliarde aruncate pe geam … pleacă de la aceste micro-atitudini din viața de zi cu zi. De la aceste nereguli mici.

O neregulă mică nu trebuie ignorată pe motiv că-i mică sau pe motiv că “Avem probleme mai mari”.

O neregulă mică indică doar că există niște nereguli foarte mari. Iar o neregulă “mare” nu poate fi corectată trecând cu vederea neregulile “mici”.

Dacă nu poți face instructorii să poarte centura de siguranță atunci când merg prin oraș cu elevii, atunci cum putem să ne așteptăm la niște șoferi ok?

Soldatul din ultima poveste m-a întrebat, așa cum mulți alții m-au întrebat de-a lungul timpului, “Dar altă treabă nu ai, mă?”

Ba da, chiar am. Dar, din păcate, mă obligă conștiința să trag pe dreapta și să încerc să am un mini-impact pozitiv asupra neregulilor din jurul meu. NU POT să trec indiferent pe lângă o neregulă.

Nu știu și nu-mi explic de ce sunt “singurul nebun”. Nu știu de ce nu prind curaj alții pe moment să mă susțină – și mă refer aici la tot felul de pietoni.

O să continui să fac ceea ce cred că-i “corect” să fac. Și pe termen lung mă tot gândesc să caut o cocină mai curată, mai evoluată, mai frumoasă … pentru că aș prefera ca un mini-Ariel să aibă parte de niște condiții mai faine.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

32 comentarii

  • Reply
    liviu
    21/07/2016 at 15:03

    Instructorul nu este obligat sa poarte centura.

    • Reply
      Ariel
      21/07/2016 at 15:10

      found out meanwhile. my bad. poate că dacă în loc de “io să port centură” zicea “bă-băiatule, n-ai carnet și n-ai de unde să știi că legea zice că nu-s obligat să port centura” aflam și eu mai multe mai din timp. dar e ok și așa. ține cumva de atitudine, până la urmă. tot de bun șimt.

  • Reply
    andrei
    21/07/2016 at 15:12

    :) ştiu ce simţi. Oricum, dacă te încălzeşte cu ceva, să ştii că sunt muuulţi care suferă ca tine. Eu mereu îmi apăr trotuarul fin faţa casei, chiar m-am luat de politicieni (care au soţie “Mihaela dragostea mea” etc – casa mea fiind uşor înconjurată de case inchiriate partidelor). De fapt, vroiam să ştii că şoferii de taxi, instructorii auto, femeile însărcinate şi persoanele cu aviz medical (special pentru asta) nu sunt obligate să poarte centură de siguranţă.
    Cât despre energia ta… nici nu ştiu cum să descriu, însă, trebuie să fii puternic să nu cazi în extrema cealaltă. Eu am lăsat-o mai moale, deveneam paranoic, depresiv şi asta nu bine, nu pentru mine în primul rând, ci pentru cei apropiaţi mie. Ajungeam să-mi descarc frustrările pe ceilalţi, deveneam neplăcut.

  • Reply
    S.iuli
    21/07/2016 at 15:16

    Problema e la noi Ariel cred eu. La societatea noastra, a romanilor pentru ca nu stim sa taxam, sa tragem de mana si sa ne autoeducam. Lasam capu jos si mergem mai departe. Asa vor deveni si copiii nostri pentru ca vad asta la noi. Fiind sofer mai taxez oamenii care arunca gunoaie din masina sau o lasa cum poat si ma uit pe langa mine si sunt cam singurul. Nimeni nu zice nimic, totul e bine. Ma gasesc la fel de singur ca tine impotriva lor….a taranilor manelisti care trec prin viata letargici ca niste dovlecei….

  • Reply
    Darius
    21/07/2016 at 15:17

    Apropo de masini care merg aproape de tine si de reactia politiei: http://octavian.dunare.net/2016/07/ma-las-de-biciclit-o-vreme-posibil-definitiv/

  • Reply
    Gebe Alpar
    21/07/2016 at 16:15

    Hai la Cluj. Nici aici nu-s roz toate, dar e mai bine :)

  • Reply
    Mirela
    21/07/2016 at 16:58

    Până când nu o să fie amenzi mari și până nu o să se aplice nu o să se schimbe nimic cu parcatul aiurea. Pentu că este în funcție de bunul simț al fiecăruia și vedem rezultatul, până la urmă peste tot civilizația s-a făcut cu frica nu cu vorba bună, sistemul este bun.
    Mă gândesc uneori cum de pare că cineva le ia mințile la aproximativ 10% dintre șoferi. Un lucru care mă deranjează enorm este că atunci când plouă trec cu viteză lângă pietoni și îi udă, fără niciun respect, empatie, nu le pasă, ei se grăbesc, ar putea să apese ambreajul și nu ar stropi pe nimeni, în schimb uneori apasă accelerația. Pur și simplu atâta egoism și nepăsare față de nevoile altuia mă șochează mereu. Și isterie dacă rămâne cineva două secunde pe trecere și s-a făcut verde pentru șoferi și alergatul pe treceri eu nu am văzut nicăieri dar absolut nicăieri, este foarte frustrant și uneori îți vine să nici nu te mai gândești, să încerci să îți faci o armură și să nu îți mai pese, dar nu prea iese.

    • Reply
      garebora
      22/07/2016 at 09:55

      AICI GRESESTI, la modul general nu e asa. Sunt foarte putini cei care calca pedala de acceleratie in dreptul baltilor sau cand ploua, poate 1% si aceia sunt cativa tineri… iar la trecerea de pietoni, gandestete ca exista din 2-300 de metri cate un semafor unde sa opreasca, e foarte greu si pentru soferi mai ales cand e trafic intens, aici ar trebui pietoni sa im ct mai intelegatori cu ei. Sunt destui pietoni care trec prin locuri nemarcate/nepermisse, care mai trec pe rosu, etc. e valabil si viceversa… salutare!

  • Reply
    Ariel Gay
    21/07/2016 at 20:22

    Da-i ma drumu in mortii tai de pieton bicicist homosexual. Ia-ti si tu masina ca tot omu si taci in pula mea de hipster.

    • Reply
      milian
      21/07/2016 at 22:16

      =)))) M-ai amuzat teribil. Esti ironic nu ? :))

    • Reply
      Alex
      26/07/2016 at 13:05

      Mai nou au si primatele voie la internet ?

  • Reply
    Stefan
    21/07/2016 at 22:45

    Societatea romaneasca e asa cum o descrii – o cocina, o mizerie. Si eu m-am saturat sa traiesc in mizeria pe care lumea mi-o arunca in fata sau pe mine (vrand sau nevrand) in fiecare zi asa ca acum un an si un pic am facut pasul si m-am mutat afara. Ma mai intorc prin Bucuresti din cand in cand dar de fiecare data numar zilele pana cand trebuie sa ma intorc ‘acasa’. De fiecare data cand sunt acolo ma enervez atat de tare incat ma bucur enorm de mult ca am plecat dar in acelasi timp ma enervez ca mi-a luat atat de mult. Nu am chef sa ascult toate platitudinile si mizeriile de ‘in tine e schimbarea’ si asa mai deparet. Nu. Fuck that. Cand incerci sa schimbi ceva si e clar ca lucrul rezista schimbarii si, mai mult decat atat, te si scuipa inapoi, apai il bagi in aia a ma-sii si pleci. Cea mai buna decizie din viata mea, de a pleca din Romania. Probabil ca daca nu as mai avea inca rude in Romania, nu m-as mai intoarce vreodata. Nu ma intelegeti gresit, tara e superba. Oamenii sunt de cea mai joasa speta (+mentalitatea +sistemul). Over and out. Nu mi-am zis decat pasul. Pace si iubire tututor.

  • Reply
    Ciprian
    21/07/2016 at 23:39

    Iti pot spune ca nu esti singurul care a observat de fapt esenta situatiei: nepasarea… Ea este omniprezenta in Romania la toate nivelurile. “Fiecare pentru el” este imnul de fapt in aceasta tara.

    Din pacate nu le pasa. Cineva se plangea ca demonizez soferii, normal ca adevarul doare, pentru ca asta suntem niste imbecili cu 4 roti. Fiecare la volan se grabeste are rwgulile lui si el e cel mai important. Ma includ si eu aici, si eu am parcat aiurea, si eu am facut tampenii si gresec in trafic, dar am destule munstrari de constiinta si imi cer scuze. Ok ai gresit, macar cereti scuze si incearca sa indrepti situatia. Cred ca deja cer prea mult…
    Iar pentru cei care au masina si smartphone, e foarte simplu sa folosesti google earth in locatia de destinatie si sa cauti o zona intre blocuri, mai ferita unde poti sa parchezi linistit cat ai treaba. Stiu ca mersul pe jos e complicat, dar poate prindeti un pokemon.
    In fine, nu esti singur, si eu ma lupt cu mine si cu restul din jur, doar ca sunt prea multi.. cred ca trebuie sa ne directiona energiile spre propria persoana si sa schimbam ceva prin puterea exemplului.
    Ti-am mai scris si la articolul cu Tribul, poti sa iti vezi linistit de viata, ti-ai achitat inzecit datoria catre societate prin puterea exemplului, take a brake, enjoy yourself.

  • Reply
    Eduard
    22/07/2016 at 00:09

    E destul de înfricoșător că suntem tentați să plecăm către civilizație, nereuşind să îi civilizăm noi pe ‘ei’ pentru că ușor uşor ne depășesc numeric și îi contaminează și pe alții cu nepăsare, cu ‘lasă că merge și așa’, cu ‘cine te crezi tu?’.. Și ești și mai tentat să pleci când guști puțin din civilizația de afară și simți ca acolo e locul tău și că ai fi meritat să te naști printre niște oameni educați. Citind despre instructorul burtos cu mâna scoasă pe afară, mi-a venit instantaneu contrastul dat de un instructor din uk de exemplu, îmbrăcat la costum, respectând un protocol și vorbindu-ti frumos. Este exemplul evident ca lucrurile mici stau la baza celor mari. Faptul ca eu ma simt incurajat moral sa fiu civilizat printre oameni civilizati înseamnă că de la mine pleacă totul. Nu de la ăia de sus. Bună vorba aia cu fi tu schimbarea pe care vrei sa o vezi, mai greu cand esti prea mic si prea neimportant ca cineva să îți urmeze exemplul. Candva mai aveam speranțe legate de noi, ca popor dar nu mai am. E vorba de niste generatii, de o mentalitate care s-a transmis în masă si vor mai trece cateva generații până se va schimba ceva. Asa ca lăsând patriotismul în urmă, e mai important ca tu si copiii tăi să trăiți asa cum meritați decat sa te sacrifici pentru stra-stra-nepotii tai.

  • Reply
    Bogdan
    22/07/2016 at 00:23

    Pleaca Ariel, gaseste alta cocina mai curata pentru binele tau si al urmasilor tai. Ti-o spune unul nascut dizabilitat si care daca ar fi avut un grad mai mare de independenta ar fi plecat ieri. Ti-o spune unul care in copilarie datorita profesoarei de istoria traia in suflet cu mandria de a fi Roman si isi dorea tot ce este mai bun pentru tara asta. Insa in timp locuitorii acestei tari au distrus tot prin nepasare, lacomie si prostie. Pleaca, te rog pleaca, pe moment s-ar putea ca plecarea sa ti se para o decizie dureroasa motive existand multe ( familie, prieteni, amintiri, patriotism ) dar pe termen lung se va dovedi una dintre cele mai bune decizii pe care le-ai luat vreodata daca nu cea mai buna.

  • Reply
    Suciu
    22/07/2016 at 00:31

    de 5 minute am dat de poza asta pe Facebook:

    http://www.scena9.ro/assets/images/201/IMG_20150920_140023.jpg

    eu am ajuns la concluzia ca daca aspiri sa traiesti intr-o tara civilizata si ai peste 20 de ani e timpul sa te muti, nu se va schimba nimic in urmatorii 30 de ani. si nici peste mai mult timp nu e sigur ca va fi bine. prostia domina, nu facem decat sa ne consumam nervii aici. tot ce ne deranjeaza in fiecare zi este ceva normal pentru o mare parte din romani.

  • Reply
    eu
    22/07/2016 at 07:41

    Problema este ca nici biciclistii nu respecta legile:
    – trec pe rosu;
    – nu semnalizeaza schimbarea directiei de mers, de parca toti ar trebui sa stie in ce directie doreste domnul biciclist sa mearga;
    – blocheaza masinile: de cate ori mi s-a intamplat sa nu pot pleca cu masina de pe loc pentru ca trece o bicicleta: masinile ma lasa sa ies, biciclistii nu;
    – chiar ieri, intr-un sens giratoriu s-a asezat un biciclist in stanga mea fix intre 2 masini: mergea in fata, eu si restul masinilor in schimb, la stanga … a trebuit sa-i dam prioritate ca sa nu-l lovim. Nu si-a anuntat intentia de a merge nici la stanga, nici la dreapta. A trebuit sa-i dam voie sa mearga in fata, desi se afla pe banda de mers la stanga. Unde e corectitudinea cu biciclistii? De ce nu privim si partea asta?

  • Reply
    marius
    22/07/2016 at 09:19

    esti tanar, eu as zice sa bagi cativa ani de trait in afara macar ca experienta, sa vezi cum e acolo, cum reactioneaza oamenii la probleme, ce solutii au avut ei. dupa cativa ani te poti hotara unde sa te stabilesti si o sa ai toate datele necesare pentru decizie.

  • Reply
    Dani
    22/07/2016 at 10:47

    Eu zic sa mergem impreuna, poate fiind doi( sau mai multi) vom avea influenta mai mare. Intamplator, fac si eu ca tine si nu tin minte de cate ori am folosit expresia: ” ti-ai xumparat trotuar?”. Ce este de facut? Doua lucruri: legislatie care sa simplifice si sa amplifice plata amenzilor pentru parcare nepermisa si primariile sa trimita pe teren agenti civ ili (evenrual chiar si in regim de contract privat) per pedes care non stop plimbandu-se intr-o anumita zona sa faca poze si sa lipeasca amenzi in parbrize.

  • Reply
    Victor
    22/07/2016 at 11:07

    Tot jegul asta este intretinut si dirijat de sus, de organele statului platite pentru nepasare. Din pacate nici in Vest nu mai este ca acum 10 ani, deh ne-au trebuit migranti ca sa-i intretina marea utopie UE. In Vest, statul si-a educat cetatenii prin amenzi si aplicarea legilor la cat mai multe persoane. La noi se merge pe invers, se mai aplica legea selectiv la cativa si se dau mari exemple- ti se face scarba
    Un sofer navetist – care isi lasa masina intr-o parcare la intrarea in oras pentru
    -ca e mai ieftin (masina se duce dracului de 10 ori mai repede in oras decat in afara)
    -ca nu are rost ca ocup locul cuiva ce poate are o urgenta
    -ca nu are rost sa poluez inutil
    -ca fac mai putin timp in oras cu M sau bicicleta
    -ca nu vreau sa conduc stresat (agresivitatea soferilor din orase e mult > decat a celor ce conduc in afara)

  • Reply
    nuam
    22/07/2016 at 13:41

    Ariel, te înțeleg și te susțin. E prima dată când aud de tine și când citesc un post al tău.
    La fel ca tine procedez și eu. Simțul ăsta civic (care de fapt e mai mult de atât) mă face să nu mă pot abține atunci când trebuie să iau atitudine.
    De multe ori mă simt singur în “războiul” ăsta și sunt total scârbit de atitudinea nepăsătoare a celorlalți.
    Si eu simt că asta trebuie făcut, că asta e calea corectă, că merită să îmi consum energie, chiar dacă puțină lume o vede și o apreciază.
    Cred că în primul rând, nivelul de educație al majorității este precar. Ca să acționezi civic în felul acesta, e nevoie de mai multe chestii. Ai nevoie de minte, ca să legi lucrurile, ce e corect, ce nu. Ai nevoie de o empatie pentru ceilalți, că vrei binele societății. Ai nevoie de curaj și atitudine, ca să îți asumi ceea ce faci și ce vrei să schimbi. Ai nevoie de un psihic optimist și constructiv; că lucrurile se pot schimba în bine. Ai nevoie să poți fi un exemplu pentru ceilalți; puterea exemplului funcționează. Ai nevoie să ajungi scârbit de nedreptate și nereguli. Și mai sunt atâtea de spus. Nu renunța. Asta te face mai puternic. Și dacă ceilalți nu observă, fă-o pentru tine. Pentru psihicul tău și caracterul tău, care te definesc în fața oricui de pe planetă. Succes !

  • Reply
    Misi
    22/07/2016 at 14:49

    Salut,
    Observ la bucuresteni ca trebuie sa foloseasca interjectia “Bă” in fiecare propozitie/fraza.

  • Reply
    Razvan
    22/07/2016 at 15:53

    Crede-ma ca nu esti singur si ma bucur ca cineva pune problema pietonilor si a masinilor parcata aiurea (pe trotuar, pe piste de biciclete, etc.). Eu nu sunt nici sofer, nici biciclist, sunt in primul rand pieton si cred ca pietonii raman cea mai defavorizata categorie din acest punct de vedere. De bine, de rau, exista comunitati de biciclisti, activitati, marsuri etc., dar pentru pietoni inca se intampla prea putine si dupa cum vezi, se doreste eliminarea acelor putine actvitati facute in interesul pietonilor…
    Pentru cei care parcheaza aiurea pe trotuar sau in statii, merge un apel la Politie sau o sesizare asezonata cu o fotografie doveditoare. Erau si niste alternative mai hard, gen “Ai parcat ca un bou”, asta pe langa vorba buna din exemplele tale Insa mai sunt si trotuare nepracticabile, cand pietonii sunt fortati sa circule pe carosabil din cauza unor lucrari care dureaza saptamani intregi. Aici intra in actiunea sesizarea la primarie.

    Si mie mi se pare ca mizeriile astea mici de zi cu zi ajung sa ne scarbeasca tot mai mult si sa ne faca intr-un final sa ne luam campii si sa plecam vazand cu ochii. Si poate sunt pe alt film, dar parca tare s-ar bucura unii daca oamenii de bine s-ar satura de toate, n-ar mai suporta si si-ar lua casa in spinare, ca sa ramana meltenii astia sa faca legea in nesimtirea lor.

  • Reply
    MHai
    22/07/2016 at 16:39

    Cum ai vrea sa fie o tara condusa de porci? Ca o cocina…..
    Mie nenea militianu’ mi-a batut obrazul cand m-am dus sa fac reclamatii. Cica-i umplu carca de dosare ce nu pot fi solutionate.

  • Reply
    Amalia
    22/07/2016 at 20:13

    You should try Nigeria. Acolo, ca să fii safe, te poți plimba dintr-o mașină blindata cu escorta de politie. O sa vezi lucrurile altfel.

    • Reply
      Ariel
      22/07/2016 at 20:42

      Nu contează chestia asta. :)

      • Reply
        Amalia
        23/07/2016 at 09:11

        Nu, problemele tale minore nu contează.

        • Reply
          Ariel
          24/07/2016 at 13:14

          atunci de ce esti aici? :)

  • Reply
    Dragos
    23/07/2016 at 14:35

    Ne lipseste educatia. Daca s-ar promova la tv si in media in general aceste lucruri interzise se va vedea vocea strazii cum se ridica. Un promo cu este interzis sa parchezi pe trotuar. Atunci marea masa ar condamna si s-ar revolta atunci cand vor vedea masini parcate pe trotuar. Art. 142 Regulament aplicare OUG 195/2002 Reguli pentru circulaţia vehiculelor Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: pe trotuar, dacă nu se asigură spaţiu de cel puţin 1 m pentru circulaţia pietonilor;

  • Reply
    CI
    25/07/2016 at 08:14

    Si eu atrageam atentia la lucrurile nesimtite pana mi-am dat seama ca totul e degeaba si cateodata se ajungea si la scandal, si nu din partea mea. Si mi-am dat seama ca nu vreau sa imi cresc copiii aici si sa astepte 50-60 de ani ca societatea noastra sa fie mai apropiata la mentalitate ca cea occidentala.
    Fetita mea cea mica ar trebui sa mearga la cresa. Stii cate crese sunt in Bucureti? Maxim 3-4 pe fiecare sector.
    Noi am luat decizia sa plecam cu totii din tara si nu doar la munca in afara ci sa emigram. Am citit si blogul mamei tale si am fost motivat si mai mult. Viata se poate lua de la 0 oricand.
    Comvinge-o pe Corina sa plecati si nu va mai uitati inapoi. Altfel cand veti avea copii atunci sigur o sa vreti, dar daca faceti pasul acum e mai usor.

  • Reply
    Bogdan
    26/07/2016 at 14:05

    “Și chiar atunci a trecut un moș pe bicicletă, pe trotuar. S-a dat jos în dreptul nostru de pe biclă și a ocolit tacticos blocada Force 1.”

    Trebuia să facă treaba asta de la început. Nu are voie pe trotuar călare pe bicicletă pentru că este conducător de vehicul. Între unul cu mașina și unul călare pe bicicletă pe trotuar nu e nicio diferență dpdv legal. Eu unul când sunt pieton nu mă dau niciodată din fața unuia cu bicicleta pe trotuar (asta tot din spirit civic). Biciclistul trebuie sa circule pe banda dedicată, si in lipsa ei, cât mai aproape de marginea drumului.

    • Reply
      Ariel
      27/07/2016 at 02:13

      Bogdan, that’s not the point. :)

    Vezi alte comentarii:

    Comentează