Mereu mi-au plăcut oraşele mai mici. Acolo-i potenţialul! Acolo e loc de nou! Acolo schimbarea nu-i o treaba atât de grea ca-n oraşele mari.
Dacă vrei să faci piste de biciclete într-un oraş mic ai nevoie de 10% din banii pe care-i bagă Bucureşiul în pistele de biciclete pentru un singur bulevard.
Dacă vrei să faci ca cetăţenii să respecte pistele de biciclete, pui doi poliţişti la patrulă pentru o lună de zile şi gata, cetăţenii se educă. În Bucureşti maşinile se vor parca pe pistele de biciclete ani de-a rândul pentru că oraşul e mult prea mare.
Am fost săptămâna trecută în Timişoara şi am fost uimit să văd tomberoane de colectare selectivă în facultăţi.
În Năvodari s-a reuşit în doar câteva luni de voluntariat transformarea unui teren viran într-o bază sportivă. Singura bază sportivă din zonă. De noul teren de sport, cu tribune, coşuri ecologice şi un spaţiu verde, vor beneficia cei aproximativ 4.000 de copii de la unităţile de învăţământ din oraşul Năvodari: patru şcoli generale şi un liceu.
Să fie mult, să fie puţin? Nu ştiu, dar pentru 4.000 de copilaşi este o incredibilă oportunitate.
Chiar cred că oraşele mici vor schimba faţa acestei ţări. În viitor oamenii educaţi vor fi cei din oraşele mici, nu cei din câmpul de luptă numit “Bucureşti”.
Noroc cu responsabilitatea socială şi proiectele precum “Împreună pentru fiecare” de la Rompetrol.
1 comentariu
Gabriela
28/11/2011 at 00:11Asta m-a învățat și pe mine cineva, că schimbarea e făcută de orașele mici. Și e mai ușor să faci ceva pentru că oamenii se cunosc cât de cât între ei și știi direct unde trebuie să te duci și ce trebuie să faci.