Există multe motive pentru care iubesc faptul că ai mei s-au gândit să mă nască în acest minunat secol 21.
Avem internet la fiecare pas, avem tehnologie care acum 20 de ani părea imposibilă, petrolul este pe terminate și mai mult decât orice: îmi place că oamenii sunt mai curați și igienici ca niciodată.
Dar secolul 21 mai are ceva ce displac cumplit – și anume abilitatea sa de a mă distrage de la ceea ce vreau să fac.
Spre exemplu, dacă mă așez la birou pentru a scrie un text este foarte posibil să am și un tab cu Facebook deschis. Fără un motiv anume, cu siguranță cineva se va gândi să mă bage în seamă prin chatul minunatului Facebook și atunci, inevitabil, tabul acela va pâlpâi.
Nu o să mă pot concentra cu un tab pâlpâind, căci mă va omorâ curiozitatea. Așa că va trebui să apăs pe el, să răspund și apoi să-l închid.
Mă reapuc de scris și, pentru că suntem în secolul vitezei, uit că am și telefonul mobil conectat la wireless. Începe și el să-mi arunce notificări.
Îl verific și pe el pentru că mor de curiozitate să văd cine ce vrea de la mine.
Îi opresc apoi wireless-ul, îl pun pe vibrații și-l azvârl cât mai departe de birou ca să nu mă mai deranjeze.
În cazul fericit în care nu mai are nimeni cum să dea de mine, se gândește minunatul meu corp să ceară de mâncare, căci, desigur, suntem în secolul 21, secol în care orele meselor nu sunt respectate, adesea mâncăm fastfooduri și … eu nu-s o excepție.
Cine poate să scrie cu mațele ghiorțăind?
Mă duc la frigider ca să-mi iau ceva rapid de mâncare, moment în care sună al doilea telefon!
Păi, da, în secolul 21 avem 2-3 telefoane, căci asta face omul în acest secol, stă conectat cu cât mai mulți oameni din viața sa.
Răspund la telefon și mănânc în același timp, ca să fiu eficient.
Nu apuc nici să savurez mâncarea, nici să am o discuție prea reușită la telefon, în timp ce plescăi.
Când, în cele din urmă, revin la laptop, stau și mă întreb ce dracului făceam înainte să mi se facă foame, căci am un sentiment că făceam ceva – dar nu știu ce.
Sunt foarte ușor de distras și urăsc asta la mine și la acest secol al conectivității.
De aceea prefer să lucrez până noaptea târziu, când n-are cine să mă caute sau să mă bage aiurea în seamă.
Tu cum te ferești de astfel de distracții?
4 comentarii
Nex
16/01/2013 at 16:24E o aplicatie pentru Chrome – Strict Pomodoro. Face minuni pentru mine, jur.
ralu
17/01/2013 at 01:02doua lucruri:
– esti mult mai eficient si mai greu de distras daca renunti la multitasking
– chiar si atunci cand ceea ce te distrage te retine doar un minut, e suficient ca sa iti puna bete in roate.
solutia pe care o propunea un speaker e sa iti alegi o activitate si sa nu faci NIMIC altceva in timpul ala (e mai greu decat pare :) iar asta presupune nu doar sa nu ii raspunzi lui x pentru ca stii ca te tine de vorba, ci sa nu raspunzi nici macar lui y, care e intotdeauna scurt si la obiect.
eu asa am descoperit cat de productiv e sa spui “vorbim in 20 de minute”, timp in care iti vezi linistit de treaba
Razna
17/01/2013 at 17:47Adevaraaat! :))) eu inca ma chinui sa ma feresc de astfel de situatii, inca n-am gasit solutia. Exact asa patesc si eu…
Júlia
20/01/2013 at 21:24Exact… și mă disperă la culme treaba asta! Pe lângă cele enumerate mai sus… mă gândesc să văd ce-mi mai fac peștii… și atunci evident că mă opresc din ceea ce făceam, că doar peștii mei sunt foarte importanți; trebuie să-i verific, să le mai dau de mâncare… :-j În altă ordine de idei, pot fi distrasă de n lucruri, din păcate, dar parcă gândurile mele sunt cele care provoacă cel mai mare haos… :(