Ce mai creez

Primul meu workshop – încă un vis împlinit.

Mi-am împlinit un vis… şi mă simt FAN-TAS-TIC.

Am vorbit pe 2 octombrie 2010 cu 8 oameni despre atitudine şi optimism şi până la sfărşitul workshopului i-am convins să-şi schimbe numerele de telefon şi să vadă că-s oportunitatea unul-altuia.

Sunt aşa multe de zis încât nu ştiu ce să zic. M-am simţit fantastic şi ştiu sigur că şi ei s-au simţit minunat şi au plecat gândindu-se că “E foarte simplu să-ţi faci viaţa frumoasă… de mâine trebuie să fac următoarele schimbăi: bla bla”.

O să mă rezum la câteva poze deci:

Eu... în ipostaza de ... workshopist.

Eu... în ipostaza de ... workshopist.

O parte din ei... foarte-foarte atenţi la mine. :)

O parte din ei... foarte-foarte atenţi la mine. :)

Tot ei, de data asta scoşi din zona de confort... cred.

Tot ei, de data asta scoşi din zona de confort... cred.

Concluzia...

Concluzia...


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

14 comentarii

  • Reply
    Rox
    04/10/2010 at 21:51

    Foaaarte tare! Felicitari :) le meriti sincer. Mi-ar fi placut sa fi fost si eu acolo, dar nu s-a putut. Oricum, tine-o tot asa!

  • Reply
    Ariel
    04/10/2010 at 22:19

    There shall always be a next time. De ce nu ai putut? Data viitoare voi avea grija sa poti.

  • Reply
    timur
    05/10/2010 at 14:54

    super tare…as fi vrut si eu la un asemenea workshop:)

  • Reply
    Adrian Negoita
    05/10/2010 at 19:32

    Nu am înţeles exact treaba cu numerele de telefon. Ai făcut o chestie de genul 4 perechi de oameni care şi-au schimbat numerele de telefon între ei, fiecare abandonându-şi astfel vechiul număr? :)

  • Reply
    Ana
    06/10/2010 at 10:33

    Sa ma anunti please, la urmatorul workshop tinut de tine ! It’s a promise, voi veni :).

  • Reply
    Dr. House ;)
    06/10/2010 at 11:42

    Dupa imagini, intr-adevar, implicati 100%, deschidere… Good job!!! Eu as schimba doar galbenul concluziei (desi poarta in el promisiunea unui viitor stralucit, la 20% dintre indivizi creeaza frustrare si nu vrem sa-i pierdem pe drum;)) – un ton tertiar (gen portocaliu=entuziasm si energie) ar merge brici!

  • Reply
    Rox
    06/10/2010 at 17:56

    @ Ariel : In primul rand pentru ca nu stau in Bucuresti (bine n-ar fi fost transportul o problema, darmai sutn si niste chestii…) si apoi pentru ca in ziua aceea am avut un pic de treaba… am fost cu tatal meu sa ajutam o prietena sa-si mute mobila si altele in noul apartament. Dar la urmatorul… nu mai lipsesc. :D

  • Reply
    Ariel
    08/10/2010 at 01:02

    @House – tnx for the tip. :)

    @Rox – ok. eu as vrea sa-l tin si-n alte orase actually.

  • Reply
    Ariel
    11/10/2010 at 20:53

    @Adrian – i-am împărţit de fapt în doar 2 grupe (Deci 4 oameni pe grupă) şi i-am pus să-şi împărtăşească un vis (cel mai vis dintre toate actually) şi să fie oportunitatea unul-altuia. Astfel şi-au schimbat şi numerele de telefon ca să ţină legătura sau… ştiu eu, să fie oportunitatea unul-altuia şi altă dată. :)

  • Reply
    Adrian Negoita
    12/10/2010 at 12:54

    @ Ariel: Dacă tot am deschis discuţia, aş fi tentat să-ţi povestesc cum se văd aceste lucruri din cealaltă poziţie, a participantului la workshop.

    Am participat în urmă cu aproximativ un an la un workshop axat pe comunicare, condus de o psiholoagă. Ei bine, la final, fără ca treaba asta să fi fost sugerată în mod special de cineva, unii au colectat date de contact de la ceilalţi. Cei care “supravieţuisem” după cele 5 sau 6 şedinţe am ajuns să avem adresele de e-mail ale celorlalţi.

    Ei bine, toate bune şi frumoase dar… nimeni nu mai are acum ideea de a convoca o nouă întâlnire a grupului sau intenţia de a-i vedea pe ceilalţi ca pe o oportunitate. După un an, constat că fiecare a rămas cu problemele sale, probleme la care unii lucrează cu un specialist, alţii probabil încearcă în continuare să şi le ascundă sub preş.

    Ce vreau eu să spun e ca, în ciuda intenţiilor bune ale conducătorului de workshop, felul în care informaţiile sunt aplicate mai departe de participanţi depinde în mare măsură doar de ei. M-aş bucura ca tu să afli în timp că cei 8 oameni cu care ai lucrat păstrează legătura şi îşi sunt de ajutor unii altora dar nu este obligatoriu să se întâmple aşa.

    A avut vreunul curaj să scrie despre felul în care a perceput experienţa workshop-ului condus de tine? Ar fi interesant de citit o astfel de mărturie. Totuşi, aşa cum şi eu îmi propusesem să povestesc pe blogul meu despre acel workshop, uite că am tot amânat şi am ajuns să-mi amintesc de el comentând pe blogul altcuiva, blog pe care nu ştiu în ce măsură îl frecventează cunoştinţe comune. Asta poate pentru că este mai dificil să povesteşti din postura de participant.

    Hai că m-am întins cam mult cu comentariul acesta. Ca o concluzie, te felicit pentru iniţiativă şi îţi doresc să cauţi în continuare forme prin care, atât cât îţi permite timpul şi competenţa (ştiu că eşti modest, apreciez asta şi, în acelaşi timp, apreciez cantitatea de cunoştinţe legate de dezvoltare personală pe care le stăpâneşti), să încerci să-i înveţi şi pe alţii cum să-şi înfrumuseţeze viaţa.

    Succes! :)

  • Reply
    Ariel
    12/10/2010 at 13:35

    @Adrian – Înţeleg perfect ce-mi zici. Şi ai dreptate.

    Din câte ştiu nu a scris niciun participant despre cum a fost (doar unul din ei mi-a dat un e-mail cu feedback – atât pozitiv cât şi negativ).

    La următorul workshop din Bucureşti o să te invit tocmai că-s foarte curios de ce feedback o să-mi dai. Dacă nu te deranjează… desigur. :)

  • Reply
    Adrian Negoita
    12/10/2010 at 18:08

    În astfel de situaţii sunt de părere că feedback-ul mai degrabă pozitiv sau mai degrabă negativ vine în funcţie de aşteptările mai mult sau mai puţin realiste ale participantului. Din ce spui, participantul pare să se fi exprimat echilibrat, găsind atât părţi bune cât şi părţi mai puţin bune.

    Oricum, dat fiind că publicul ţintă pentru aşa ceva ar putea avea dificultăţi în a se exprima (din motive emoţionale, nu intelectuale, în caz că nu era deja clar ce vreau să spun), mesajul primit de tine de la acel participant este un lucru bun atât pentru tine (pentru că ai ocazia să-ţi dai seama ce a mers bine şi ce a mers mai puţin bine) cât şi pentru participantul care a avut curajul să exprime ce a simţit. După părerea mea, mesajul îi este de ajutor participantului într-o măsură mai mare decât cea în care îţi este ţie util.

    Cât despre ideea de a participa eu la un workshop de-al tău mă declar în principiu de acord. Chiar mă gândeam, când l-ai anunţat pe cel din 2 octombrie, să mă înscriu. Pentru că am luat deja contact cu mai multe unghiuri din care se poate aborda ideea de dezvoltare personală mă aştept şi din partea ta la o abordare mai mult sau mai puţin asemănătoare cu ce am întâlnit deja. Dacă voi constata o abordare extrem de diferită o să fie o experienţă cu atât mai interesantă.

    Ţinem legătura! :)

  • Reply
    După workshopul din Braşov | Ariel Constantinof Blog
    30/01/2011 at 18:00

    […] dat mail-uri în care mă întrebau când trec pe la ei prin oraş. Fie vorba între noi, după primul meu workshop din Bucureşti nu mă prea gândeam la următorul… Dar oamenii ăştia doi m-au uns pe suflet. (Super-tari […]

  • Reply
    Optimismul este o atitudine! - Workshop, 27 mai, Bucureşti | Motivonti
    17/05/2012 at 15:18

    […] fost un semi-eşec personal, desigur. Dar, repet, au trecut nişte ani. (uite aici cum a ieşit primul workshop. aici este acelaşi workshop, ţinut în Braşov… iar aici este workshopul tinut în […]

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează