Primul meu workshop – încă un vis împlinit.

Adrian Negoita

Nu am înţeles exact treaba cu numerele de telefon. Ai făcut o chestie de genul 4 perechi de oameni care şi-au schimbat numerele de telefon între ei, fiecare abandonându-şi astfel vechiul număr? :)

Dr. House ;)

Dupa imagini, intr-adevar, implicati 100%, deschidere… Good job!!! Eu as schimba doar galbenul concluziei (desi poarta in el promisiunea unui viitor stralucit, la 20% dintre indivizi creeaza frustrare si nu vrem sa-i pierdem pe drum;)) – un ton tertiar (gen portocaliu=entuziasm si energie) ar merge brici!

Adrian Negoita

@ Ariel: Dacă tot am deschis discuţia, aş fi tentat să-ţi povestesc cum se văd aceste lucruri din cealaltă poziţie, a participantului la workshop.

Am participat în urmă cu aproximativ un an la un workshop axat pe comunicare, condus de o psiholoagă. Ei bine, la final, fără ca treaba asta să fi fost sugerată în mod special de cineva, unii au colectat date de contact de la ceilalţi. Cei care “supravieţuisem” după cele 5 sau 6 şedinţe am ajuns să avem adresele de e-mail ale celorlalţi.

Ei bine, toate bune şi frumoase dar… nimeni nu mai are acum ideea de a convoca o nouă întâlnire a grupului sau intenţia de a-i vedea pe ceilalţi ca pe o oportunitate. După un an, constat că fiecare a rămas cu problemele sale, probleme la care unii lucrează cu un specialist, alţii probabil încearcă în continuare să şi le ascundă sub preş.

Ce vreau eu să spun e ca, în ciuda intenţiilor bune ale conducătorului de workshop, felul în care informaţiile sunt aplicate mai departe de participanţi depinde în mare măsură doar de ei. M-aş bucura ca tu să afli în timp că cei 8 oameni cu care ai lucrat păstrează legătura şi îşi sunt de ajutor unii altora dar nu este obligatoriu să se întâmple aşa.

A avut vreunul curaj să scrie despre felul în care a perceput experienţa workshop-ului condus de tine? Ar fi interesant de citit o astfel de mărturie. Totuşi, aşa cum şi eu îmi propusesem să povestesc pe blogul meu despre acel workshop, uite că am tot amânat şi am ajuns să-mi amintesc de el comentând pe blogul altcuiva, blog pe care nu ştiu în ce măsură îl frecventează cunoştinţe comune. Asta poate pentru că este mai dificil să povesteşti din postura de participant.

Hai că m-am întins cam mult cu comentariul acesta. Ca o concluzie, te felicit pentru iniţiativă şi îţi doresc să cauţi în continuare forme prin care, atât cât îţi permite timpul şi competenţa (ştiu că eşti modest, apreciez asta şi, în acelaşi timp, apreciez cantitatea de cunoştinţe legate de dezvoltare personală pe care le stăpâneşti), să încerci să-i înveţi şi pe alţii cum să-şi înfrumuseţeze viaţa.

Succes! :)

Adrian Negoita

În astfel de situaţii sunt de părere că feedback-ul mai degrabă pozitiv sau mai degrabă negativ vine în funcţie de aşteptările mai mult sau mai puţin realiste ale participantului. Din ce spui, participantul pare să se fi exprimat echilibrat, găsind atât părţi bune cât şi părţi mai puţin bune.

Oricum, dat fiind că publicul ţintă pentru aşa ceva ar putea avea dificultăţi în a se exprima (din motive emoţionale, nu intelectuale, în caz că nu era deja clar ce vreau să spun), mesajul primit de tine de la acel participant este un lucru bun atât pentru tine (pentru că ai ocazia să-ţi dai seama ce a mers bine şi ce a mers mai puţin bine) cât şi pentru participantul care a avut curajul să exprime ce a simţit. După părerea mea, mesajul îi este de ajutor participantului într-o măsură mai mare decât cea în care îţi este ţie util.

Cât despre ideea de a participa eu la un workshop de-al tău mă declar în principiu de acord. Chiar mă gândeam, când l-ai anunţat pe cel din 2 octombrie, să mă înscriu. Pentru că am luat deja contact cu mai multe unghiuri din care se poate aborda ideea de dezvoltare personală mă aştept şi din partea ta la o abordare mai mult sau mai puţin asemănătoare cu ce am întâlnit deja. Dacă voi constata o abordare extrem de diferită o să fie o experienţă cu atât mai interesantă.

Ţinem legătura! :)