Cand eram mic una din bunici ma invata despre cei 7 ani de acasa – Chiar asa, noi stam doar 7 ani acasa? sau de fapt… stam asa multi ani acasa? Cine a ales numarul asta? Ah, e doar numar mitic, corect! –, despre respect si despre politete… despre cum trebuie sa-mi salut vecinii, sa las oamenii mai in varsta sa stea pe scaune … si tot felul.
Alte persoane m-au invatat sa spun “In pida ma-tii!” cand aveam 6 anisori – asta, desigur, ca sa stiu si eu sa injur in romana, in ebraica stiam deja cica (acum nu mai stiu, ce chestie!). Prima data cand am ajuns in Romania, la bunici (ceilalti bunici), toata lumea imi zicea: “Sa nu cumva sa spui ce te-am invatat ca nu e frumos.” – Hmm… De ce m-ati invatat ceva ce nu am voie sa spun? Aaa… pai nu e frumos, politete, respect, inteleg! Aveam doar 6 ani de stat acasa si deja stiam sa injur… statul acasa te tampeste se pare.
Azi am mers ceva mai mult cu RATB-ul si… fix 3 persoane mi-au cerut directii.
O babuta se intoarce la mine (ea stand pe scaun, eu stand pe scaunul de vizavi) si tipa: “Auzi, baiatu’, asta ajunge la Sfantu’ Gheorghe?”, eu politicos ii raspund: “Nu, face stanga la Hala Traian.” – urmatoarea secunda baba intoarce capul spre geam. Aloo??? Nu tu “Multumesc baietas”, “Multumesc mama”? Nu nimic? Nici macar: “Nu te supara baietas…”? Nu asa era frumos?
O alta femeie (~30 ani) ma intreaba acelasi lucru, ii raspund la fel. Nici ea cu multumesc, cu nimic, ca parca eu sunt ghid RATB…
Un barbat (tot la vreo 30 de ani) intreaba o babuta aceasi intrebare, babuta se stramba si intervin eu cu raspunsul. Barbatul imi multumeste frumos si mie si babutei care nu facuse decat sa se strambe… Wow, am auzit un “multumesc”! Oare cat a stat acasa tipul asta? Un an? Opt ani? Ce? Nimic.
Nu tin ca cineva sa-mi multumeasca pentru orice cacat (din ala de pe Calea Mosilor), dar de ce eu sa arat respect pentru orice sclav al societatii care este cu 10 ani mai batran decat mine cand ei nu stiu decat sa ma dea jos de pe scaun si sa-mi ceara indicatii. Noroc cu mine… Altfel ati fi murit stand in picioare si v-ati fi pierdut prin Bucuresti.
Hai, respect! (lol)
7 comentarii
dragos
31/01/2008 at 22:13cred ca aceasta vorba “7 ani de acasa” se referea la cei 7 ani petrecuti fara nici o educatie primita de un cadru didactic avansat intr’o oarecare masura(invatatoare)… parerea mea, keep up the god work!GG!
Paul
01/02/2008 at 09:35Ha,ha,ha….dar tu ai pretentii mari la indivizii de pe strada.Sa iti spun o faza care ieri m-a lasat total interzis.Eram in fata unei banci, iese o “mama” cu un copil de maximum 2 ani, acesta se impiedica si cade.Un domn, se repede si ia copilul de mana sa il ajute sa se ridice.Mama,care era o doamna in esenta ei (pffffff) incepe sa tipe la binevoitor: nu iti este rusine ma!Ce tragi de el parca ar fi o carpa, vrei sa ii rupi mana?Dupa care a comentat cu cineva care o insotea (cand a cazut copilul era foarte absorbita de o discutie savanta cu persoana respectiva), ceva de genul: ai dracului ce sunt ei, sunt in stare sa iti bage copiii in spital!Si uite asa mi-a venit in minte treaba cu facerea de bine este incest curat!
Jen
01/02/2008 at 13:26mie imi place asta cu sapte ani d-acasa pentru ca am intrat la scoala la 6 jumate. se pare ca am o scuza foarte buna sa fiu nesimtita.
Jalane
01/02/2008 at 20:57Pai si…de ce nu ai zis ceva de genul “cu placere doamna” in momentul in care nu a multumit? Eu asa as fi facut, in general se rusineaza.
Jalane
01/02/2008 at 20:58P.S: uuuuh Ariel are editare la comments :D niiiiiice!
akasha
07/02/2008 at 12:34corect…nesimtirea nu are varsta!societatea s-a badaranit fara masura in ultima vreme.Chiar de curand am avut o nedumerire legata de ‘e buna’ si ‘e frumoasa’,de “hey,fluturas!”,”papusa” si alte chestii d-aste venite de la cate un specimen de “băi ăsta!”.Locurile publice au devenit locurile in care se elibereaza frustrari,si ma mai intreb ce e cu “emo” asta…
Bri
07/03/2008 at 09:52Eu sincer…cred ca esti blestemat !