Gata, ştiu, a trecut BAC-ul, e vacanţa de vară, presa nu mai scrie despre faptul că 50% din populaţia tânără a României nu-i capabilă să ia un examen după care, teoretic, pleci spre facultate… aşa că voi scrie eu.
Mi se pare strigător la cer faptul că există “voci” care arunca vina pe generaţia copiilor din ziua de azi ca fiind cei incapabili, uitând faptul că de fapt cei incapabili sunt profesorii.
Ca profesor, într-o sală de clasă, cu 5-10-20-30 de elevi, tu ai o singură responsabilitate: Să educi.
Acum, tu, ca profesor, cu această frumoasă responsabilitate asumată pe umeri, poţi să reuşeşti să educi, sau poţi să nu reuşeşti să educi. Poţi sau nu poţi. Nu există cale de mijloc. Nu există: “nu pot educa această generaţie de copii pentru că are iPhoane“.
O regulă foarte importantă în viaţă este că trebuie să te adaptezi… Dacă nu te adaptezi, mori. Iar acest “mori” poate fi metaforic. În cazul de faţă, profesorii care nu reuşesc să-i facă pe elevi interesaţi de materia lor, atenţi la ore şi să ia note mari la examene… sunt nişte profesori proşti. Atât de proşti încât, de fapt, nici nu mai sunt profesori, neîndeplinindu-şi singura responsabilitate care, oricum, era asumată – deci să nu zicem că aceşti profesori sunt pedepsiţi să educe… Şi-au dorit asta de la bun început.
Nu trăim ACUM într-o perioadă în care au apărut multe gadgeturi. Nu trăim acum o schimbare imensă care va necesita schimbarea sistemului educaţional. Nu suntem speciali deloc – nici noi, nici elevii, nici profesorii.
Mereu suntem într-o schimbare, mereu trebuie să ne adaptăm, mereu elevii vor fi motivaţi de altceva ca să înveţe.
Elevii nu-s motivaţi pentru că şcoala e prea uşoară şi profesorii nu s-au adaptat. Elevii sunt maturi şi în clasă, de faţă cu profesorii, se transformă în maimuţe pentru că se simt luaţi de proşti.
Nu îmi place să aud “generaţia asta de rebuturi”, “generaţia McDonald’s”, “generaţia Facebook”. Nu e corect să gândim aşa.
De peste 4 ani de zile fac voluntariat în cadrul Comunităţii Evreieşti din România. Sunt profesor şi am responsabilitatea de a educa câteva zeci de copilaşi pe perioada a 7-14 zile, 24/24 de ore. Nu, nu îi învăţ religie. Îi învăţ istorie, îi învăţ să vorbească în public, în învăţ să lucreze în echipă, îi învăţ să-şi pună întrebări… Şi cred, sincer, că sunt un profesor mai bun decât extrem de mulţi profesori din sistemul educaţional de stat, fără să fi făcut pedagogia. Dar gata cu aroganţa.
5 comentarii
Fata de pe plaja cu ganduri
25/07/2012 at 17:49Te-as cam contrazice, sa stii. Educatia se face acasa, nu la scoala, nu in 7 ani, ci in oricat e nevoie. Din pacate, tot ce se construieste la scoala, cu profesori si invatatori, trebuie sa aiba fundatia solida a educatiei si culturii facute din/in familie. Ori e greu sa educi un copil ai carui parinti asculta manele la betiile zilnice si au o orientare precara in a-si alege valorile. Pentru ca, indiferent de pasiunea si vocatia dascalului, exemplele cele mai la indemana sunt parintii! Deci, da, te contrazic total! :)
Ariel
25/07/2012 at 17:54Educaţia se face şi acasă, e drept. Şi da, e greu să te înţelegi cu un copil care toată ziua aude manele şi vede cum se ceartă părinţii acasă, cum tatăl îi bate mama etc.
Dar, yet again, cred că un profesor, în adevăratul sens al cuvântului, poate trece peste toate aceste detalii.
E adevărat că educaţia unui om nu-i dată doar de părinţi sau doar de profesori sau doar de prieteni. E un amalgam.
Şi deci, oricum, nu e o contrazicere totală, să ştii.
Eu am zis că nu-i vina copilaşilor, ci a profesorilor. Tu m-ai susţinut cu faptul că nu-i vina copilaşilor, ci a părinţilor.
Poate-i o vină combinată. Părinţi şi profesori iresponsabili şi nemotivaţi. … duc la copilaşi asemănători.
Fata de pe plaja cu ganduri
25/07/2012 at 18:31Ai si tu dreptate, insa eu am mentionat de familie ca punct principal de interes, intrucat scoala nu e un spatiu in care se spala mintile copiilor intru luminare, e un spatiu in care se cladeste. Si insist in continuare pe familie, intrucat mama e invatatoare in mediul rural, cu vechime in invatamant, dar updatata modalitatilor de educatie (non) formala si cunosc indeaproape eforturi, chinuri, esecuri si mai ales mentalitatea generala, lipsa de interes din partea parintilor in ceea ce priveste investitia culturala a copiilor, timpul alocat temelor, universul asta marunt in care daca ai bani e suficient sa fii cineva, nu-ti mai trebuie si fond interior, alternativa rapida a Italiei. Particularizez si ma refer in continuare la mediul rural, ai fi surprins sa stii cate familii nu au nici macar o carte in casa. Una singura! Dar au telefoane, la plural, fiecare.
Pe de alta parte, cred ca la polul opus se afla rasfatul exagerat al odraslelor, parintii care investesc mai mult financiar in copiii lor pt a compensa lipsa timpului petrecut impreuna. Sigur suna a cliseu, insa armonizarea factorilor parinti si profesori e reusita, clar.
docica
10/08/2012 at 16:32:) discutia asta dintre voi e dovedita stiintific de foarte multi ani. in psiho-pedagogie, unul din primele lucruri invatate este ca omul se formeaza in urma a trei factori: genetica, familia, societatea. Lipsa oricaruia din acesti factori sau influenta preponderenta doar a unuia duce la schimbari mari in personalitate. Profesorii sunt prosti, intr-adevar, caci nu conteaza cat de manelista este familia, ci cat de mult poti tu, ca profesor, sa atragi acel elev din acea familie. Elevii sunt si ei prosti, ca uneori indolenta e mai mare decat orice si oricine. Am intalnit si elevi care afirmau ei insisi ca nu vor nimic si nu ii intereseaza nimic. Orice ai face, pozitiv sau negativ, activ sau pasiv, uneori dai peste oameni (elevi, in speta) care refuza totul. Numai ca vina e de amebele parti. De fapt vina incepe in familie, caci acolo se naste copilul. Pana sa ajunga la gradinita, el creste in familie. Apoi, pana la scoala el creste si la gradinita (uneori nu se duce deloc) si abia apoi ajunge pe mana acelor profesori prosti. Care il iau si ei, la randul lor din mana unor invatatori. Lucrurile nu sunt atat de simple pe cat le vezi tu. Dintr-o clasa de 30 de oameni slabi poti salva 5. E o performanta daca salvezi 10-20. Dar 30 nu vei salva niciodata, oricat de bun profesor ai fi. Legea naturii: padurea are uscaturi. Sunt multi profesori prosti, ai dreptate, dar cand te lupti cu morile de vant (a se citi elevii plus familiile lor) nu esti doar un Don Quijote modern, ci doar inca un prost idealist. Caci morile de vant raman doar mori de vant. Ca sa reusesti, ele trebuie sa fie macar de apa (sper ca intelegi metafora!)
docica
10/08/2012 at 16:36si inca ceva: sunt atat de putini elevi care iau BAC-ul pentru ca o lege proasta asociata cu o coruptie mare hotaraste ca oricine trebuie si poate sa intre la liceu. daca ar fi intrarea in liceu o performanta, sa vezi atunci promovabilitate! acum oricine poate termina liceul si oricine crede ca poate sa studieze la liceu.