Cum adica ma: “Dar nu fi obraznic, e parintele tau!” … sau … “Totusi, e taica-tu!” sau “Bai omule, e maica-ta!“.
DA, si?!
Daca stau sa ma gandesc mai bine noi, creaturile care am prins viata, am fost doar un orgasm pentru tata si o placere “speram-noi” orgasmica pentru mama.
In rest? De ce e obligatoriu sa ma iubeasca parintii mei?
Eu, spermatozoidul lor fiind, de ce sunt obligat sa-i tratez indiferent de orice ca pe “dumnezeii” mei? In fond tot ce au facut a fost sex si precum ziceam: poate nici nu am fost dorit.
“Iubirea eterna” e un cacat.
Cand eram mic lansasem teoria ca eu sunt sigurul om iar restul sunt roboti. Sunt sigur ca nu-s singurul spermatozoid care s-a gandit vreodata la asa ceva… Totusi, acuma realizez cat de buna e teoria lansata de mine in copilarie: Orice ar fi, suntem noi pentru noi si cam atat.
Deci da… eu sunt omul iar restul sunt robotii.
Roboti-parinti, roboti-prieteni, roboti-prosti, etc… ROBOTI.
Căcat.
Şi pace.
9 comentarii
irina
18/02/2009 at 02:23Teoria asta o aplica fiecare pentru sine, doar ca uneori te dezamageste, iar alteori ti-o amintesti atunci cand te dezamagesc ceilalti.
menialy
18/02/2009 at 08:33Nu vreau sa te contrazic…prea tare. :D
Gandeste-o si altfel: daca cineva te ajuta la un examen, te simti obligat sa il ajuti si tu la altceva, daca nu la urmatorul examen. Daca mama si tata te-au imbracat, hranit si educat pe gratis vreo 18 ani(de obicei mai mult), ori iti platesti datoria, ori le arati putin respect…
Anonimu'
18/02/2009 at 11:25Eşti un păcătos. :)
Alexandrina
18/02/2009 at 12:06Menialy , a avea un copil nu e o povara , e mare responsabilitate… Daca parintii nostri ne-au imbracat , hranit si educat “pe gratis” asta nu inseamna ca nu meritam … Un copil nu se creste cu aer si apa ….
Nu trebuie sa-ti platesti datoria , ca nici ei nu si-au platit-o pe a lor…
Iar respectul se castiga cu mare efort , indiferet daca e vorba de parinti. ( daca ai parinti care te-au injurat fara motiv o mare parte din viata si au spart cu capul tau placile de faianta din bucatarie , nu mai poate fi vorba de respect fata de ei , sub nici o forma)
menialy
18/02/2009 at 13:34asta e si ideea Alexandrina. Daca te simti dator unui strain pentru un mic ajutor…de ce nu te poti simti dator si parintelui? Eu zic ca ani intregi in care a avut grija de tine sunt suficienti ca sa descoperi ca ar trebui sa ai un dram de respect pentru ei. Iar respectul acela ar trebui sa vina tocmai din comparatia ta. Pentru tatal meu nu am respect sau recunostinta fiindca nu a stat langa mine si nu m-a ajutat cu nimic. E ca un strain. La mama lucrurile stau altfel. Cand ajungi la o varsta, realizezi ca unii oameni au facut tot ce au putut sa te sustina…si atunci iti dai seama si ca nu le-ai multumit indeajuns.
Iar eu n-am zis ca e o povara un copil. Mie imi face o placere foarte mare sa fac ceea ce fac acum(ca meserie). nu e o povara, dar tot merit sa fiu platita pentru munca mea(stiu ca exemplul e putin deviat de la subiect)
dragos
18/02/2009 at 15:45credeam ca doar eu gandesc asa… pai uite cum e , suntem 2 oameni, iar restul sunt roboti!
Teo
18/02/2009 at 17:53ti-am transmis sentimentele mele via mess.
o sa-ti fac un answer post pe tema asta, idiot!
Drojdie
18/02/2009 at 20:52Ariel, robototule, ce cauti in lumea mea? Pana la urma e lumea mea.
Cannabiss6
19/04/2011 at 23:54Păi aici sunt două cazuri total diferite:
Primul caz este acela când părinții au grijă de tine și te cresc cum trebuie, atunci, într-adevăr, trebuie să îi iubești și să-i respecți, deoarece ei și-au dat silința să te facă ceea ce ești.
Al doilea caz este exact opusul, în care, într-adevăr, poți să te fuți în morții lor.