Există o teorie ce derivă sau cumva completează selecţia sexuală a lui Darwin. Ea se numeşte “teoria semnalelor costisitoare” (teorie ce derivă dintr-un principiu genial intitulat: “Principiul Handicapului” – de Amotz Zahavi – evreu, desigur). De fapt, căutând acum pe Google nu văd să fi scris cineva ceva de această teorie ca fiind teorie, dar hai să o considerăm teorie pentru că vreau eu, ok?
În principiu-i vorba despre faptul că un individ dă un semnal unui alt individ din natură. Acest semnal este costisitor. Exemplu concret: o girafă (mascul, deci) se bate cu o altă girafă (alt mascul, deci) pentru a demonstra girafei (femelă, deci) că-i puternic şi deci este un partener ideal.
Ăsta-i un semnal costisitor care completează selecţia sexuală. Dar teoria semnalelor costisitoare se îndepărtează puţin de relaţiile dintre indivizi şi are legătură chiar şi cu selecţia naturală. Şi aici începe distracţia cu fumatul şi drogatul.
Spre exemplu există o teorie care spune că însăşi copacii dau semnale costisitoare. Spre exemplu toamna, când îşi fac frunzele galbene sau roşii, copacii dau un semnal costisitor puricilor de plante. Ei demonstrează prin culorile frunzelor că-s puternici şi n-are sens, purice fiind, să-i ataci.
Un exemplu concret, genial, este “gazela lui Thomson”: e o gazelă anume care când se simte în pericol (privită de un leu, spre exemplu) începe să sară şi să scoată sunete. O vreme s-a crezut că această gazelă anunţă restul gazelelor că-i în pericol, dar de fapt s-a dovedit a fi un simplu semnal costisitor pentru leu. Gazela încearcă să spună ceva de genul: “Băi, leule, tu vezi că nu fug de tine? Nu-mi pasă că vii aşa încet-încet după mine! Priveşte-mă ce sar în sus, ce ţip, ce sănătoasă sunt. Ai face bine să nu mă ataci pentru că vei eşua.” Amuzant, nu? Dar leul, culmea, nu va ataca o gazelă ţopăitoare tocmai pentru că gazela îşi demonstrează curajul şi deci, probabil, puterea.
O gazelă slabă probabil nu şi-ar permite să ţopăie în faţa unui leu, ci ar fugi rapid.
Obstacolele sunt precum animalele sălbatice. Le e frică de tine dar vor blufa. Dacă observă că ţi-e frică de ele, vor sări pe tine, dar dacă te uiţi direct în ochii lor, vor dispărea brusc din peisaj. – Orison Swett Marden
“Gazela lui Thomson” suntem şi noi, oamenii moderni.
Jared Diamond, un psiholog genial, a făcut legătura dintre semnalele costisitoare şi oameni.
El spune că noi bem bere la petreceri, ne apucăm de fumat în adolescenţă şi ne drogăm tocmai pentru a da celor din jur nişte semnale costisitoare. Semnale care ne demonstrează puterea. “Băăă, păi euuuu, da? Euuuu am beuuuut 5 beri şi 10 shoturi de vin, daaaa?”
Desigur, nu ne rezumăm la fumat sau la alcool. Putem considera sporturile extreme sau orice acţiune nebună ca un semnal costisitor creeat tocmai pentru a atrage atenţia sexului opus.
Păcat că anumite semnale (precum fumatul sau drogatul) sunt atât de costisitoare încât rămân uneori vicii pe viaţă. Din păcate constant mi se demonstrează că fumătorii sunt nişte oameni slabi. La fel şi drogaţii. La fel şi beţivii. Din păcate.
În clasa a 12-a mi-a plăcut filosofia la şcoală dar nu credeam niciodată că o să mă apuc singur de citit aşa ceva.
Vă recomand din tot sufletul “Omul Generos” de Tor Norretranders.
PS: Citind despre teoria semnalelor costisitoare mi-am dat seama şi de ce muuulte relaţii nu au succes. Pentru că după o vreme, partenerii nu mai oferă semnale costisitoare, ci doar semnale nevaloroase. Cineva zicea că atunci când femeia nu mai este misterioasă, jocul s-a terminat. Ei bine, în cazul relaţiilor am vaga impresie că totul se termină când se termină şi semnalele costisitoare. Dar eu nu sunt Darwin ca să mă luaţi în serios, desigur.
PPS: Nu, nu vreau să scriu toată cartea pe blogul meu dar unele teorii mi se par geniale şi îmi place să scriu despre ce deduc eu din ele. Cartea-i plină de astfel de teorii. :)
2 comentarii
Alexandru Pinta
26/02/2011 at 03:12Sa stii ca pe undeva ai dreptate cu teoria! Uneori chiar ne comportam ca si o gazela Thompson, tocmai pentru a influenta, a impresiona pe cineva. Insa, cateodata pe unii ii cam “papa” leul…
Inca o data, BRAVO… pentru articol si interpretare!
Ariel
26/02/2011 at 15:25Pe mine m-a iluminat teoria asta. :)
Mulţumesc!