“Și bani când vrei să faci?”

Acum vreo săptămână m-a contactat cineva din partea Ziarului Financiar ca să vorbim despre Tribul. M-am bucurat pentru că despre Ziarul Financiar am auzit de bine… Și pentru că deși despre Tribul s-a tot zis prin alte publicații (precum Adevărul, Digi, Antene, whatever) – nu s-a vorbit despre Trib business-wise niciodată. Adică mereu se vorbea despre “uite ce fac oamenii ăștia”, dar niciodată despre “afacere” în sine.

Am acceptat să mă văd cu tipa de la ZF pentru interviu la parterul biroului lor, căci eu oricum sunt biciclist și mă deplasez ușor și ea oricum era în timpul jobului și mai avea treabă – deci “Hai la noi, aici, că e o cafenea la parter.”

Ne-am luat o cafea, mi-a pus iPhone-ul în față și m-a luat la întrebări.

“Tribul este o afacere socială… Funcționăm printr-o asociație, deci la finalul anului noi n-avem un profit.”, îi zic.

Tipa era derutată. Dar este ok, toți oamenii cărora le spun asta pentru prima dată se pierd …

Încerc să-i explic care-s diferențele dintre o afacere clasică și una socială: și anume că scopul nostru nu este să mă aleg eu la final de an cu tone de bani (din dividende), ci să rezolvăm o problemă socială. Problema aleasă de Tribul este aceea a transportului alternativ și a poluării din București.

Și atunci tipa m-a întrebat: “Și bani când vrei să faci?”

Și adevărul este că după întrebarea ei am fost eu derutat.

Eu cred că uneori ajungem într-un cerc vicios foarte simplu și popular: credem că banii ne aduc, în fond, orice ne face fericiți. Și începem să credem că toată ziua trebuie să facem ceva pentru a face un ban. Ceea ce înseamnă că noi, constant, punem “ceva” între noi și ceea ce ne dorim. Unde “ceva” se traduce prin bani.

Pot să înțeleg mentalitatea asta – foarte mulți oameni gândesc așa. Asta-i societatea în care suntem azi…

Dar eu, personal, niciodată n-am “luptat” pentru bani. Am luptat pentru ceea ce pot obține, ulterior, cu acei bani. Mi-am dorit un calculator performant, mi-am dorit să stau în chirie, mi-am dorit să mănânc o pizza bună și să stau cazat la un hotel fain când plec în vacanță.

Da, este adevărat, toate aceste lucruri se obțin cu bani, căci trocul este de modă veche – dar cu toate astea sunt de părere că este mult mai “sănătos” și important să te concentrezi pe ceea ce-ți dorești, în final, decât să te concentrezi pe ceea ce vei da pentru acel produs final.

“Eu? Eu personal când vreau să fac bani? Sau vorbești despre Tribul?”, am impresia că am întrebat-o.

Și ea mi-a răspuns că vorbește despre Tribul, ca un tot.

I-am explicat atunci că Tribul face bani și are salariați, lunar. Sentimentul pe care-l am când îmi amintesc că Tribul generează niște salarii este absolut genial. Singura diferență este că “proprietarul” afacerii – eu – nu-și ia la final de an banii rămași în firmă. Totul rămâne în asociație pentru a fi reinvestit și pentru a rezolva problema socială asumată.

“De ce?”

Pentru că asta mă face fericit. Și prefer să ating “fericirea” în mod direct decât să-mi iau niște dividende la final de an cu care voi încerca să-mi cumpăr “fericirea” și voi eșua.

Articolul din ZF este scurt, dar oferă un insight care până acum nu era public. Poate fi citit aici. Mulțumesc Maria pentru interviu.

---