Am o soră care-i cu 12 ani mai micuță și îmi petrec destul de puțin timp cu ea, din păcate.
Când aveam eu 12 ani și ea abia se năștea mă gândeam că “Wow, ce tare! O să o duc cu mașina la școală!”. Anii au trecut și mentalitatea mea s-a schimbat foarte mult. Iar ea are școala în spatele blocului.
Zilele trecute am petrecut o zi întreagă cu ea. Era singură acasă și m-am gândit s-o plimb oleacă cu metroul până la studiourile TVH ca să vadă cum mi se editează emisiunea.
În metrou am tot vorbit de tot felul de chestii. E interesant mereu să văd cum gândește. Și cum am impresia că eu la vârsta ei gândeam total diferit. Eram muuult mai imatur, cred.
Cel mai fascinant este cum este “afectată” de tehnologie.
Auzisem că are prieten. Așa că la un moment dat am întrebat-o, foarte direct:
“Și ți-a cerut prietenia?”
“Pe Facebook?”, mi-a răspuns.
Credeam că era ironică. Dar nu era. Vorbea serios. Ea nu auzise de conceptul de a “cere prietenia”…
… în timp ce eu-mi amintesc perfect cum la vârsta de 11 ani aveam vreo 2 prieteni care mă tot presau să cer prietenia unei tipe mișto, care mă plăcea (hei, tu, Cristina! când ne mai vedem?) și pe care, desigur, o plăceam la rândul meu…
Mi-am făcut atunci curaj și i-am cerut prietenia. Atunci am fost, oficial, împreună. În fața grupului nostru de prieteni… :)
Și apropos de tehnologie, uite un video super-tare!
2 comentarii
cristina
16/04/2014 at 01:25Ar trebui sa ne povestesti mai des despre sora ta. Am impresia ca discutiile astea sunt asemanatoare cu conversatiile cu fratele meu (mai mare cu 10 ani), acum vreo 8-9 ani. :)
Astia mici, pruncutii, fratiorii/surorile mi mici..vedem in fratii nostri mai mari niste super eroi. :)
Gio
15/04/2016 at 19:05Prietenii, jurnale si oracole. Heheee. :)