Magazinul acesta se află în “stațiunea Durău”, între mai multe hoteluri, la poalele Ceahlăului. Poza de mai sus e făcută prin septembrie 2014.
Teoretic, magazinul ar fi trebuit să fie deschis de la ora nouă dimineața, dar la ora nouă și jumătate era încă închis. Și era singurul magazin din zonă.
O angajată a hotelului de vizavi m-a văzut stând în fața magazinului alături de alții și ne-a zis atunci că domnul care deține magazinul, proprietarul, deschide doar în sezon. Apoi a adăugat că, în rest, se zvonește că pleacă în vacanțe scumpe pentru că face foarte mulți bani într-un timp scurt (pe sezon).
Am scris despre întâmplarea asta pe blog anul trecut chiar aici.
Acum o săptămână am ajuns din nou în Durău, la același hotel. Magazinul din poza de mai sus era, de data asta, deschis. Iar înăuntru se afla un domn la vreo 50 de ani (sper că estimez bine).
Magazinul este tare mic și înghesuit, cu prețuri măricele – dar e normal… e cam singurul magazin din zonă. Și este înconjurat de hoteluri scumpe, în care o Cola la doză este 7 lei.
L-am salutat pe domn și m-am uitat în jur. Am cerut o apă plată mare, mi-am luat niște croasante și alte dulciuri. Mi-o fi luat un minut să aleg produsele și să le pun pe tejghea… timp în care domnul a început să vorbească la telefon.
… Și da, sunt de acord, e oribil să asculți conversația celor din jur – dar am fost, pur și simplu, expus la ea!
Până în clipa în care am auzit conversația uitasem complet zvonurile despre acest domn.
La telefon era foarte mândru domnul. Spunea că închide, că-i gata sezonul, și că pleacă în vacanță cu soția. Era nesigur încă de destinația finală, dar oricum undeva în Grecia. Vorbea despre vacanța în care urma să plece cu o ușurință extraordinară … de parcă din Județul Neamț până în Grecia poți să te teleportezi și nu faci 20 de ore cu mașina…
Am ajuns acasă si am citit ce am scris anul trecut despre magazin. M-am amuzat atunci când am făcut legătura.
Am scris acest mic text pentru că domnul din poveste trăiește simplu. Pentru că știe că n-are sens să producă mai mult decât e cazul. Pentru că știe să fie eficient.
Și pentru că îmi amintește de povestea cu pescarul și americanul:
La insistențele doctorului, un businessman american a luat o vacanță într-un sat mexican de coastă. Frustrat de un telefon de la birou, americanul a ieșit pe plajă să se relaxeze. O barcă mică, cu un singur pescar, se îndrepta spre mal. În barcă erau câțiva toni de dimensiuni impresionante.
„Felicitarile mele, frumoși pești. Cât timp ți-a luat să-i prinzi?” a întrebat americanul.
„Puțin timp” a răspuns rezervat mexicanul.
„De ce nu stai mai mult că să prinzi mai mult peste?” l-a întrebat atunci americanul.
„Am destul cât să satisfac nevoile imediate ale familiei mele” a răspuns mexicanul în timp ce descărca peștii din barcă.
„Dar… Ce faci în restul timpului?”
Pescarul se uită în sus și zâmbește, „Dorm până târziu, pescuiesc puțin, mă joc cu copiii, iau o siestă cu soția mea Maria, seara mergem în sat, savurăm niște vin cu prietenii și cântăm la chitară până noaptea târziu, am o viață plină și frumoasă, senor.”
„Pff!” exclamă americanul și-i spune, „Eu sunt MBA la Harvard și te pot ajuta. Ar trebui să stai mai mult timp la pescuit, cu surplusul obținut cumperi o barcă mai mare și reinvestești în continuare. Apoi cumperi mai multe bărci, iar în final vei avea o flotă de pescuit.”
„În loc să vinzi către un intermediar, vei vinde direct către consumatori, după care îți vei deschide propria fabrică de conserve. Vei controla producția, procesarea și distribuția. Te vei mută inițial în Mexico City, apoi în Los Angeles și în final la New York unde vei avea la dispoziție resursele necesare pentru a-ți dezvoltă afacerea.”
Pescarul mexican întreabă timid: „Dar, senor, cât va dură asta?”
Americanul răspunde încrezător: „Cel mult 15-20 de ani.”
„Și apoi, senor?”
Americanul zâmbește mândru și-i răspunde, „Asta-i partea cea mai frumoasă! La momentul potrivit, vei anunța o ofertă publică de vânzare (IPO), vei vinde acțiunile companiei și vei fi bogat, o să faci milioane!”
„Milioane senor? Și apoi…?”
Americanul răspunde încet, „Apoi te pensionezi, te muți într-un sat pe coastă unde poți să dormi până târziu, să pescuiești puțin, să te joci cu copiii, să iei sieste cu soția … iar seara poți să savurezi un vin și să cânți la chitară cu prietenii.” sursă poveste
Comentează