Să-nţeleg că eu-s un om fericit? Să înţeleg că natura m-a “născut” cu pasiuni, cu alte plăceri decât simplul gust de ciocolată sau simplul sex? Sunt printre puţinii oameni care reuşesc să treacă peste teoriile lui Epicur despre plăceri? Ah, stai, să nu o dăm în filosofi şi filosofie.
Sunt întristat de faptul că descopăr oameni care-mi spun că ei n-au pasiuni, că ei nu fac “nimic” care sa le placă… Că ei nu au “ceva”-ul al lor ce le aduce fericire. Şi mă întreb cum este posibil acest lucru. Cum este posibil ca un om de 18 de ani să-mi spună că el n-are şi n-a avut niciodată pasiuni? Dar cum e posibil ca un om de 40 ani să-mi spună că nu şi-a descoperit nicio pasiune? A avut 40 de ani la dispoziţie să descopere dacă-i place muzica, dansul, croitul, datul cu rolele sau mai ştiu eu ce!
Eşti “special” dacă ai pasiuni sau eşti special dacă nu ai pasiuni? Pentru că mie oamenii fără pasiuni mi se par din start trişti. Nu-mi închipui o viaţă fără nici măcar O pasiune. Apăi eu am atââââât de multe pasiuni! Încerc să fac atât de multe lucruri care mă fac fericit… şi dacă aş mai avea timp, mâini şi picioare probabil că aş mai face câteva!
Sunt curios de rezultatele acestui mic poll:
10 comentarii
doulfe
12/08/2011 at 01:17postcrossing, colectionarea timbrelor, calatoritul & traitul in alte tari, limbile straine, muzica mea, mersul la concerte (alea care imi plac mie, nu-s multe), ceaiul, vinurile, PR-ul, web desginul, mersul la munte, filmele mele, muzica simfonica (de un anume fel), calatoriile spontane, cartile (de un anume fel)… si cred ca am uitat cateva :))
Ariel
12/08/2011 at 01:24My point exactly! Şi, mă rog, de ce nu ştiam că ai blog?
doulfe
12/08/2011 at 01:27oricum abia mai scriu :)) dar am o postare in draft :D
Lulu
12/08/2011 at 15:07Unele pasiuni le gasesti intamplator. Daca nu e sa fie, ar trebui sa faci bine si sa incepi sa le cauti.
Daaaaar…Unii oameni nu au pasiuni pentru ca se plafoneaza. La fel cum nu isi doresc mai mult de la ei sau de la viata, se plafoneaza in acelasi fel si cand e vorba de cautat pasiuni.
Nu li s-a intamplat sa le placa ceva intr-atat de mult incat sa transforme in pasiune sau pur si simplu le-a fost lene.
Daca e sa fiu si un pic rea, asta inseamna ca noi oamenii cu pasiuni devenim mai speciali avand in vedere ca nu formam o masa ;)
carmen
12/08/2011 at 15:40Cantatul, calatoriile si….copiii.
Adi
12/08/2011 at 16:12Am vazut ca pustimea din ziua de azi are ca pasiune / hobby “distractia”. Cel putin asa completeaza rubrica legata de hobby-uri.
Simona Ionescu
12/08/2011 at 17:17o O Asta inseamna ca mamei tale nu ii place sa faca nimic? Nici macar sa-si cumpere haine?? :D
Adi
12/08/2011 at 19:43Hm. Alte pasiuni in afara de ciocolata si sex? Cred ca apar dupa ce nu mai ai parte de astea doua, pentru a le inlocui :p
Iliescu Dragoș
13/08/2011 at 11:58Pasiuni este imposibil să n-ai. Trebuie să fie măcar CEVA care-ți place să faci. Dacă nu, înseamnă că trăiești în monotonie. (ceea ce cred că este imposibil).
Mie-mi place să iubesc, să ascult muzică, să mă plimb, să mă joc (din ce în ce mai foarte rar), să fac duș/baie (da, și asta e o pasiune. Când fac baie iau deciziile cele mai importante pentru viața mea), să dorm, să dansez și să cânt (deși nu sunt bun la niciuna dintre cele două, însă le practic atunci când sunt singur), să stau noaptea afară, să scriu într-un jurnal (mai nou) și… Lista este foarte lungă, însă nu-mi vin decât atâtea deocamdată…
K
23/01/2020 at 17:31Pasiunea n-are nimic de a face cu fericirea si lipsa ei nu exculde faptul de a te bucura de ceva.
Uite aici un link ca sa va faceti o idee despre pasiuni:
https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/cu-cat-avem-mai-multe-pasiuni-cu-atat-mai-ingust-ne-este-spatiul-de-libertate