Mneaţa.

Din seria “Azi nu m-am trezit cu faţa la cearceaf şi sunt atât de mândru de chestia asta.”.

Eu nu înţeleg când a trecut tot timpul. Da, bine, ştiu că de fapt n-a trecut “tot” timpul… a trecut o parte din el în cel mai rau caz, dar când naiba s-a dus el pe lângă mine aşa repede anul ăsta?

“Parcă mai devreme eram aici şi … nu?”

Adică e iar Crăciunul (adică leptoapa asta face un an?! DEJA!?), iar anul nou… 5 ianuarie? 10 ianuarie? 24… 8 martie, 1 aprilie, apoi iar vine vara…

Recent auzisem p-uneva că “timpul” e tot creaţia noastră… Adică da, îmbătrânim, se face zi, se face noapte… dar noi îl măsurăm. Dacă ne-am opri din măsurat timpul măcar pentru … pentru o saptămână. O săptămână fără ceasuri, întâlniri fixe, deadline-uri… and all that crap.

Mneaţa tuturor!

PS: Se pare că pot abera şi dimineaţa, nu doar noaptea târziu.