Le-am luat ca glume nevinovate.

Scriu acest text la o lună și două zile după dimineața zilei de 7 octombrie 2023, când m-am trezit și am fost absolut oripilat și șocat de ceea ce-mi arătau feed-urile din social media.

Fără pic de cenzură, Instagram-ul meu îmi arăta o dubă plină de ceea ce păreau a fi soldați înarmați până-n dinți. Trăgeau spre blocuri de civili, și nimic din acele imagini nu avea sens.

Știri nu prea existau – sau erau foarte vagi: Israelul, țara în care m-am născut, era iar atacat – cu rachete (mii de rachete deodată) – dar și cu soldați per-se. Am intrat repede pe Digi24.ro, pe CNN, pe Euronews – nicio sursă de “știri” nu era prea utilă.

Am ajuns pe Twitter … acolo am început să văd, efectiv în timp real, cadavre.

Cadavre în stații de autobuz ale unor persoane în vârstă.

Oameni răpiți, bătuți, violați, deca- nu mai zic, nu mai zic că oricum știi dacă citești asta deja.

Să revin la subiect, că aici voiam să ajung: acum 3 zile am fost la un concert în București.

Am dat de mulți oameni dragi, cunoștințe, prieteni etc.

La bar, mai târziu în seară, m-am reîntâlnit cu un prieten.

Când să achit băutura mea, POS-ul a întrebat dacă vreau să dau bacșiș barmanului.

Am ales 5% (cea mai mică variantă).

Prietenul meu a comentat atunci, în glumă, evident, dar destul de vocal cât să audă și barmanul și toți oamenii din jur: “Păi uite cine are bani, evreul, desigur…”

Am simțit cum sunt străfulgerat. Nu știu ce m-a străfulgerat exact, căci de o viață sunt în România și aud comentarii dinastea și, pe bune, în foarte puține ocazii m-au deranjat.

Le-am luat ca glume nevinovate.

Am răspuns mereu cu umor: “Păi da, normal, nu-s eu bogat?”

Am mai auzit comentarii de genul: “Te cheamă Ariel? Ești evreu? Păi evreii conduc lumea…”

La care mereu am răspuns, cu umor: “Da, fix, conducem lumea, haha!”

–

Revenind: străfulgerat fiind m-am întors la prietenul meu, care mi-este drag și am toată iubirea pentru el, și-mi dau seama că n-a fost cu intenție rea ce-a făcut, și i-am zis:

“Măi, nu mai zice așa, măcar nu în perioada asta. Știu că-i doar o glumiță, dar nu e amuzant deloc.”

Mai mult n-am știut a-i spune pentru că vedeam cum tipa de lângă mine și barmanul se uită la ce am de zis – iar zilele astea nu vrei să fii în mijlocul atenției, nu vrei să se știe despre tine “public” că ești evreu, nu vrei atenție.

M-am simțit brusc foarte vulnerabil și în nesiguranță.

Ai zice poate, așa cum am zis și eu zeci de ani de viață: “Hai mă, cine să-ți facă rău aici, în România, că ești evreu?!” – ei bine, poate părea incredibil, dar se întâmplă de când sunt aici. Doar că dacă până acum era mai “pe ascunselea”, acum e mai pe față.

Niciodată, în 32 de ani, nu m-am simțit vulnerabil și-n nesiguranță cum mă simt în aceste zile – fie că-s în București sau în alte părți ale lumii.

Doar în Israel m-am simțit safe – în sensul că deși am prins rachete picând în orașul în care mă aflam, nu mi-era teamă de antisemitism. Mergeam pe stradă fără să simt nevoia să mă uit peste umăr.

_

Hai să concluzionez, că altfel mă duc pe toate arăturile, că-s “nevorbit” (sau “nescris”, n-am scris pe blogul ăsta de vreo doi ani).

Vă rog, prieteni, străini, cunoscuți sau necunoscuți, dacă vreți să îmi faceți mie personal un bine, dar și evreilor în general, și acestei lumi întregi, acestei societăți, vă rog ceva foarte simplu:

Nu mai spuneți chestii de genul: “Evreii conduc lumea.” sau “Normal că ai bani.” sau orice stigmatizare de genul ăsta care pare nevinovată și amuzănțică.

Așa cum de vreo doi ani societatea românească a înțeles că vorba “a te îneca ca țiganul la mal” înseamnă ceva absolut oribil, și orice om care o folosește ar trebui să înceteze – vă rog să facem la fel și cu tot ce ține de evrei.

Sunt sigur că mulți oameni au prieteni evrei care nu s-au supărat de-a lungul anilor pe aceste glume … dar acesta-i un moment de cotitură în care … eu refuz să mai tolerez astfel de comentarii.

Căci ne fac rău pe termen lung.

Și nu doar mie, nu doar nouă – evreilor – ci nouă, tuturor.

În egală măsură o să vă încurajez să nu spunem despre arabi că-s niște teroriști – un stigmat care a cam apărut după 9/11 și a rămas destul de adânc în mințile noastre.

–

Pentru cei ce simt nevoia să-mi spună că nu există antisemitism, sau că sunt exagerat, sau că Israelul nu face bine ce face acum – e ok, avem comentarii publice, putem “discuta” fără probleme.

Dar o să repet treaba asta: mă bat cu pumnii în piept, public, de prin 2007, că sunt evreu în România.

Am un nume care mă scoate-n evidență, “anunță” religia mea sau cultura mea.

Niciodată – niciodată – niciodată n-am simțit nesiguranța simțită în ultima lună.

Este, cu adevărat, de groază să vezi cum istoria se repetă sub ochii tăi.

În Europa o femeie de 30 de ani, evreică, a fost înjunghiată la ea în casă.

Unor bătrâni li s-a dat foc la ușă.

Au apărut multe mesaje antisemite în tot felul de orașe mari Europene: pe pereți, pe uși, pe blocuri, pe garduri.

Centre culturale evreiești au fost vandalizate – cel mai recent în Serbia.

Tu, cititorule, nefiind poate afiliat comunității evreiești, n-o să auzi prea ușor de toate aceste incidente. Dar eu le urmăresc, și le consider un indicator al “sănătății societății” în raport cu evreii. Și îți zic … e rău. E cel mai rău de la Holocaust încoace.

Și cu asta m-am oprit.

PS 1: Am scris în 2012 un text despre rădăcina mea evreiască. Poate fi citit aici.

PS 2: Acum o săptămână m-am dus în Israel și am luat-o pe bunica mea de acolo. Are 85 de ani. Am adus-o în București ca să stau cu mai puține griji. Acum câteva ore am ieșit cu ea pe stradă și am găsit acest afiș care m-a întristat:

---