România

România mă omoară. Sau cel puțin încearcă, constant…

Cele două scări rulante despre care povestesc mai jos.
Și venea și un “avion” întreg din stânga acestui cadru.

Acum vreo 16 ore, 24 iunie 2019, pe la 00:30 ora locală, mă aflam la bordul unui avion Airbus A320 al companiei Austrian Airlines când pilotul ne-a anunțat că urmează niște turbulențe mai solide.

“Nu vă speriați și să vă puneți centurile, vă rog.”

Călătoresc des cu avionul, dar a fost prima dată când am auzit așa ceva de la pilot. Câteva minute mai târziu chiar ne-am zdruncinat tare. M-am speriat, evident… n-ai cum să nu ai emoții de fiecare dată când ești în aer.

Cel puțin eu așa sunt… mă simt neputincios acolo sus în nori și știu că dacă e să mor, mor, fără să mă pot salva vreodată.

Aveam palmele transpirate deși era chiar răcoare în avion. În gând îmi tot ziceam “Doamne, ce groaznic face avionul ăsta, sper să nu cadă, sper să nu cadă…” – așa vorbesc eu uneori cu mine când mi-e frică.

Turbulențele au trecut și am aterizat cu bine pe Otopeni. Am avut întârziere din cauza încălzirii globale care afectează Europa acum, motiv pentru care a fost un pic haos cu debarcarea pasagerilor.

Am urcat într-un autobuz vechi în care era foarte cald și, câteva minute mai târziu, am ajuns la intrarea în aeroport. Eu și toți cei din avionul meu + alte două autobuze. Ulterior am văzut că pe o altă intrare debarcase alt avion întreg.

Eram SUTE de oameni și cu toții eram acolo în același timp, având la dispoziție DOAR o scară rulantă.

Era deja 1 noaptea trecute, lumea era frustrată și obosită, părea că toți am suferit întârzieri.

Se mergea la pas, încet, nu auzeam pe nimeni să râdă în hohote sau să fie prea vocal, așa, în general. Aducea mai mult a înmormântare.

Am pășit pe scara rulantă și am stat. În fața mea era plin de oameni, în spate plin de oameni – nici nu sunt sigur, de fapt, că am pus piciorul pe scara aia rulantă de bună voie și dacă nu cumva m-a împrins tot acest puhoi de oameni din inerție.

Înainte să ajung sus, să fiu nevoit să fac acel pas pentru a ieși de pe scara rulantă, mi-am dat seama că n-o să am cum să ies. Scara rulantă dusese sus prea mulți oameni deodată, oameni care nu mai aveau unde să se dea.

În continuarea acestei scări rulante era, de fapt, o altă scară rulantă. Și era acolo un moment de ne-continuitate care ne-a făcut sa ne blocăm.

Mai aveam câteva secunde până sus și nu știam de ce să mă țin sau cum să sar ca să nu cad pur și simplu peste cei din fața mea – știam clar că și cei din spate ar fi căzut toți pe mine. “Buza” scării rulante, acel “loc” care nu se mișcă, era aglomerat. Nu aveai, efectiv, unde să te duci.

În clipa aia am simțit și vizualizat ieșirea din clubul Colectiv. În tot corpul. Am simțit că viața mea e în pericol și că nu am ce să fac. N-am unde să sar, n-am cum să rezolv nimic, nu am unde să mă duc, nu există scăpare. Și nici măcar nu luase foc tavanul. Pur și simplu nu era spațiu iar scările astea rulante, care ne fac un favor, acum deveniseră două mașinării de ucis oameni.

Am semi-căzut în încercarea de a mă da la o parte. Am încercat să vorbesc cu cei din jurul meu să aibă grijă că trebuie să ne dăm, să facem loc.

Cei din față nu realizaseră ce se întâmplă în spatele lor.

Cei din spatele meu nici atât. Sau, în cel mai bun caz, ca mine, se prindeau la jumătatea drumului că o să fie haos. Dar era prea târziu.

Eu sunt forțos și tânăr și agil. Am reușit să sar într-o laterală cu greu. Dar erau și vârstnici și oameni cu copilași în jurul meu. Și a început atunci o mică panică.

“Faceți loc!”

“Nu avem unde să ne dăm!”

Nu eram doar români, erau foarte mulți străini. Avionul meu era plin de austrieci.

Am început atunci să tremur. M-am căcat pe mine mult peste turbulențele prin care trecusem cu puțin în urmă.

Mă aflam în aeroportul nostru românesc de sub 1 minut când s-a întâmplat faza asta.

Mi-am pus bagajul jos într-o laterală și am refuzat să mă urc pe următoarea scară rulantă. Părea sinucidere curată. Am încercat să mă fac util și să “dirijez” un pic traficul uman de pe prima scară, unde simțeam că o să cad eu. Dar nu prea aveai cum să te înțelegi cu oamenii care erau foarte confuzi.

Nu era acolo niciun angajat al aeroportului, nimeni. Eram noi – două sau trei avioane de oameni – fix ca niște vite, fix ca niște oi, în coloană, proști ca noaptea, lăsați de izbeliște.

Am căutat scări normale undeva pe acolo, am căutat o alternativă – dar ea nu există. Sau nu e semnalizată.

Era doar o ușă pe care scria “Ieșire de urgență” și am avut ideea de a ieși pe acolo. M-am apropiat de ea, părea că nu duce unde trebuie, și am renunțat la idee.

Ce mi se pare și mai interesant este că nici măcar nu apucasem să intru “oficial” în țară, și deja îmi punea viața în pericol. N-apucasem să dau buletinul, asta abia urma.

Am trecut printr-un soi de atac de panică combinat cu niște nervi interni incredibili.

Eram nervos pe mine. Nervos că ȘTIU DEJA tot ce scriu aici. ȘTIU DEJA că România mă omoară. Știu deja că vreau să-mi fac o familie și aici, oricât îmi place, nu e locul potrivit.

Am fost furios. FURIOS. Am văzut cu ochii mei un dezastru care așteaptă să se întâmple și efectiv n-am avut cui să raportez asta.

Apoi mi-am amintit că atunci când am aterizat a aplaudat un singur om. Unul singur. N-am mai trăit întâmplarea asta hilară până acum. Austriacul de lângă mine s-a uitat la mine și a început să râdă. Am râs și eu de românul nostru aplaudac.

Până acum, vă jur, n-aveam nimic cu oamenii care aplaudau la aterizare. Să fie sănătoși! E un fel de a respecta pilotul. E un fel de a arăta că ești recunoscător că ești (încă) în viață… Nu mă deranjează că uneori oameni aplaudă și nici nu-i consider proști.

Dar aseară, na, a fost hilar – un om a aplauadat vreme de 3-4 secunde și când a văzut că nimeni altcineva nu aplaudă, s-a oprit sec.

Apoi, după scena asta Colectiv-waiting-to-happen, mi-am dat seama de ceva.

Da, fraților, românii sunt obișnuiți să aplaude la aterizare pentru că avem impresia asta că la fiecare pas ne este pusă viața în pericol.

Facem asta pentru că, per total, suntem needucați. Suntem în urmă. Iar mersul cu avionul pentru marea majoritate a populației acestei țări este un fucking miracol.

Hai să nu mai râdem de aplaudaci, mai bine facem cumva să-i înțelegem.

Hai să nu mai râdem de cocalari, de oamenii “de la țară” sau de abi-regele. Râdem degeaba. Ăștia suntem, asta-i societatea, asta ne este istoria. Și lucrurile se vor schimba doar foarte-încet și doar cu dragoste și bună voie și educație.

Acum 5 ani eram omul care zicea că nu va pleca din România căci țara asta trebuie salvată și-s multe de făcut aici.

Cu regret, de trei ani ȘTIU că trebuie să fug.

De ce? Pentru că am un instinct de supraviețuire.

Nu mai vreau să ajut România?

BA DA! Ba da! Și aproape că plâng în timp ce tastez nervos acest “BA DA” cu caps lock. BA DAAA! Dar ca să salvez ceva trebuie întâi să fiu sigur că-s eu în viață și capabil să ajut.

Am fost plecat 72 de ore din țara asta și am fost tot timpul în siguranță, dar era să îmi rup capul în primele minute după întoarcerea “acasă”.

Într-un aeroport al statului. Plătit din banii noștri, bă! Din taxele mele!

Eram așa furios azi-noapte și mă simțeam așa de neputincios. Am început apoi să văd toate defectele din coruptul nostru Henri Coandă (aeroportul, nu omul) .

Eram sute de oameni cu sute de bagaje și celelalte “scări rulante” (din alea de nu urcă, dar merg așa înainte, că-s distanțele lungi de parcurs cu bagaj greu) nu mergeau. Nu mergeau deloc.

Apoi nu mi-a venit să cred că, odată la ceva zeci de metri, în mijlocul drumului, apăreau niște extinctoare. Extinctoare care pur și simplu mă încurcau, căci, repet, eram MULȚI oameni.

Erau puse acolo, pe bune, parcă post-Colectiv, așa, să fie!

Apoi jetonul. Jetonul ăla albastru pe care ți-l dă dacă vii cu mașina-n parcare.

  1. aparatele la care se achită acceptă doar cash și NU DAU REST. Costă 6 lei și bagi 10? Te fură pe față de 4 lei.
  2. există un ghișeu cu o doamnă care FUMEAZĂ ÎNAUNTRU (nu înțeleg cum stă acolo, jur, proasta de ea) și care, în maxim sictir, poate să dea rest. dar stai la coadă, că sunt sute de oameni și ea e una.
  3. colac peste pupăză, dacă DOAMNE FEREȘTE PIERZI JETONUL VIEȚII AI DE PLĂTIT O AMENDĂ DE 500 de lei.

Suntem niște sclavi. Asta suntem. S-c-l-a-v-i. Cât costă jetonul ăla? Producerea lui, cât costă? Cum să-mi ceri 500 de lei pe așa ceva? Și acum ceva vreme “amenda” era 200 de lei parcă, asta mă frapează.

Lângă ghișeul doamnei un tip își căuta jetonul într-un coș de gunoi. NU ȘTIU cum dracului i-a căzut jetonul acolo. Am aprins lumina de la telefon și l-am ajutat să-l găsească. Mi-a mulțumit. Normal… 500 de lei!

Tot azi-noapte, la bariera de iesire din parcare, un alt tip a încercat să bage jetonul în aparat, dar i-a căzut pe lângă. S-a dat jos din masină și a început să-l caute în bezna de acolo. Eu, în mașina din spate, am văzut jetonul ajuns departe sub mașina lui.

Am ieșit, m-am băgat sub mașina lui, l-am scos, i-am urat sănătate. Și el mie.

Sunt doar două bariere, iar fără ajutorul meu părea că tipul ăsta mai avea mult de căutat jetonul. S-ar fi blocat o vreme o ieșire…

Trebuia să-i cer măcar 100 de lei pe el, făceam afacere. Sau, cel puțin, așa pare că vrea statul Român să mă facă să mă comport. Să ciup și eu un ban de la fraieri, cu orice ocazie. Asta facem de treij’ de ani încoace, ciupim, că suntem prea săraci și needucați.

Asta vreau să subliniez – e toxic. E toxic să fiu aici. E toxic pentru mine și pentru fiecare dintre noi, de fapt.

Fugiți. Ăsta mi-este singurul sfat. Fugiți că-s atâtea locuri mai bune care au nevoie de oameni faini ca noi și care vor avea grijă mai bună de noi.

Fugim acum și ne întoarcem cu putere să facem locul ăsta bine.

Sper din suflet ca după textul ăsta să se auto-sesizeze cineva de la aeroport. Sau cineva de oriunde. Eu nu știu ce să fac și, sincer, atâta muie mi-am luat de la sistemul ăsta că nu mai am niciun interes în clipa asta să mă dau peste cap să salvez ceva cu vreo reclamație scrisă. Am scris aici. Am filmări. Au camere de luat vederi.

Io-s pus pe fugă din țară. Din păcate. Și vă recomand la fel, din fundul sufletului meu, de la om la om. Căci România ne omoară. România mă omoară. Și primul pas este conștientizarea. Și eu zic că suntem destul de conștienți. Ține de noi să nu mai stăm aci, sinucigaș-style.

Cât am stat eu acolo nu s-a lăsat cu victime. N-am văzut sânge și n-am auzit să se fi accidentat cineva. Au fost doar îmbrânceli, poate și niște vorbe aruncate, dar oamenii nu aveau cum să se bată între ei că știau cu toții că nu-i vina lor.

Dar, faptul că n-a fost sânge ACUM nu înseamnă, de fapt, că n-au fost victime.

Toți cei de acolo am fost, de fapt, niște victime. Sunt absolut sigur că n-am fost singurul care a trăit groaza din acele clipe, haosul și confuzia aia fiind parte dintr-o tragedie care doar așteaptă să se întâmple.

Aveți grijă de voi. Că n-o să aibă alții.

PS: Azi-noapte am decis să nu mă așez la calculator să scriu aceste rânduri, fiind prea obosit și prea nervos si prea furios și prea speriat. Mi-am zis că mă voi culca și voi vedea cum mai văd “mâine” povestea asta. To sleep on it, cum zic americanii. Și adevărul este că… n-o văd cu alți ochi. Sunt mai liniștit, n-am scris la nervi… dar… da, în rest, sentimentele-s tot alea.

PS2: Pe Netflix e un serial după fapte reale – O Mecanismo – despre sistemul de corupție din Brazilia descoperit în ultimii ani. Două sezoane, 8 ep. per sezon. M-am uitat la el și este FIX FIX FIX tot ce trăim noi aici. Recomand.

PS3: Și nu, nu mai am “haz de necaz”. Nu mai e de râs. Deloc. Nu zic că ar fi de plâns. … Repet, e de fugit. Pentru binele meu. Altă soluție, acum, nu văd.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

67 comentarii

  • Reply
    CP
    24/06/2019 at 17:21

    Aeroportul asta, e fix cartea noastra de vizita. Asa cum atunci cand ajungi intr-un loc strain, iti cam dai seama cum va fi acolo, dupa aeroport, fix acelasi lucru e si la noi in tarisoara. O mizerie de aeroport, care la Sosiri e sub orice critica. Circul f mult cu avionul, si pot sa spun cu mana pe inima ca nu cred ca am vazut pana acum ca sa functioneze totul cap-coada. Tot timpul, dar tot timpul, este ceva defect. Ca sunt scarile rulante, ca e trotuarul rulant, ca e altceva; nu conteaza, ceva trebuie sa fie defect.
    Carucioare pentru bagaje? Nici sa vrei nu mai gasesti asa ceva. Suntem de rasul lumii, in interior nu mai gasesti carucioare pt. bagaje, si trebuie sa te chinui bine de tot, daca vi cu mai multe bagaje dupa tine. Saptamana trecuta, am vazut un cuplu care aveau un bebelus, si aveau 3 trollere mari, 2 trollere mici, un carucior si 1 geanta pentru cel mic. Sa va spun cum isi carau bagajele, in timp ce isi duceau copilasul in brate?
    Sau sa va spun ca avem cele mai idioate bariere de parcari? Sunt gandite atata de prost, si pierzi atat de mult timp…. Sunt cate 2 bariere, ca nu cumva, sa ‘fentezi’ ceva. Insa aceste bariere ‘gandesc’ atat de prost, incat o masina, sta aprox. 45 de secunde (asta daca se misca repede soferul, si apasa din prima pe buton, si are deja geamul deschis; caci daca prinzi un sofer care isi lasa geamul jos, cauta butonul de emis fisa, scoate fisa din aparat, etc. atunci stai cel putin 60 de secunde in spatele lui). Eh, se formeaza cozi imense, pentru ca nenorocitii astia de la aeroport, nu pot sa mai reduca din timpii de asteptare. caci dupa ce iese masina dintre cele 2 bariere, pana nu se lasa ultima bariera, prima bariera nu se deschide.
    Sa mai continui? La Plecari, in ultima perioada este din ce in ce mai aglomerat. Si nu doar o data, ca sa fie exceptie. Ci mereu. Mereu, mereu, mereu.
    Astia suntem.

    • Reply
      CHIRITA ADRIAN
      27/06/2019 at 13:14

      Te omoara prostia!😂 Si apropo de ce nu pleci daca ti e asa rusine cu tara ta. Din cauza voastra am ajuns asa ca dati mereu in tara noastra. Ca sa ai si tu habar despre ce vb iti spun doar ca eu stat bara la bara in Austria pe autostrada 3 ore in fiecare zi . Daca s ar intampla asta in Romania v ati detona nimicurilor. Ai iesit si tu o data din tara si suferi de nebagare in seama. Nu sunt chiar toate roz afara cum lasati voi sa se inteleaga. Si daca vrei argumente iti ofer cu miile.

      • Reply
        Liviu
        30/06/2019 at 15:45

        nimic din ce ai spus nu schimba faptul
        ca Otopeni este cel mai prost aeroport din Europa la toate capitolele.

  • Reply
    DZ
    24/06/2019 at 17:22

    Mi s-a intamplat o situatie similara. Si am simtit la fel. La iesirea dintr-o gura de metrou. Buza scarii rulante era blocata. De jos nu aveai cum sa observi. Pentru ca fara ploua cu galeata iar unii nu s-au sinchisit sa se dea doi metri mai incolo, pe scarile de langa, unde ar fi incaput toti cei care se adaposteau de ploaie, fara sa blocheze circulatia. Multi dintre cei care blocasera gura, ajunsi in primele randuri, fumau. In cazul asta a fost vorba doar de lipsa de educatie si bun simt a oamenilor, care poate provoaca daune si chiar si victime colaterale. Nu-mi doresc sa ajung o victima colaterala. :(

    • Reply
      Cristina
      29/06/2019 at 08:56

      …de ce deranjează adevarul???!!!!!

  • Reply
    Bogdan
    24/06/2019 at 17:32

    Ai ratat partea de toalete din aeroport :))) E cel mai odios loc (pana si calorifele sunt ruginite acolo).
    Dar asta e, macar avem cele mai scumpe sandwich-uri :))

    • Reply
      Maria
      30/06/2019 at 13:59

      Plus ca doamnele care “fac curatenie” la toalete urla la tine si nu te lasa sa intri pentru ca doar ce au dat cu mopul

  • Reply
    bogdana
    24/06/2019 at 18:50

    fa si plangere pe la niste autoritati, compania nationala de aeroporturi, ministerul transporturilor, isu. altfel doar ne plangem pe internet. vad ca exista chiar o strategie pentru „Dezvoltarea infrastructurii aeroportuare necesare prelucrării traficului de pasageri prin realizarea unui nou terminal şi a sistemului de căi de rulare şi platforme necesar” http://www.bucharestairports.ro/cnab/ro/despre-noi/prezentare/dezvoltare-modernizare

    • Reply
      Razvan
      24/06/2019 at 22:43

      Cand tot ce rezolvi e pierdere de vreme si nervi si primesti doar batjocura, nu-ti mai arde de nici o plangere.

  • Reply
    Adrian Melteanu
    24/06/2019 at 18:54

    Pai daca esti prost, pleaca muistule, dispari in zari albastre, ce mortii ma-tii mai scrii proza de cacat pe aici. Emigreaza-n pizda ma-tii si gata! Hai sictir!

    • Reply
      Ariel
      24/06/2019 at 20:00

      Hai că plec, gata, calmează-te!

    • Reply
      Ana-Maria Buidan
      24/06/2019 at 20:03

      cu asa nume, ce alt comentariu sa dai si tu!

    • Reply
      Razvan
      24/06/2019 at 22:46

      Uita melteanul :) din cauza unuia ca asta ai inca un motiv sa pleci. Intrebarea de 100 de puncte este: De ce a stat sa-ti citeasca textul daca e asa frustrat? Cine l-a fortat sa-l citeasca si pe deasupra sa mai si piarda timp sa comenteze? :)) Mare ti-e gradina, Doamne!

      • Reply
        Catalina
        25/06/2019 at 22:13

        U said it all !!

    • Reply
      APOSTOLUL BILL
      25/06/2019 at 05:42

      Adrian Melteanu ești un bou.Și din cauza ta și altora ca tine a juns țara asta în halul în care este.Niște dobitoci cu creierul cât puța la furnică.Aveți cap pe umeri doar să nu vă plouă în gât.Dacă nu ai un coment inteligent și civilizat mai bine stai în staulul tău și rumegă.
      DOAMNE ÎN CE ȚARĂ TRĂIM!

    • Reply
      Matei
      25/06/2019 at 11:12

      Sper sa fie troll, dar ma tem ca nu e. Daca-ti mai trebuia un bobarnac sa te convinga sa pleci cred ca asta era.

      Kudos ca ai mai incercat cativa ani dupa mizeriile cu Tribul.

      Mult succes Ariel!

      • Reply
        gabi
        25/06/2019 at 17:16

        Melteanu a încercat să fie draguț.
        Pleacă Ariel, du-te cu incredere! Îți recomand Siria, acolo ești în siguranță maximă!
        Până una alta eu zic să apelez la un psiholog (pe bune, nu glumesc), te ajută să depășești fobiile.
        Și Ariel, fii bărbat, nu băiețel, ai 28 de ani man.. grow up!

        • Reply
          Aad
          26/06/2019 at 18:29

          cred ca nu ai circulat destul cu avionul sa intelegi gravitatea celor spuse de pilot si ce cod strict exista care trebuie respectat dpdv al manevrarii aeronavei si al permisiunilor de la turnul de control necesaare pentru a spune asta pasagerilor. si nici pe scara rulanta nu ai trait ce a trait el (spaima si neputinta din imobilizarea corp langa corp le-am experimentat si eu tot pe scaarile rulante din ro), nu e vb de fobii si crede-ma ca sunt o persoana cu sange rece in astfel de situatii, dar colectiv si scara aia e TEHNIC si PRACTIC fix acelasi lucru.

    • Reply
      Camelia
      27/06/2019 at 17:46

      😡😠

    • Reply
      Muie Adrian Melteanu
      28/06/2019 at 00:10

      Sa ne pisam pe tine si pe ma-ta aia care nu te-a inghitit la timp, meltene!

      • Reply
        Ariel
        28/06/2019 at 13:00

        vă rog, vorbiți frumos!

    • Reply
      Mm
      29/06/2019 at 09:32

      Numele tau spune tot:)

    • Reply
      Moise
      10/07/2019 at 10:38

      Adrian, esti singurul care a livrat un raspuns corect, pertinent, de 10 !
      Te felicit! Si nu, nu sunt ironic. Sa plece :) Recomand Atlanta, Georgia. Sa vedem cat rezista in frumosul pamant al tuturor posibilitatilor.

  • Reply
    Dragos Schiopu
    24/06/2019 at 19:30

    Din pacate e adevarat dar cumva eu reusesc sa evit o mare parte din pericolele de genul asta, poate am eu noroc sa stau departe de ele, poate instinctul de supravietuitor m-a invatat sa le anticipez, sau poate mindsetul de antreprenor ma face sa fiu uneori chiar paranoic si sa gandesc riscuri si acolo unde statistic ele au sanse destul de slabe ca sa se intample.

    • Reply
      Ariel
      24/06/2019 at 20:01

      Da, mă, Dragoș, same here! Jur, same here! Am fost norocos și deștept până acum, am dus-o decent, cu toate problemele astea. M-am și mințit că nu mă afectează așa tare. Dar, într-o clipă, brusc, mor pe o scară rulantă. Și, mă, mor de oftică! Că știam de mult că se poate întâmpla.

  • Reply
    Ana Araia
    24/06/2019 at 20:38

    Nu, nu e de râs. Aeroportul ăla îmi dă fiori. Anul trecut au fost destule incidente. iar plângerile în legătură cu calitatea pistelor sunt chiar îngrijorătoare. :(
    https://www.rfi.ro/social-102391-stare-piste-otopeni

  • Reply
    Noname
    24/06/2019 at 23:52

    Deci mergeau sau nu scarile alea rulante? Incercati la aceleasi sosiri sa ajungeti la pasapoarte singur, cu bagaj de mana, carucior plus copchilul aferent, pe scari normale dar cu puhoi impingandu-va din spate? Cum, lift? Ha! E o iluzie optica, alea functioneaza doar cand vor ele. O zi pe luna. Parcare? A, nu acolo ai zis tot :)) auzi, carucioare de bagaje:)))) du-te la toaleta, jeg, fara hartie sau sapun etc. Ce vorbiti aici, exista Europa si exista lumea a treia in Europa. Same, same, but diferent ;)

  • Reply
    Miko
    24/06/2019 at 23:52

    Acum 2 saptamani in aeroportul Otopeni,
    angajatii cu mentinerea curateniei puneau toate gunoaiele sortate de noi intr o singura punga. In fata tuturor fara nicio jena. M am apropiat de o doamna si am intrebat-o de ce se mai sorteaza gunoiul? Care este rostul? Dansa mi-a raspuns politicos ca asa au ordine de la “sefu”. Am lasat review pe pagina de Facebook al aeroportului. Imi pare ca ai trecut prin asemenea experienta si ematizez cu tine, din pacate. Am plecat recent din tara si nu ma gandesc sa ma mai intorc.

  • Reply
    Alex
    24/06/2019 at 23:57

    Lipsa de educatie ne omoara, degeaba pleci si te intorci cu forte fresh dupa ce ti-ai intarit muschii nervilor.
    Cand te intorci va fi mai rau, haideti sa ne luptam pentru educatia tinerilor iar in 20 de ani ne bucuram toti de ce au facut tinerii cu noi batranii, vor comenta, vor face scandal, noi vom fi prosti dar cumva ne vor convinge sa nu mai fim asa cum suntem acum. To ce se intampla este facut de noi si lipsa noastra de implicare. Nimeni nu mai are timp de scarile rulante si stingatoarele puse aiurea caci trebuie sa-si hraneasca copiii. Acei copii care nu se vor mai trezi vreodata din “somnul cel de moarte”

  • Reply
    Costin
    25/06/2019 at 02:07

    Crezi ca astia sunt boi, care aplauda ca focile, lasa mizerie ca in cocina de acasa si mai si baga o tigara electronica ca nu rezista cateva ore fara o mahoarca?
    Pai intra pe SEAP si vezi ce gainarii de tot cacatul fac aia mai smecherasii… si-ai sa vezi ca ala de are Range Rover ciordit din niste contracte cu statul unde a pus asfalt doar 2 cm isi rupe roatele la suv in acelasi drum.
    Dar pula mea, Miorita e de baza in tara asta, unde aia mai lepre dau la cap alora care s-au ajutat singuri si-au ajuns mai sus, pentru ei, nu pentru altii…

  • Reply
    Adrian boyka
    25/06/2019 at 02:31

    Ai uitat de “primirea” calda pe care ofiteri aia de la control pasaport sosiri tio arata, scirba lor este nemarginita, parca zic “sau intors si astia, ciorditori si tigani si mai au si copii uni… Iak”

  • Reply
    George
    25/06/2019 at 06:31

    Să fim serios aeroportul Otopeni (Henri Coandă) e ii nu-l din cele mai jegoase și prost administrate aeroporturi . E mai prost decât majoritatea aeroporturilor din Africa, fără discuție. Așa pățești dacă e folosit doar pentru spălare de bani și sinecuri. Cred că aeroportul e o esență a Bucureștiului lui Firea: mizer, corupt, angajați sictiriți și puși pe furat, neglijenta criminala și hoție pe față.

  • Reply
    Bogdan
    25/06/2019 at 07:32

    Ce ai scris tu aici se refera doar la pericolul pe care il vezi ca pasager si pe care l-ai constientizat tu, unul din zece mii. Dar de pistele de aterizare care se dezintegreaza la fiecare avion mai greu, cand zboara bucati de asfalt ce parere ai?
    Romania este o tragedie in stand-by. Doar norocul sau timpul se impotrivesc statisticii sa se intample.
    P.S. Nutresc de 2 ani acelasi gand ca tine, sa plec de aici, sa ma salvez, sa duc o viata normala.

  • Reply
    YO3CBZ
    25/06/2019 at 07:55

    Anul trecut in aceiasi perioada am venit de la Munich si am trait acelasi sentiment.

  • Reply
    Alex
    25/06/2019 at 11:18

    De ce n-ati strigat la cei de la baza scarii rulante sa apese pe butonul ala de “STOP”??

  • Reply
    Tudor
    25/06/2019 at 11:40

    Da ai dreptate cu toate cele spuse. Am pățit la fel cu fisa de la parcare. Nu în apărarea lor spun, dar mi s-a expl8cat ca plătesc timpul.maxim de staționare în parcare. Nu fisa.

    • Reply
      Revo
      25/06/2019 at 12:28

      Da, plătești timpul maxim de staționare. Dar dacă ar avea un sistem mai bun (de exemplu un sistem care să citească numerele de înmatriculare și să salveze ora la care au intrat – ca în mall-uri), nu ar mai trebui să plătești 500 de lei. Ar putea verifica în sistem, iar în final să plătești suma corectă + 5 lei (hai 10) pe mizeria aia de jeton pierdut. Nu cred că am mai auzit de o taxă așa absurd de mare pe altundeva.

  • Reply
    Cum poți fi călcat în picioare în Aeroportul Otopeni – nwradu blog
    25/06/2019 at 12:01

    […] Ariel povestește o experiență foarte neplăcută în aeroportul Otopeni, când era să fie călcat în picioare la Sosiri pentru că spațiul este prea mic pentru câteva sute de pasageri. Nu m-am gândit niciodată că acolo s-ar putea muri, dar acum sunt convins că da, ar putea apărea victime. […]

  • Reply
    Adi
    25/06/2019 at 12:15

    Un articol excelent…dar am o mica precizare aparatul da rest…

    • Reply
      Alex
      27/06/2019 at 09:22

      Exact! Și da rest bancnote, nu te umple de mărunțiș. Alte probleme exista într-adevăr și e clar ca aeroportul nu mai face fata numărului de zboruri și călători.

  • Reply
    dny
    25/06/2019 at 13:19

    Ariel , esti paguba rau.
    Oriunde esti se intampla cate ceva.
    Nu vrei tu sa ne lasi si sa pleci ?
    Ca oricum exagerezi si bati campii de dragul afisarilor si share-urilor

  • Reply
    dragnea
    25/06/2019 at 14:06

    Si ce-ai facut in privinta asta in afara de sa postezi si sa te plangi?

  • Reply
    Vio
    25/06/2019 at 14:18

    Aeroportul e facut din taxele noastre si ale companiilor aviatice, dar (cum draqu?) e vesnic in pragul falimentului. Ma intreb daca are angajati, ca in afara de cei ce vand pe la baruri si magazine nu gasesti pe nimeni sa intrebi, sa te indrume, sa deschida noi cai de acces sau scari (sunt destule nefolosite) cand ii anunta ca au aterizat multe avioane, sa dirijeze pasagerii, sa aduca de afara carucioare de bagaje etc, cum vad eu prin alte tari?
    La bariera de la parcare am stat 10-15 minute cu o coada de crizati in spatele meu pentru ca aparatul era plin si nu mai intra jetonul meu. Am apasat butonul sa vorbesc cu un opretor si nu a raspuns nimeni. Pana la urma s-a dus soferl masinii din spate si a reusit sa vina cu un nene care a descarcat aparatul.
    Da, viata in Romania e foarte grea, epuizanta, nu din lipsa banilor ci din faptul ca la fiecare solutie apar o mie de probleme! 😕

  • Reply
    Raluca Laslo
    25/06/2019 at 14:38

    Doar un sfat: normal orice scară rulantă are din loc în loc niște butoane de urgență pe care le poți apăsa să se oprească, dacă te mai afli în situația asta, uită-te după ele.

  • Reply
    Alex
    25/06/2019 at 16:19

    De ce iti permiti sa compari trairea ta cu a celor din Colectiv? Ca sa ce? Suferi de ceva dupa traierea asta? Trebuie sa pleci iar in Austria pentru tratamente din cauza ranilor pe care le-ai obtinut pe scara rulanta? Ti-au ars plamanii? Ai respirat fum toxic? Isi vinde familia ta casa pentru tratamentul necesar ranilor de pe scara rulanta? Toata comparatia ta, pare negandinda, pare aruncata acolo pentru un efect. Ai simtit si tu ce au simtit cei din Colectiv. Esti un magar.

    • Reply
      Ariel
      25/06/2019 at 18:41

      Cu siguranta n-am simtit acelasi lucru. Ce-am zis este ca, fiind acolo, mi-am amintit de relatarea despre Colectiv, despre cum erau oamenii unii peste altii la iesire. Imaginea asta mentala ma urmareste de atunci. Si simteam ca urmeaza sa experimentez asta, sau ceva asemanator, acolo pe scari. Imi pare rau daca am jignit pe cineva cu afirmatia asta sau crezi ca am exagerat comparatia. Pur si simplu cred ca-i un dezastru care asteapta sa aiba loc… :(

      Si daca-s magar … Aia-i. Asta mi-s.

      • Reply
        bogdanb
        26/06/2019 at 09:29

        “Am avut întârziere din cauza încălzirii globale care afectează Europa acum” . Cu ce va spala , frate , pe creier?! Cat despre comparatia cu Colectiv , magar e putin spus.

    • Reply
      Adina
      25/06/2019 at 22:55

      Este vorba de secunda in care realizezi ca poti muri. Ca esti prins intr-o capcana. Nu m-am gandit niciodata serios la asta, dar dupa Colectiv m-am gandit la oamenii aia luni de zile obsesiv, la cum am fost prinsi acolo, fara sa se poata salva. Cand mi s-a intamplat si mie sa fiu pe aceeasi scara din aeroport si am vazut cum de sus se porneste un val de oameni care cad peste mine si nu am unde sa fug pentru ca sub mine, pe scara sunt alti oameni, exact la Colectiv m-am gandit si la cum poti muri in cateva secunde. Despre asta e vorba, nu despre lipsa de respect.

  • Reply
    Adina
    25/06/2019 at 22:46

    Stiu scara aia. Am patit exact ceea ce descrii tu acum doua luni. Si tot la Colectiv m-am gandit cand am vazut oamenii de deasupra mea cazand peste mine.
    Mi se face dor de tot ce inseamna acasa, dar de la scara avionului pana in centru imi trece.

  • Reply
    Sarah
    26/06/2019 at 05:07

    Dragul meu tu nu ai circulat cu metroul niciodată în direcția Pipera pe la 8 dimineața?! Acolo sa vezi pericole…sunt o groaza de oameni care sunt împinși periculos de mult de marginea peronului de cei care nu mai au loc pe peron, scările rulante pline ochi, nu tu bare de protectie, nu tu pasaje încăpătoare. Trăiesc zilnic scenariile din toată seria “Final Destination”. Sa vezi acolo senzații tari!

  • Reply
    Keith Schmidt
    26/06/2019 at 09:57

    Penibil textul! Incalzirea globala? Pe bune se asteapta asta sa pun botul la vrajeala asta? Si apoi saracul de el s a simtit ca in Colectiv? Sa incerce putin un aeroport din strainatate cu trupele anti tero langa el sa nu arunce in aer vreunul de la religia pacii..un isteric si un farsor!

  • Reply
    John Galt
    26/06/2019 at 19:02

    Smiorc.

    E clar ca n-ai prins anii 90.

    • Reply
      Ariel
      27/06/2019 at 11:08

      păi m-am născut în 91, Johnule, care-i panica? iartă-mă că n-am prins și revoluția industrială …

  • Reply
    Bucureștiul nu vrea să lase o primă impresie bună • Gabriela Deleanu
    26/06/2019 at 21:48

    […] a scris un articol despre experiența lui negativă de pe Aeroportul Otopeni, sper să fie amplificat subiectul mai […]

  • Reply
    Nitu Calin
    27/06/2019 at 11:32

    Bravo! chiar mi-a placut naratiunea, ai talent si la scris. Chiar daca comentariile incearca sa te descurajeze, continua, vei avea succes. Nu te lasa marcat insa de momentele neplacute din viata, karma sa-ti fie luminata si sa te bucuri de ea in orice loc de pe aceasta planeta!

    • Reply
      Ariel
      28/06/2019 at 13:00

      Apreciez, merci Călin!

  • Reply
    Zgriptorul
    28/06/2019 at 00:21

    Băi Ariel, nu ești nimic altceva decât o pwla bleagă pierdută în iaurt. Nu ești capabil de nimic contructiv.

    • Reply
      Ariel
      28/06/2019 at 13:00

      E’hai, că nici eu nu cred ce zici. Am construit atâtea la viața mea. Tu? :D

  • Reply
    Damian
    28/06/2019 at 12:02

    Lipsa de logica la numerotarea portilor de imbarcare!!!

  • Reply
    Revan
    01/07/2019 at 14:52

    Intr-o singura zi, pe o autostrada din Cehia, erau sa intre in mine 3 cehi pentru ca nu stiau sa se asigure cand schimba banda.
    Dar hai sa injuram Romania pentru ca incearca sa ne omoare.

    Emigreaza in mortii matii si scuteste-ma de prostia ta.
    Nu mai poate omu sa traga o basina in tara asta, ca te revolti tu si prostii ca tine.

  • Reply
    elena sari
    02/07/2019 at 08:29

    Aveti perfecta dreptate, in gari autogari si statiile de transport in comun, este si mai rau, de unde3 maxima: Nu-i da Doamne romanului , cat poate sa duca. Eu nu cred ca se va schimba ceva in bine in tarisoara asta, pacat ca era foarte frumoasa, dar a distrus-o asa zisa democratie, prost inteleasa, se pare ca romanul a fost indobitocit si nu stioe decat de dictatura, de frica

  • Reply
    Diana Dumitriu
    02/07/2019 at 14:49

    Ariel, trimite acest articol unor oameni care au putere de decizie in aeroportul Otopeni. Este o greseala pe care trebuie sa nu o mai repete. Dar trebuie sa afle despre acesta situatie vazuta prin ochii tai , altfel nu au de unde sa stie sau sa faca ceva. Oricine face greseli , trebuie doar sa ne ajutam unii pe altii.

  • Reply
    Ligia M.
    05/07/2019 at 11:03

    Mai bine te culcai sa te odihnești, înainte de a scrie toate aceste prostii. Am văzut aeroporturi si mai neprimitoare decât Henri Coandă. Du-te la Tel Aviv ( ca tot vrei sa pleci) sa vezi acolo control de securitate care îți macină nervii si prețuri pana la cer, chiar si pentru o biata sticla cu apa!

  • Reply
    megrin
    22/08/2019 at 11:19

    au mai incercat si altii drumul strainatatii dar cred ca si unii straini te vor la tine in tara, traind experientele de genul celei descrise de tine. asa ca pleci ca sa te duci unde? la cine? oricum, am inteles ca si in alte tari tot cam asa e. si acolo sunt oameni. si acolo pot exista astfel de situatii. poate unele mai grave dar anume ambalate ca sa ti se para ceva wow, cand de fapt ajungi sa alegi intre (scuze pt expresie) : “ne **** p-** sau ti-o dam la ****?” deci, ce ti-e una, ce ti-e alta. intr-adevar, una este mai de preferat decat cealalta, dar acolo se pare ca nu ajungi. se asigur altii ca vei ramane acolo unde isi doresc altii. asa ca… si apropo, am inteles ca in strainatate se emit pretentii. nu ajunge oricine. iar la capitolul asta se asigura altii ca nu vei fi acceptat.

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează