Am ajuns să comunicăm DOAR prin bloguri?

Eu înţeleg că blogul în sinea sa este un canal de comunicare, dar totuşi nu înteleg de ce tindem să-l transformăm în cel mai important dintre toate canalele de comunicare ce există.

Cum ar fi ca de mâine să uit că unii din voi aveţi telefoane, adrese de mail, sau pur şi simplu o gură şi nişte picioare. Cum ar fi ca de mâine singurul meu canal de comunicare sa fie blogul?

Mama, când mâncăm? Şi ce anume?

Iar mama stiind că blogul este singurul meu canal de comunicare să-mi răspundă printr-un comment:

Pai într-o jumătate de oră este gata masa… Pregatesc nişte spaghete.

Interesant, nu? Dar oare nu era mai uşor să mă duc în bucatarie şi s-o întreb direct?

După anumiţi oameni nu… şi sincer, nu înţeleg de ce.

Din moment ce ne cunoaştem şi am comunicat recent prin e-mail şi telefon, cum poţi să zici că, prin articolul acela de pe blogul tău, mi-ai atras atenţia că am greşit faţa de tine.

Oare era aşa de greu să-mi dai un telefon sau un simplu mail? Trebuia oare să creezi un monolog pe care eu să-l citesc de pe blogul tău? De ce?

Şi în incheiere… Pitic, zi şi mie te rog ce temă avem pentru mâine la română. (lasă un comment adică)

---