Când nu mai poți să stai în fund

Au trecut primele două lecții de snowboarding și trebuie să subliniez faptul că scriu aceste rânduri stând doar cu buca stângă pe scaun. Buca dreaptă mă doare atât de tare că pur și simplu am “învățat” cum să trăiesc cu o singură bucă. Mai ales când mă duc la WC…

A doua cea mai dureroasă parte a corpului sunt genunchii. Tot dreptul e mai prăpădit. Dar cum nu obișnuiesc să mă pun în genunchi în viața de zi cu zi, nu mă plâng.

Sunt la Arena Platoș și am un instructor vreme de o săptămână. Țelul este să mă pot da la finalul săptămânii de sus, din capul pârtiei, până jos fără să cad nici măcar o dată.

Momentan cad din 5 în 5 metri. Ba pe fața, ba pe spate.

Am căzut și de pe teleschi de două ori din șase. M-am simțit ca ultimul prost, încercând să mă dau din calea celor ce veneau din urma cu teleschiul.

“Mâinile sus, drepte, ca și cum ai fi Iisus pe cruce.” – ăsta a fost sfatul cel mai important. “Și când vrei să virezi, virează cu mâinile ca și cum ai avea palmele, așa cum ți-am zis, bătute-n lemn.”

Inițial m-am amuzat. Apoi m-am gândit că-i ușor. Nu este. Deloc. E greu.

Dar când pe pârtie apar pici de doar 5-6 ani care se dau cu schiurile din capul pârtiei fără să cadă începi să-ți pui semne de întrebare… ești prost? Ești inapt? Ai voie să renunți?

Deși doare. Tare. Și încep să apreceiz simplul “stat în fund”… Îmi propun ca până la finalul săptămânii să fac un video cu GoPro-ul de sus pân’ jos.

Până data viitoare – cum fac să mă lase durerea de bucă?

Poze de la Simona și Brylu.

#schiem – tabăra de schi pentru bloggeri – este un eveniment organizat de Arena Platoș cu susținerea Orange. Parteneri: Hohe Rinne, Happy Tour și Buonavista

---