Ce-i cu atâta grabă-n oraşul ăsta?

Azi am avut o zi tare interesantă. Am fost trezit de o comandă matinală pe care am fost nevoit să o livrez chiar eu. Aşa-i vara când băieţii din echipă pleacă la mare…

Deci m-am trezit şi aveam 30 de minute să ajung la RAL Computers să ridic “pachetul”. M-am spălat pe dinţi, m-am îmbrăcat, mi-am pus penele, mi-am luat badge-ul de curier, mi-am golind ghiozdanul, mi-am pus ochelarii de soare şi am gonit.

Am ajuns în timp. A fost un drum perfect. La doar 28 de minute după apel aveau un curier în clădirea lor. Trebuia să livrez în Piaţa Presei Libere – vasăzică departe, foarte departe.

Bre, şi pe drumul ăsta, dintr-un colţ în altul al oraşului, am avut parte numai de oameni grăbiţi. Eu eram curier pe bicicletă – scopul meu e să ajung repede – dar ei… ei, restul, de ce se grăbesc în halul ăsta?

Eu stau la semafoare. Nu mereu. Dar in mare parte stau. Dar ce-i cu oamenii care în toiul zilei trec pe roşu şi blochează intersecţii întregi? Ce-i cu proştii care azi s-au ciocnit pe la Romană în ultimul hal?

Ce-i cu pietonii care muşca din caşcaval… care deşi stau la roşu, simt ei nevoia acută de a sta cu un picior pe carosabil şi cu un altul pe trotuar.

Azi am fost pur şi simplu storcit de un autobuz RATB şi un trotuar plin de oameni grăbiţi.

Am ţipat cât m-au ţinut plămânii: “SCUZEEEEEEEEEEE” şi am trecut printre picioarele lor şi RATB. Am supravieţuit. Pietonii nu ştiu dacă mi-au simţit roţile. Nici nu-mi pasă de fapt.

Apoi am văzut maşini care de grabă, după ce stau la un semafor de 5 minute, tot avansează câte 20 de centimetri peste trecerea de pietoni aşteptând cu nerăbdare verdele.

Bre, răbdare. Mai ales la semafoare!

E frumoasă viaţa de curier. Am mâncat puţin, am băut mult, am făcut mişcare, am transpirat foarte mult, am cunoscut oameni pe care i-am scos din zona de comfort cu ajutorul penelor de pe cap şi am livrat cu succes vreo 5 pachete în 2 ore şi puţin.

La final eşti mort de oboseală, dar satisfacţia-i genială şi nimic nu mai contează.

Ah, şi, nimic nu-ţi dă un boost mai mare de energie ca un biciclist care te aleargă prin oraş ca să te prindă la un roşu şi să-ţi zică: “Salut, auzi, tu eşti dintre cei care fac curierat? Tribul acela?” … şi asta doar pentru că aveam nişte pene pe cap.

PS: Foarte mulţi şoferi au scos azi capul pe geam şi mi-au zis că vor să facă sex cu mama. I-am ignorat.

---